Adevăr.NET - Cultura naţională a adevărului românesc.

Surprinzător: Copilul cu ochi de felină

2012-01-26T14:48:00.004+02:00

"Nong suferă, conform medicilor, de leucodermie, ochii săi fiind similari celor au felinelor, spre exemplu. De aceea unii îi spun băiatul-pisică. Chinezul vede în întuneric, iar ochii îi strălucesc întocmai ca aceia ai mâţelor.

Pe de altă parte, cei care sunt în căutare de senzaţii tari nu acceptă explicaţia ştiinţifică deoarece sunt convinşi că puştiul e născut în urma unei relaţii sexuale dintre o femeie şi un mascul venit de pe altă planetă." -- relatează Gândul.info

Acest copil este dovada vie a modului în care omul se dezvoltă din toate punctele de vedere. Și mai interesant este faptul că acesta poate să vadă pe timp de noapte (fără nicio alta sursă de lumină) destul de bine, exact ca și cum ar vedea ziua. Pare scos din filme, dar, dacă stăm să o luăm așa... mai tot ce se întâmplă în ultima vreme pare scos din filme, începând de la marile prosteste care dau înconjurul lumii până la gruparea Anonymous care pare să fie reprezentată ca fiind una dintre cele mai bine puse la punct grupări care au drept scop promovarea drepturilor omului pe internet, aceștia decurgând la diverse metode de a-și exercita puterea. Un hacker poate fi inofensiv. Însă când se formează o grupare de elită, ei bine, nimeni nu mai poate face nimic.

Articol original: www.gândul.info

VIDEO SOCANT: Ce a patit o copila de 14 ani pentru ca a descarcat muzica de pe internet

2012-01-24T14:54:00.004+02:00

Acestea sunt scenele tulburătoare în care judecătorul Williams Adams din Aransas îşi bate fiica pentru că a îndrăznit să descarce muzică şi jocuri de pe internet. Toate acestea s-au întâmplat în 2004. Videoclipul a fost postat de curând de fiica lui ca urmare a unei neînţelegeri între ea şi tatăl ei, fata l-a ameninţat pe tatăl ei că dacă nu îi dă bani în continuare pentru maşina ei marca Mercedes atunci ea va posta filmuleţul pe internet, deşi tatăl nu ştia de existenţa acestuia.

După o mică perioadă în care filmuleţul a început să devină din ce în ce mai popular autorităţile locale s-au sesizat în urma unor plângeri ale unor utilizatori youtube. Deşi judecătorul Williams a fost anchetat acesta nu a păţit nimic, el însuşi declarând că "Îi oferea fiicei sale o corectare domestică pentru faptele pe care le-a săvârşit", şi faptul că el consideră că "descărcarea muzicii şi a jocurilor de pe internet" constituie o infracţiune, şi, mai exact, furt. Astfel, pe parcursul filmuleţului se poate observa cum tatăl agresiv o numeşte pe fiica sa o infractoare pentru că a îndrăznit să "fure" muzică şi jocuri de pe internet.

Ce credeţi? Acesta a procedat corect? Consideraţi că bătaia consistă ca fiind o soluţie pentru rezolvarea problemelor de genul acesta?

Concurs: Înscriere

2012-01-22T18:48:00.012+02:00

Înscrierile pentru concursul care îți oferă șansa de a câștiga un domeniu .com sau domenii .info încep chiar astăzi. Acest concurs se va demara dacă avem minim 5 participanți. După completarea datelor de înscriere veți primi un e-mail cu o serie de teme pe care le puteți aborda în scrierea articolului pentru acest concurs. Înscrierile se fac până pe 5 Februarie. Pentru cei care nu știu despre acest concurs puteți găsi mai multe detalii aici. Înainte de a completa formularul vă rugăm să citiți regulamentul de înscriere.

Cei care doresc să se înscrie o pot face completând următorul formular:

Revoluţie pentru?

2012-01-17T14:10:00.007+02:00

Mi se pare absurb absolut tot ceea ce se întâmplă în ţara asta. Începând de la micul meu oraş unde dragii conducători (da, sunt mai mulţi) s-au decis să ne lase fără căldură (pe motiv că avem datorii, deşi suntem cu plata la zi) doar ca să-şi satisfacă nevoia de a duce un "bun" joc politic murdar prin a împroşca cu noroi în cetăţeni, până la marea "Revoluţie" din marea noastră ţară care, printre altele, este o ţară cu regim democratic şi (se presupune că) face parte din Uniunea Europeană.

Adevărul despre proteste - chiar avem nevoie de o destabilizare naţională?
Protestele (paşnice) sunt desfăşurate pentru a arăta nemulţumirea oamenilor faţă de modul în care ţara este guvernată şi pentru nenumăratele neînţelegeri cauzate din lipsa de comunicare a guvernanţilor ţării. Nu preşedintele Traian Băsescu este de vină pentru toate acestea, el este doar un om, şi nu este un dictator, dacă era un dictator acesta ar fi fost înlăturat cu foarte mult timp în urmă, domnul preşedinte este doar o "imagine a ţării", doar un simplu OM care ne reprezintă pe noi, ca ţară. Dânsul nu are voie să ia decizii de unul singur, NU el este de vină pentru toate legile înaintate sau pentru toate reformele făcute. Legile sau proiectele de lege care au fost sau nu adoptate în trecut NU sunt realizate de către el, ci de către "specialişti" în domeniu. Astfel, domnul preşedinte este întotdeauna nevoit să iasă la înaintare pentru a SPĂLA ruşinea altora.

Revoluţie? Alegeri anticipate?
Este de-a dreptul prostesc să faci aşa ceva în an ELECTORAL (pentru necunoscători: an electoral înseamna alegeri prezidenţiale legale, cu un termen fixat), aşa că tot ce se întâmplă în această ţară este de natură politică. USL-ul nu doreşte decât să scape de Băsescu (care este considerat "inamicul numărul unu al statului român" - Victor Ponta, în timpul unui discurs în faţa unei mulţimi al PSD-ului), pentru ca să poată să vină ei la putere.

Însă, ce se va întampla? Nimic mai simplu, nu se va schimba nimic în ţara asta, decât faţa celui care va fi, la rândul său, înjurat pentru că "iar ne-a scumpit taxele, nu ne dă locuri de muncă, fură în prostie, etc", să nu fiţi naivi să credeţi că viitorul preşedinte ne va scoate, aşa, prin minune, din "presupusa criză", nu, în niciun caz. Şi nici nu va micşora TVA-ul, nici celelalte taxe. Singura diferenţă este că ei vor putea să ia ceva mai mult de la stat, pentru că na, şi-au făcut coaliţie! Singurul lor ţel este acela de a da jos sistemul de guvernământ prezent pentru ca aceştia să vină cu al lor, propriu. Dar, ce se întâmplă când amesteci oameni influenţi şi însetaţi de putere într-un partid ("coaliţie") ca USL? Vă las pe voi să răspundeţi la această întrebare.

Adevărul despre "legea privatizării SMURD":
"SMURD face parte din Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, cu salvare şi descarcerare. Iar cei 2.300 de oameni sunt calificati ca pompieri si paramedici. SMURD nu este o unitate a Ministerului Sanatatii, ci o unitate militarizata. Structurile militarizate nu pot fi privatizate." - Traian Băsescu, într-un comunicat de presă din 12 Ianuarie
Aşadar, cred că este îndeajuns cu NEÎNŢELEGERILE şi DEZINFORMAREA TOTALĂ cauzată de MASS-MEDIA şi de diverse grupuri de influenţă din stat, atât de natură politică cât şi de natură specifică să facă rău regimului democratic al statului român.

Reacţia domnului preşedinte în urma protestelor?
Ei bine, din câte am înţeles din diferite surse domnul preşedinte Traian Băsescu ar fi spus mai multe lucruri, printre care şi faptul că acesta nu va face nimic dacă nu sunt cel puţin 5 milioane de români în stradă (deşi nu pot spune că dezmint acest aspect), însă, cea mai mare parte dintre ei, dacă stai să îi întrebi de ce au venit nu îţi vor da un răspuns concret, acest aspect denotă faptul că românii sunt foarte receptivi la momente de violenţă sau alte "proteste" prin care pot să îşi descarce furia pe Jandarmi sau alte persoane nevinovate. Sau doar să iasă pe afară şi să folosească "Revoluţia" ca motiv pentru diverse tâlhării şi distrugeri (da, este adevărat).

Care este de fapt nemulţumirea oamenilor?
Ei bine, nu este doar una, sunt multiple:
1. Taxe mari, exorbitante - ieşim în faţă cu T.V.A.-ul care este unic în lume, cel mai mare procent din toate statele Europene (cât şi non-europene): 24%; taxe de îmatriculare imensă (re-înmatricularea unui logan la mâna a doua te ajunge pe la 150 de milioane de lei vechi); nenumărate dări la stat, unele fără niciun rost, dar na, totuşi, trebuie să cotizăm la buget, că de, suntem în criză.
2. Servicii prost plătite, inexistente. Da, ne mândrim prin asta.
3. Grad înalt de analfabetism funcţional (chiar la nivel politic).
4. Nepotism, pupincurism la nivel înalt, parvenire politică la tot pasul.
5. Oameni la putere care fac ce vor ei cu ţara asta.
6. Mincinoşi şi nenumăraţi hoţi
Iar lista poate continua până la nesfârşit.

Poate credeţi că nu aduc nimic nou prin prezentarea acestora, însă adevărul este că nu cei la putere sunt de vină, ci noi, cetăţenii suntem de vină, că le permitem să îşi bată joc de noi în halul acesta. Soluţia nu este să ieşim în strada să scandăm numele unei persoane, ar trebui să scandăm numele întregii tări, nu o persoană este de vină pentru o problema naţională de genul acesta. Este păcat că vă lăsaţi influenţaţi de unul şi de altul, dar, adevărul este că n-ai ce să zici despre un popor ca România, că doar, totuşi, "Trăim în România!".

Cât despre derbedeii care cred ca pot să destabilizeze statul român doar pentru a-şi asigura lor un bun trai prin furturi, violuri şi alte acte criminale violente, ei sunt "mândria" poporului român, dovada VIE a inculturii şi a PROBLEMEI reale a ţării ăsteia. Aceştia sunt cei mai uşor influenţabili de diversele surse politice care doresc să fie la putere, lăsând deoparte orice fel de inhibiţie şi dând dovadă de lipsă de scrupule.

Concurs: Castiga un domeniu gratuit!

2012-01-07T20:40:00.008+02:00

Cu ocazia noului an Adevăr.NET organizează un concurs în care toți vizitatorii website-ului sunt bineveniți să participe!

Despre concurs
Concursul organizat de Adevăr.NET are ca tema principală creativitatea și popularitatea creației individuale. Astfel, principala probă a acestui concurs (eliminatorie) constă în doua etape:
1. redactarea unui articol cu o anume temă (conspirații, adevăr național, problemă internațională/globală, etc - temele vor fi publicate în următorul articol), de minim 20 de cuvinte (nu există maxim), articolul nefiind plagiat (bibliografia este admisă, însă nu tolerăm copy/paste) ci 100% original
2. populariatea articolului constă în numărul de vizualizari zilnice, respectiv lunare precum și numărul de comentarii și feedback-ul oferit din partea vizitatorilor

A doua probă constă în selectarea celor mai populare articole și aplicarea unui sistem de votare între maxim 5 articole (5 finaliști) - astfel, articolele cu cele mai multe voturi vor câștiga.

Despre premii
Premiul I constă în înregistrarea unui domeniu gratuit (.com/.net/.org la alegere) și crearea unui site de tip personal/prezentare și/sau blog (la alegere - website-uri de tip E-Commerce sau Business se fac contra-cost).
Premiul al II-lea constă în înregistrarea a două domenii .info gratuite, cu servicii de tip Nameservers forwarding.
Premiul al III-lea constă în înregistrarea a unui domeniu .info gratuit, cu servicii de tip Nameservers forwarding.

Atenție!
Dacă se descoperă că un articol a fost plagiat și/sau că există un participant care a folosit mai mult e-mailuri ca să se înregistreze atunci se va aplica descalificarea fără drept de revocare.

Regulamentul complet al concursului precum și datele de înscriere vor fi postate îndecursul zilelor următoare.
Dacă doriți să fiți la curent abonați-vă la newsletter!

Dacă aveți întrebări puteți posta un comentariu sau să ne contactați la concurs@adevar.net.

NOU: Pentru înscriere intrați aici.

Videoclip oficial: Crucifix - By your side

2012-01-06T17:46:00.006+02:00

De când fac parte în trupa aceasta nu mi-aș fi imaginat vreodată că o să reușim să scoatem un videoclip, din diverse motive, fie că nu prea aveam eu timp cine știe ce (cea mai mare parte a timpului o acord școlii și altor activități educative, că na, sunt în an preliminar) ori că eram noi (trupa) ocupați cu recitaluri sau coveruri de repetat. Într-un final ne-am decis să perfecționăm o piesa proprie (By your side), piesă care a fost compusă... din câte îmi amintesc, într-o ultimă zi de vară (prin ultimele zile ale lui August 2011). Procesul de compunere (atât a versurilor cât și a melodiei propriuzise) a avut loc într-un moment în care mă apucasem eu să cânt la chitara... și subit, îmi vine în minte un ritm cu totul ciudat, iar restul a devenit inspirație. Piesa a suferit modificări de la varianta originală, însă toate modificările au dus spre bine!

Cât despre videoclip, nu pot spune decât că am avut parte de o întreagă aventură, eu am dorit să fac videoclipul de unul singur (eu să mă ocup de: regie, filmat, montat), iar după nenumărate încercări de a găsi o camera de filmat care să mă ajute, cât de cât, să filmez HD, nu am reușit să fac rost (da, am întrebat niște amici, cunoștințe... etc - problema este că toți erau speriați de videoclip ca de bombe - "Vai, nu mă bag eu în așa ceva..."). Mă rog, într-un final am dat de un tip super de treabă (Adrian Bîrgăuan), care se ocupă cu așa ceva (Filmări și Sonorizări profesionale - website) care a fost chiar open-minded și ne-a ajutat cu partea cu filmatul și mici filming tips.

Astfel, am tăiat partea cu filmatul din lista mea cu ce aveam de făcut și m-am apucat de "regie", eh... adevărul este că este destul de greu ca să scrii scriptul unui videoclip (care nu are decât 3,40 minute), însă cred că voi intra în detalii într-un articol ulterior în care voi face un mic (mare) tutorial despre cum se face un videoclip la o piesă.

Cei doi protagoniști (Găbitza și Vanea) au colaborat extraordinar de bine și, de altfel, și-au jucat rolurile ca niște adevărați actori cu experiență! De altfel, lor le datorăm faptul că ne-am încadrat în orarul prestabilit și toate scenele stabilite au fost filmate la timp, fără niciun fel de probleme.

În acest mod doresc să le mulțumesc tuturor persoanelor care mi-au fost alături, atât membrilor Crucifix (Bogdan Dumitriu și Sergiu Axente) pentru că au fost open-minded la ideile pe care le aveam pentru piesă și pentru videoclip, cât și tuturor persoanelor (Marius Chircu - înregistrare studio, Adi - filmare profesionala, Gabi și Vanea) care ne-au ajutat să ducem la bun sfârșit un videoclip, care, fără modestie, consider că este profesional!

Așadar, să vedem produsul final:

Adevar local: EXCLUSIV (2) - Adevărul din perspectiva unor politicieni (VIDEO)

2011-11-21T22:22:00.004+02:00

Pentru cei care nu au văzut deja emisiunea de la Antena3, ei bine, veţi putea viziona în exclusivitate momentele în care fostul primar Tusac Mihai-Claudiu menţionează "adevăratele motive" pentru care mangalioţii stau fără căldură (asta ma include şi pe mine) şi, nu ezită, de altfel, să dea vina pe "portocalii" de fiecare dată când are ocazia.

Cu puţin timp după ce termină ce are de spus ne trezim cu domnul consilier Ion Mincă... în direct. Moment în care domnul Ion Mincă îl defaimează pe fostul primar şi le cere explicaţii celor de la Antena3 cum de şi-au permis să-l aducă pe dânsul în platoul dumnealor. Ei bine... dacă credeţi că asta este tot... nu se termină aici, începe să spună de fapt că adevărul este că Mangalia a fost falimentată atât de Tusac cât şi de domnul deputat Iorguş... dar să nu ne pripim, haideţi să vizionăm înregistrările.

Domnul Tusac Mihai Claudiu spune:

Iar domnul Ion Mincă intervine:

Nu ezitaţi să lăsaţi comentarii cu privire la afirmaţiile celor doi (cât şi la afirmaţiile domnului prefect din articolul anterior).

Nu ezit să repet: trăim în ROMÂNIA!

Adevar local: EXCLUSIV - Claudiu Palaz vs Tusac Mihai-Claudiu VIDEO

2011-11-21T21:19:00.003+02:00

Prefectul Constanţei, Claudiu Palaz a intrat în direct la Antena3 pentru a îi corecta pe moderatori şi pentru a le spune că domnul Tusac este INCORECT numit primar, şi că acesta nu ar trebui numit în acest fel deoarece a fost suspendat chiar de dânsul.

Nu cred că este cazul să fac comentarii, aşa că vă las pe voi să decideţi cine are dreptate sau nu:

Urmează şi partea a doua în curând.

Adevărul despre Mangalia

2011-11-20T11:06:00.006+02:00

În ultimele zile am fost (cetăţenii mangaliei) bombardaţi de numeroase e-mailuri, mesaje prin cutia poştală şi multe alte modalităţi de propagandă electorală sau acuzatorie. Cu ce scop toate acestea? Ei bine, să începem cu începutul, aşa că o să reluăm toate evenimentele în ordine cronologică.

Iulie-August 2011
PDL-iştii, în strânsă legătură cu ceilalţi oponenţi politici (mai puţin cu cei din PSD) reuşesc să facă un sondaj în care se cere opinia publică a cetăţenilor în legătură cu eventuala canditatură la postul de primar a domnului Zanfir Iorguş. În urma acestor sondaje (mai multe la număr, pentru a se asigura de realitatea acestora) reiese faptul că Zanfir Iorguş ar câştiga postul de primar la următoarele alegeri, chiar cu 75% (aproximativ) mai multi alegători decât alegătorii domnului Tusac Mihai-Claudiu. Acestea fiind spuse, toţi politicienii mangaliei se strâng pentru a celebra marea "victorie virtuală" şi speră cu toţii că aceste rezultate sunt adevărate şi că nu există niciun dubiu că domnul Iorguş va ieşi (din nou) primar al municipiului Mangalia.

Septembrie - Octombrie 2011
Suntem cu toţii asaltaţi de nenumăratele "proiecte" ale domnului primar printre care "asfaltarea trotuarelor", "renovarea locuinţelor şi a blocurilor", "crearea de noi locuinţe pentru tineri", ş.a.m.d., dintre care doar primele două proiecte ajung să fie în desfăşurare. Se pare că domnul primar a aflat de rezultatele sondajelor adversarilor săi politici, şi, pentru a încerca să recapete încrederea mangalioţilor... ei bine, începe să demareze proiectele care nu au făcut decât să îi încurce pe cetăţenii mangaliei şi să creeze o mare harababură în acest mic oraş. Cum se face că am fost bombardaţi, aşa, dintr-o dată, de proiecte somptuoase, cu fel şi fel de nume pompoase şi toate cele...? Oricum, din toată afacerea asta ştim că măcar ne-am ales cu un set de semafoare în oraşul Mangalia, şi poate că astfel putem considera că ne aflăm într-un oraş european, şi că, într-un sfârşit, se poate da examenul auto (proba practică) în genialul nostru oraş.

Noiembrie 2011

Adversarii politici ai domnului primar Tusac caută orice mod de a-l înlătura de pe scaunul de primar. Astfel, fac tot posibilul de a căuta acul în carul cu fân şi, într-un final, îl găsesc. Chiar dacă aceştia trebuie să se întoarcă acum 4 ani, la alegeri... chiar dacă aceştia găsesc dovezi cum că domnul Tusac Mihai-Claudiu a fost numit primar în mod abuziv pentru că acesta era "incompatibil" de a fi primar. Subiectiv vorbind, dacă aş fi fost în locul domnului Tusac şi eu aş fi făcut la fel. De ce să renunţ la nişte funcţii în cadrul mangaliei când nu sunt sigur dacă o să fiu primar sau nu? În orice caz, obiectiv vorbind, domnul Tusac putea foarte uşor să renunţe la acele funcţii încă din momentul în care şi-a depus candidatura la postul de primar al mangaliei, în orice caz, toate acestea sunt în trecut şi chiar nu cred că este cazul să ne întoarcem în acele vremuri.

Prezent, 2011
"Mangalia este un oraş pustiu.", "Mangalia este oraşul nimănui", "Mangalia putea fi un oraş european"... suntem bombardaţi cu fel şi fel de afirmaţii ilogice, fără nicio legătură cu ce se întâmplă acum. Toate scrisorile, e-mailurile, mesajele şi tot ce ţine de "starea actuală" a mangaliei nu reprezintă decât un joc politic murdar prin toate mijloacele politice posibile. Cum vine asta? Uşor, dacă până acum nu am putut fi manipulaţi, ei bine, acum este momentul lor în care dau ce au mai bun, şi, din cauza faptului că nu tot cetăţeanul este puternic, cei slabi vor fi manipulaţi foarte uşor. Începând de la cei care distribuie aceste mesaje (chiar dacă aceştia sunt plătiţi să facă lucrul acesta - sau nu) până la cei care ies în stradă şi dezvoltă "revolte" şi fel de fel de ciudăţenii pentru a-şi salva culoare politică.

Adevăruri mici
Am citit, din curiozitate, câteva dintre acele mesaje din partea ambelor tabere politice, şi, aş dori, în acest mod, să fac câteva corecturi:

"... vrea chiar să oprească transporul gratuit al elevilor" -- ei bine, transportul "gratuit" al elevilor este doar o forţare de bunăvoinţă de care dau dovadă administratorii microbuzelor din transportul public al mangaliei, astfel, se dovedeşte faptul că aceştia "NU MAI SUNT" atât de doritori să îi ducă pe elevi la şcoală pe gratis, deoarece ies în pierderi enorme, vă daţi seama cât pierd? Eh, ei abia aşteaptă ca să nu mai fie nevoiţi, sau, mai degrabă, obligaţi să îi ducă pe elevi în regim gratuit la şcoală. Aceşti oameni ar trebui să ştie că banii nu reprezintă nimic în ziua de azi, decât un bun material consumabil.

"... se opresc lucrările şi se sistează toate renovările locuinţelor" -- încă un mod de a manipula oamenii şi de a îi "învinovăţi" de un lucru pentru care ei nu pot să ridice nici măcar un deget pentru a-l schimba. Dacă toate acestea au fost făcute doar de ochii lumii, nimeni nu o să afle niciodată.

"... Mangalia este un oraş pustiu, investitorii au plecat" -- serios? Nu ar trebui să fie de mirat, doar s-a terminat sezonul în care cu toţii fac bani berechet, este total normal ca toţi cei care au investit ceva în acest oraş să îşi ia tălpăşiţa => doar nu mai au de unde să facă bani, e absolut logic. Iar Mangalia nu este un oraş pustiu, încă mai are o populaţie destul de mare, care este în creştere din ce în ce mai mult în fiecare an.

Actualizare recentă: Am uitat să menţionez căte ceva despre firma care ne asigura căldura şi apa caldă. Okey, am înţeles că nu ne mai daţi căldură din diverse motive cunoscute sau mai puţin cunoscute, însă apa caldă? După CE că plătim de ne doare buzunarul apa caldă şi NICI MĂCAR nu curge aşa cum ar trebui să curgă -- cel puţin eu ştiu că trebuie să las apa să curgă vreo oră ca să pot să fac şi eu un duş decent, cu apă cât de cât călduţă. Pentru ce? Să platesc apa rece care curge de la robinet până ajunge apa caldă? Cum vine asta? Apa rece care curge într-o veselie până vine apa caldă se pune la consum ca apă caldă. Foarte dureros.

Aşadar, cum să laşi un întreg oraş fără apă caldă? Eu, cel puţin, ştiu că am plătit apa caldă la zi şi că, indiferent de faptul că trebuia să las apa să curgă la nesfârşit până începea să curgă caldă... asta a fost. Dar acum? De ce trebuie să suporte plătitorii la zi ai apei calde greşeala idiotică a unor incompetenţi?

Ah, da, dar să nu uităm, trăim in România.

Adevăr individual: Regăsire timpurie

2011-10-26T18:29:00.009+03:00

De cele mai multe ori am ezitat să scriu un articol nou din diverse motive, fie eram plecat, fie aveam altceva pe cap, fie pur si simplu nu simţeam că ar trebui să scriu... dar uite, mă aflu azi aici şi scriu acest articol.

După genialul început "ex-abrupto" încep prin a scrie un material personal care trebuia scris de mai mult timp, însă nu am avut curajul de a-l scrie sau de a realiza că trebuie scris.

Oamenii sunt asemenea, dar cei mai mulţi cred că sunt diferiţi -- Această afirmaţie nu mi se pare cea mai potrivită pentru generaţia pe care o reprezint, nu cred că sunt cel în măsură să spun ce e bine şi ce nu e, cum nimeni altcineva nu este în măsură sa facă acest lucru, dar ştiu un lucru sigur şi bine definit: totul se întâmplă cu un scop.

În toţi aceşti ani am încercat să realizez scopul vieţii şi să definesc sentimentele predominante care nu fac decât să intensifice sufletul uman - mai mult sau mai puţin. Dar ce am învăţat din toată această experienţă este că uneori ne este mai greu să lăsăm în urmă trecutul decât să o luăm de la capăt, cu un nou început. Acest "nou început" este greu perceput de noi, oamenii, astfel de cele mai multe ori confundam "noile începuturi" cu reluarea "vechilor obiceiuri", ceea ce nu este chiar aşa de bine, pe cât am crede noi ca este. În orice caz, întotdeauna am crezut că pot să reuşesc în orice-mi doresc şi că tot ce îmi doresc voi primi, într-un final -- în acest mod am descoperit că nu chiar tot ce ne dorim este şi ceea ce ne face fericiţi, dimpotrivă, fericirea este într-un loc cu totul aparte, unde puţini dintre noi au ocazia să ajungă.

Ce este fericirea cu adevărat?

Ajung să vorbesc despre fericire -- un sentiment nedefinit care nu are nici moment şi nici stare. Fericirea este auto-definită pentru fiecare om ce o simte. Trecând peste toate momentele jenante din viaţa mea am realizat că fericirea nu a fost niciodată constantă, ci întotdeauna a fost prezentă în cantităţi minuscule, în cele mai ciudate momente. Aici intervine problema. Nu întotdeauna am savurat fericirea aşa cum ar fi trebuit sa o fac, de ce? Am aflat şi răspunsul, între timp... Ei bine, fericirea nu poate fi întotdeauna simţită pe deplin, mai ales în momentele în care sufletul nu este împăcat cu alte situaţii, sau când avem alte probleme care ne afectează într-un mod sau altul, toate aceste lucruri afectează starea fericirii şi, în acest mod, o contopeşte.

Fericirea există -- da, există, şi de fiecare dată când am reuşit să mă las în voia ei... ei bine... acelea au fost cele mai frumoase momente din viaţa mea, şi au ramas întipărite ca şi cum s-ar fi întâmplat ziua precedentă.

Fericirea este o stare în care predomină perfecţiunea momentului... O persoană este cea mai fericită atunci când iubeşte, şi este iubită, la rândul ei. Aici intervine fericirea în iubire... iubire, sentiment necunoscut, nedefinit şi de neconceput de frumos.

Iubirea este frumoasă, iubirea te face fericit, iubirea îţi dă aripi. Recunosc, unele dintre cele mai bune articole scrise aici au fost scrise în momente în care eram profund îndragostit... şi simţeam că iubesc. Dar iubirea este trecătoare, iubirea se autoelimină... iubirea este totul şi nimic. Sau nu există?

Îmi amintesc când compuneam melodii de dragoste (mai puţin sau mai mult reuşite - sunt antitalent), ah, şi da... îmi amintesc când am compus prima melodie în care îmi exprimam sentimentele mele profunde pentru o persoană deosebită, da... îmi amintesc că am pus un titlu sugestiv, precum şi un refren destul de sugestiv, sau poate doar sublim, cine ştie, de cele mai multe ori nu ne iese chiar totul aşa cum vrem noi să iasă, dar măcar am încercat şi pot spune că am rămas cu nişte amintiri trăsnet!

Îmi amintesc şi de momentele în care am fost respins... de momentele în care mă simţeam diferit, de momentele în care nu eram eu, momentele în care totul era ciudat pentru mine, pentru că nu înţelegeam.

Ah, da, îmi amintesc de momentele în care eram gelos, îmi amintesc de momentele în care nu vroiam să dau totul şi totuşi, într-un final, ajungeam să îmi dau tot sufletul pentru a face ceea ce îmi doresc... şi da... îmi amintesc de dezamăgire, îmi amintesc de melancolie, de singurătate... de tot ce contradefineşte iubirea... şi totuşi, ce e iubirea? Tot nu cred că există...

Da, mă contrazic -- dar nu mă contrazic cu mine, ci cu sufletul meu, încerc de multe ori să-l mint că iubirea este doar un sentiment trecător care nu afectează şi/sau influenţează cu nimic. Iubirea nu există, iubirea nu alege, iubirea nu răneşte. Iubirea este în noi toţi... în fiecare, iubirea este totul şi nimic... în acelaşi timp.

Pollicitus Spes...
I love your ways, but...
Still, time's passed, nothing's changed...
Do you still... too?

To be continued...

Adevăr actualizat: timpul trecător

2011-09-12T10:54:00.005+03:00

Vara a trecut cu toate clipele de neuitat care se păreau să dureze o veşnicie. Însă nu a fost chiar aşa. Timpul a trecut mai repede decât ar fi trebuit să treacă iar într-un final ne-am trezit cu toţii în acelaşi loc: într-o zi de toamnă care a venit mult prea devreme.

Au fost multe zile în care am vrut să scriu un articol dar întotdeauna a intervenit ceva sau nu aveam starea necesară. Ultimul articol pe care l-am început (însă nu l-am finalizat) a fost la începutul verii, prin perioada în care erau acele audiţii la X-Factor, acel articol avea să dezvăluie multe lucruri penibile legate de organizarea acelor audiţii care au avut loc la Constanţa. Însă timpul nu este pierdut, nu în totalitate, urmează finalizat.

Pot spune că a fost o vară relativ scurtă, cel puţin aşa a fost pentru mine, dar partea bună din toată povestea asta este că am adunat foarte multe materiale (audio-video, imagini) pe care le voi folosi în viitoarele articole. Vă promit că o să vă placă.

O nouă mentalitate -- obiceiuri vechi

În ciuda celor întâmplate în vara asta cel mai interesant fapt a fost că am întâlnit foarte mulţi oameni, mulţi dintre ei am crezut că nu îi voi întâlni niciodată, dar uite că s-a întâmplat, şi din toate astea am învăţat că viaţa merită trăită din plin iar fiecare clipă trebuie savurată şi tratată că fiind ultima. După cum începe videoclipul de mai sus, niciodată nu ştim dacă ne trezim a doua zi. Totul este relativ. Viaţa este cea mai relativă.

Iar cel mai relativ lucru este că toţi vor să facă bani pe nimicuri s-au prin metode de doi bani de a îşi bate joc de alţii. Un model foarte simplu sunt cei de la eTarget. Stimaţii au un sistem foarte interesant care nu mă mai scoate de la 4 lei (profit) -- pe 100 de clickuri (pentru cei care nu stiu eTarget este un sistem de adevertisting online şi prin ei se poate face publicitate). Partea urâtă nu este că râmân la 4 lei, ci scad. Cu cât mai multe clickuri primesc, cu atât scad mai mult. Păi băi afaceriştilor, cum vreţi să vă ţin eu reclamele pe blogul meu când voi vă bateţi joc de mine pe faţă? În orice caz, situaţia este terminată iar reclamele au fost eliminate de pe acest blog. Am rămas doar cu cei de la adsense, în doar 3 luni am facut mult mai mult doar pe 25 de clickuri, aşa că este perfect.

Să trecem mai departe, ceva pe plan local.

Adevărul despre Mangalia

Se zvoneşte că fostul primar Zamfir Iorguş a câştigat în urma sondajelor de opinie în legatură cu viitoarele alegeri din Mangalia, acesta fiind în faţa domnului Mihai Claudiu-Tusac cu 30% mai mult. Ciudăţeniile astea mă sperie. Mai ales că îi vedeam pe toţi aceşti politicieni extrem de încântaţi de rezultatele sondajelor, (ah, da, în această vară am avut impresionanta ocazie de a avea oameni politici în jurul meu, destui de mulţi, de altfel), şi partea cea mai bună este că ei deja îşi pregăteau oamenii, discutau afaceri şi alte probleme de îinterese locale ş.a.m.d. O să încerc să nu intru prea mult în detalii pentru că nu m-aş opri niciodată. Asta-i viaţa. Toţi primesc influenţă, însă prea puţini o merită.

Cam asta este tot, destul cu politica şi aburelile lor de doi bani, să vedem ce-o fi şi toamna asta şi să sperăm ca vom supravieţui.

Back to oldies: Life goes on.
Revin în curând cu un nou articol. Enjoy!

Adevăr adevărat: O minciună

2011-05-11T17:01:00.011+03:00

Autor: сгіѕτіиα

Minciuna este sâmburele care dă roade în toate pământurile, de aceea se poate cultiva cu atâta plăcere pretutindeni. Roadele ei însă sunt amare şi seci. (Vasile Conta)

Cu toate că se consideră că trăim într-o ţară cu un statut social şi cultural foarte ridicat, acest lucru este eclipsat de faptul că, începând de la colţul de stradă unde se întâlnesc - din întâmplare sau intenţionat - femeile care dezbat cele mai neimportante subiecte, până în cadrul Parlamentului şi a Guvernului, cea mai frecventă formă de manifestare este minciuna.

Fie că recunoaştem sau nu, la un moment dat am trecut fiecare dintre noi prin procesul mirific de fabulare a unei minciuni. Posibilitatea ca acea minciună să nu fi avut consecinţe este mică.

Aprofundarea articolelor cu temă referitoare la părţile bune si părţile rele a utilizării minciunii ar fi indicată. Numărul articolelor privind ascunderea adevărului şi consecinţele din ce în ce mai dramatice este destul de mare, dar nu ar strica să reanalizăm şi să corectăm.

Aşadar, putem începe prin expunerea următoarelor :
• tipurile de minciună
• consecinţele acestora
• efectele "bune" ale utilizării minciunilor

Tipurile de minciună

Dacă am efectua o simplă căutare pe Internet, cuvântul cheie fiind "minciuna", cu siguranţă vom găsi nenumărate articole. Un exemplu cât se poate de bun este Wikipedia.org, unde putem găsi informaţii aproape despre orice. În cadrul acestei organizaţii, am gasit şi următorul titlu : Tipurile de minciună. Aici ne sunt prezentate şi clasificate tipurile de minciună.

Din această clasificare, am extras zece tipuri de minciună care se pot considera demne de a fi comentate :

1. Minciuna nevinovată ( white lie ) - pe o scară de 1 la 10, gravitatea acesteia ar atinge maxim treapta 2 . Această minciună este considerată a fi nedăunătoare şi care nu afectează pe termen lung.

2. Puffery sau minciunile pe care la găsim adesea în anunţurile publicitare. De exemplu, "cea mai bună calitate la un preţ redus" sau "produsele noastre pot fi returnate în termen de zece zile lucătoare dacă nu vă puteţi conving de beneficiile acestora".

3. Minciuna spusă sub jurământ (perjury) - un martor, anchetat în cazul unei crime, poate considera că a spune adevărul pentru a favoriza acuzatul nu este tocmai bine pentru el, aşa că, deşi acesta a jurat că va spune numai şi numai adevărul, poate minţi ulterior, în favoarea lui.

4. Omiterea adevărului - această minciună se manifestă atunci când omitem să spunem tot adevărul, fie că o facem intenţionat sau nu.

5. Minciuna "fabricată" - atunci când o persoană susţine un punct de vedere care pare plauzibil,dar în realitate, acea persoană nu deţine cu adevărat informaţii cu referire la ceea ce susţine cu înverşunare.

6. Sarcasmul - de asemenea, şi acesta poate fi considerat a fi o formă a manifestării minciunii deoarece atunci când o persoană este sarcastică nu spune adevărul despre un anumit lucru/obiect, ci dinpotrivă, susţine exact contrariul.

7. Lie-to-children sau mai bine zis, minciunile pe care adulţii le folosesc atunci când copiii acestora doresc să afle lucruri care nu sunt tocmai uşor de explicat pentru un copil de 5-6 ani. Spre exemplu, deja consacrata frază "Tu ai fost adus de către o barză în zbor!" .

8. Complimentele false - atunci când nu ne exprimăm opinia sinceră cu privire la aspectul unei persone sau când ne displace un lucru, iar noi afirmăm contrariul doar de dragul unei anumite persoane.

9. Careful speaking - poate fi interpretat astfel : o anumită persoană nu doreşte să divulge tot adevărul privind o informaţie anume.

10. Clasica MINCIUNĂ (denumită de americani big lie) este caracterizată în principiu de ascunderea adevărului şi care se poate manifesta din ce în mai des în viaţa celui care o foloseşte. La un moment dat, acesta nu mai face nici el însuşi diferenţa dintre adevăr şi minciunile iscosite.

Consecinţele şi efectele utilizării minciunilor

Ca urmare a utilizării minciuni, pot apărea diferite consecinţe. De
exemplu,atunci când o persoană este grav bolnavă şi încă nu ştie acest lucru, este indicat să ascundem adevărul, căci acesta, în cele din urmă, i-ar putea cauza un şoc care poate foarte uşor să ducă la depresie sau chiar moarte.
Un alt exemplu ar fi atunci când, în cazul unei crime, inculpatul doreşte să afle unde s-a ascuns prietena, soţia, bunica sau oricare altă peroană pe care acesta plănuieşte să îi curme viaţa. Ar fi o greşeală să îi indicăm unde se ascunde cu adevărat acea persoană căci nimeni nu merită să fie ucis, mai ales atunci când ştim că ar putea fi vina noastră, acest gând urmându-ne toată viaţa.
Alteori, realitatea adevărului poate intercala cu realitatea minciunii. Putem ajunge să trăim cu senzaţia sau chiar cu certitudinea că aceste minciuni sunt reale şi că reprezintă un adevăr cat se poate de credibil. De ce? Pentru că nu ne mai putem aminti, controla şi analiza excesul de minciuni, astfel încât nu ne mai putem da seama care este adevărul, trăind în continuare în umbra minciunii.
Cu alte cuvinte, dacă am analiza metodic şi foarte drastic, am constata cu uşurinţă că şi noi facem parte din acea "grămăjoară" de oameni care mint. Sondajele efectuate pe această temă ne relatează aproximativ că unul din zece oameni supuşi unui control, dacă îl putem numi aşa, minte.

Ar trebuie oare să ne punem întrebarea : Sunt dependent sau nu de minciună? Probabil ar trebui.. Căci minciuna este un drog puternic şi nu mulţi o pot controla în aşa fel încât să nu le afecteze vital viaţa.

Notă personală (Crys): Îi mulţumesc domnişoarei Cristina că a fost binevoitoare să îşi manifeste creativitatea şi talentul de a scrie pe acest blog. De asemenea, mulţumiri şi pentru timpul acordat pentru scrierea acestui articol şi felicitări pentru modul impresionant de a redacta şi de a trata o anumita problemă.

Regăsire parţială. Şfârşit.

2011-04-24T01:06:00.004+03:00

Mă simt nevoit să scriu un articol în care voi incerca să dezvălui niste lucruri care poate că nu vă interesează deoarece acestea nu au importanţă şi/sau relevanţă decât pentru mine... ca individ.

Îmi amintesc cu nostalgie de ultimul articol din seria "Regăsirilor" (parţiale) şi mă revăd în acele momente, încerc să le rememorez şi, într-un final, să le "bag pe toate într-unul".

Sfârşitul mult aşteptat ar fi trebuit să fie o regăsire generală, absolută, nicidecum parţială. Toata lumea s-a săturat de lucruri parţiale. Toţi vrem lucruri concrete, cât mai la obiect şi cât mai complete, am dreptate?

Cam aşa ceva. În orice caz, cam atâta cu "preludiul" acesta tras de coadă, să începem acţiunea.

În primul rând şi înainte de toate, vă doresc tuturor un Paşte cât mai fericit şi fie ca bucuriile şi toate cele bune să vă copleşească sufletele.

În al doilea rând le doresc tuturor cunoscuţilor şi celor dragi toate cele bune, prosperitate, mult succes în ceea ce fac şi nu în ultimul rând, multă fericire şi împlinirea tuturor visurilor!

Să revenim la mine.
Era târziu, trecut de orele 20:00... şi eram sub duş. Într-un moment ciudat de nepotrivit, am avut impresia că totul este ok şi că toate golurile care au existat s-au umplut, dintr-o dată, într-un mod miraculos. Am aşteptat 10 minute... tot aşa m-am simţit.
Atunci m-am pus să scriu un articol.
L-am început şi nu am apucat să-l termin. De ce?

Asta mă întreb şi eu de foarte multe ori. Poate că toate aceste regăsiri nu sunt decât nişte momente patetice de disperare sufletească din partea sufletului pentru a găsi o ieşire din lumea asta... pentru a scăpa de tot ceea ce-l înconjoară şi pentru a-şi urma adevăratul drum.

...Adevăratul drum
Chiar există aşa ceva?
Cred, nu cred, există, nu există... Nu ştiu ce să zic. Nu-s expert. Nu-s decât un simplu tip (care nu se mai consideră puştan de ceva vreme) care încearcă să-şi facă un rost în lumea asta lipsită de orice cusur.

Un an cât pentru o viaţă
Uneori trăim cu impresia că momentul actual înseamnă enorm de mult pentru noi. Am evitat de multe ori să scriu despre asta, dar acum cred ca ar fi momentul. Nu există plăcere mai mare ca momentele acelea de vis pe care le petreci ca şi când lumea s-ar sfârşi într-o clipă. Trăieşti, mori, şi revi în aceeaşi lume în acelaşi moment. Te simţi în vârful celui mai înalt munte. Dar pierzi ceva.

Îţi pierzi umanitatea
Umanitatea este tot ceea ce te defineşte pe tine ca om. Umanitatea te reprezintă, iar fără ea eşti un nimic pe lângă oamenii adevăraţi din jurul tau. Odată ce ţi-ai pierdut umanitatea, eşti la un pas de a-ţi pierde şi sufletul.

Om lipsit de suflet
Asta devi. Uiţi de rostul tău în viaţă şi trăieşti fiecare moment fără să te gândeşti la consecinţe. Te temi să nu pierzi ceea ce ai şi îţi faci întotdeauna planuri pentru momentele ce vor fi urmat. Te simţi puternic, te simţi plin atunci când totul este aşa cum vrei tu să fie. Dar uiţi de inima ta.

Devi un om fără inimă
Om fără inimă... Îţi vinzi inima pentru un sărut. Îţi amanetezi inima pentru o îmbrăţişare... şi îi dai foc inimii tale pentru un zâmbet. Oare merită? Chiar merită?

Da. Regăsiri ciudate. Şi acum urmează concluzia.

Iubirea te dezumanizează. Iubirea te face să trăieşti. Iubirea te omoară. Iubirea te lasă fără suflet. Iubirea e pentru cei lipsiţi de inimă. Iubirea este trecătoare.

Iubirea este trecătoare
M-aş contrazice dacă aş spune că (nu) e aşa. Dar oare există posibilitatea să iubeşti un om cât pentru o viaţă întreagă?

heh. Nu vom afla niciodată. Poate într-o altă viaţă.

Şi acum ăsta-s eu. Regăsit cu un an mai tarziu, cu un an mai aproape de sfârşit; cu un an mai aproape de un vis implinit, cu un an mai aproape de un nou început.

Cu un an mai aproape de un sfârşit pierdut.

Şi acum dacă te întrebi dacă ăsta-s chiar eu. Eh, da, sunt. Nu-mi place să zic asta, dar da, sunt.

And I still wonder :)
If someday I die don't ask yourself why.

Life goes on. Life is brilliant. LIFE.

Salutări!
and by the way, Hristos a înviat!

Adevăr incandescent: Reflecţie în oglinda vieţii

2011-04-03T21:24:00.006+03:00

În ziua de azi, definiţia societăţii este echivalentă cu un haos ajuns la paroxism. De aceea, este foarte greu să rămanem oameni şi să reuşim să ne comportăm normal. Viaţa ar trebui să fie ca un trandafir care nu se ofileşte niciodată. Însa astăzi, oamenii se luptă să ofileasca trandafirul cât pot de repede.

Am ajuns să mă joc pe mine însumi. Şi asta e cred că reprezintă cel mai greu rol al omului în viaţă. Un fel de actor pe scena vieţii. Un actor bun. Societatea în ziua de azi nu mai permite oamenilor să fie ceea ce sunt şi de aceea suntem înconjuraţi de diverse stereotipuri. Zilnic, apar noi scandaluri, care se împregnează în creierul nostru şi-şi lasă amprenta destul de puternic, generând noi concepţii asupra vieţii. De aceea, nu mai ştim să iubim şi să dăruim. Caracteristica de baza a oamenilor a devenit invidia, completată de micile răutaţi şi de o dorinţă puternică de a fi în centrul atenţiei, de a fi faimoşi şi de a avea bani.

Dar ce se intampla atunci când iubim? Ce este iubirea? Nu cred că ar putea să dea cineva vreodată o definiţie concretă, însa iubirea este mai mult decât pare. Iubirea nu este iubire pură. Iubirea reprezintă un amalgam de stări şi sentimente vinovate şi nevinovate. Nu poţi iubi la un om doar calităţile, trebuie să ajungi cu timpul să-i poţi iubi şi defectele. Iubirea e ca un exerciţiu. Nu întotdeauna iese, dar dacă se perseverează, reuşim cumva să o scoatem la capăt. Şi totusi, de ce iubim?

Sentimentele sunt cele ce caracterizează fiinţa umană, cele ce o fac să existe. Sentimentele sunt supreme. Dragostea este o lectie ce se învaţă pe tot parcursul vieţii. E trist că în ziua de azi oameni se feresc de ea şi preferă să se complacă în relaţii banale, lipsite de orice esenţă. O veche legendă din Grecia Antică spunea că era o vreme când existau oameni perfecţi, care nu aveau nevoie de nimeni şi nimic pentru a se simţi întregi. Atunci, zeii s-au supărat şi au hotarât să-i despartă, împărţind oamenii în barbaţi şi femei, punându-i să-şi caute fiecare sufletul pereche, cu scopul de a-şi găsi fericirea.

Într-adevăr, fericirea adevărată este rară. Şi de cele mai multe ori, scumpă. Însă, nu e bine să dai niciodată totul pentru un om. Poţi să-i dai o bomboană, un cadou, atenţia ta, chiar şi iubirea ta, dar niciodata totul. Pentru că atunci nu mai exişti şi devii celălalt. De aceea, se creează un dezechilibru, iar lumea se umple de superficialitate. E important să ne dam seama când iubim şi când greşim şi să învaţăm din aceste experienţe.
Căci în final, rămanem tot noi. Tot oameni, tot cu sentimente.

Autor: Miss D

Comentarii personale (Crys): Este impresionant modul în care această domnişoară specială poate exprima nişte idei profunde utilizând nişte cuvinte aparent simple. Tratând iubirea, memorând si rememorând momentele specifice omului ce iubeşte, sau are impresia că iubeşte. Într-un final iubirea nu rămâne decât iubire, simpla iubire care este mult prea complicată pentru ca minţile noastre mult prea pripite să o perceapă. Iubirea se defineşte prin iubire. Iubirea este iubire. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Iubirea este totul şi nimic. Iubirea inseamnă viaţă. Iubirea înseamnă speranţă. Iubirea... aş sta toată noaptea să scriu despre iubire. Dar deja se face târziu şi acest articol nu-mi aparţine, astfel, ţin să îi mulţumesc domnişoarei D. pentru timpul acordat scrierii acestui articol. Mi-a făcut o foarte mare plăcere să-l postez aici!

P.S.: Ţineţi aproape! @Adevăr.net revine în curând!

Adevărul despre Japonia

2011-03-12T12:10:00.009+02:00

Cutremurul din Japonia care a avut loc ieri dimineaţă (orele româniei) a produs distrugeri majore atât din cauza faptului că acest cutremur a depăşit scara Richter, având o magnitudine de 8,9, cât şi din cauza tsunami-ului din Oceanul Pacific care s-a produs în urma cutremurului şi care pur şi simplu a "măturat" sute, poate chiar şi mii de locuinţe, autoturisme şi îmbarcaţiuni ajungând chiar şi până în America de Sud.

Vârtejul (Whirpool) generat în Oceanul Pacific imediat după cutremur.

În ciuda tuturor speculaţiilor, cutremurul din Japonia NU are legătură cu încălzirea globală, cauzele fiind STRICT NATURALE, omul neavând nicio vină în producerea acestui cutremur.

De altfel, ştiri de ultimă oră susţin că o explozie controlată a avut loc la centrala nucleară de la Fukushima, explozia având loc după încercarea specialiştilor de la centrala nucleară de depresurizare, cu principalul motiv de a EVITA o astfel de explozie, însă se pare că o asemenea explozie a fost inevitabilă.

În urma exploziei a rezultat un nor alb radioactiv, cei din zonă susţinând că radioactivitatea a crescut de 20 de ori mai mult decât este normal, iar cei din apropiere sunt expuşi într-o oră la radiaţii cât pentru un an de zile.

Nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru cei care au fost afectaţi de aceste dezastre naturale, care se pare că şi-au făcut apariţia în cel mai neprielnic moment posibil.

Cutremurul a cauzat (estimări):
peste 500 de oameni decedaţi.
peste 1500 de oameni răniţi.
peste 750 de persoane dispărute.

Un număr considerabil de oameni au rămas fără acces la apă potabilă şi alte resurse necesare supravieţuirii.

State precum Marea Britanie, SUA, Rusia, şi multe altele, până la cel mai mic stat precum Mongonlia s-au oferit să ajute statul Japonez cu tot ce le stă în putinţă.

Luna este de vină?

Există speculaţii susţinând că acest dezastru natural a fost cauzat din cauza fenomenului astral numit "superlună".

Acest fenomen astral este în plină desfăşurare în aceste zile -> apropierea lunii de pământ care are punctul culminant peste opt zile, aceasta reprezentânt o mişcare extrem de periculoasă care a cauzat de fiecare dată catastrofe.

Super Luna este un fenomen în plină desfăşurare. În această perioadă astrul se apropie de pământ, distanţa dintre pământ şi lună urmând să scadă de la 384.000 de km (distanţă normală) până la 360.000 de km, mărind efectul de atracţie a Lunii.

Astfel, din cauza atracţiei sporite, Pământul îşi modifică forma, alungindu-se. Alungirea pământului provoacă mişcări masive ale scoarţei terestre, momente în care se declanşează cutremure.

19 Martie - punct culminant, sfârşitul lumii?
Având în vedere cele întâmplate în ultimele ore nu putem decât să sperăm ca totul va fi OK şi ca nu este decât o prezumpţie greşită. Cutremurul nefiind cauzat de apropierea Lunii de Pământ.

Surse:
Truth is Contageus
PrisonPlanet
hotnews.ro
CNN
BLOOMBERG

Adevăr amuzant: Viaţa unui laptop

2011-03-08T15:52:00.008+02:00

Monteur: Crys

Şi totuşi... îmi pare atât de rău de laptopul acela... păcat.
NOTĂ: Asta vi se va întâmpla dacă nu ascultaţi de părinţii voştri!

P.S.: Urmează un articol serios, în curând. Stay tuned!

Trimite această pagină pe Messenger

Adevăr duplicitar

2011-02-25T20:13:00.010+02:00

Simplu şi la obiect: suntem cine nu suntem.

Ipoteză: este total adevărat că suntem ceea ce vrem să fim.

Demonstraţie.

Trăim într-o continuă dualitate sufletească. Ne aflăm într-un univers în care tot ceea ce înseamnă "bun" pentru unii dintre noi poate sa însemne "rău" pentru alţii, mulţi alţii. Într-un astfel de mediu, după cum am fost învăţaţi încă de la strămoşii noştri, noi nu ştim decât să...?!

...să ne acomodăm

Să ne supunem cerinţelor, să facem cum zice lumea că trebuie să facem. Să fim aşa cum (nu) credem noi că este cel mai bine să fim şi să adoptăm un comportament care s-ar putea să nu fie cel mai adecvat atât pentru noi cât şi pentru cei din jurul nostru.

Dualitate omenească.
Un singur lucru îl desparte pe om de la pragul în care acesta poate fi considerat animal, care poate fi acela? Mulţi înţelepţi vor spune că sufletul, alţi intelectuali vor spune că inima, mulţi nepăsători vor spune că gândirea, însă puţini oameni de rând vor afirma că "RAŢIUNEA" este cea care îl defineşte pe om ca fiind om. Aceasta este cea care ne definitivează şi delimitează de celelalte specii, de celelalte forme de viaţă. Raţiunea este cea care ne dă motivul pentru a fi oameni, pentru a trăi.

Om. Suflet. Raţiune.

Combinaţia ideală pentru a genera omul perfect. Prototipul ideal al acestei ideologii este fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi suntem perfecţi, în modul nostru unic de a fi.

Dacă suntem perfecţi, atunci unde mai este problema?

Problema este următoarea: omul, încă de la primele luni de viaţă, de la primii paşi în pre-copilărie şi de la primele viziuni asupra copilăriei, tinde să îşi descopere SCOPUL pentru care a fost creat. Realizează că este mult prea devreme să facă acest lucru şi, încet (şi foarte curios şi doritor să crească, să scape de acei ani care par să nu se mai termine, să fie şi el considerat un adult, odată pentru totdeauna), păseşte către pre-adolescenţă, respectiv adolescenţa specifică. Aici apar cele mai multe semne de întrebare.

Pre-adolescenţa.
Nimic şi nimeni nu te opreşte să faci ce vrei tu. Explorezi. Descoperi. Aflii. Eşti dezamăgit/ă. Încă din primele momente în care descoperi acele lucruri speciale şi mici plăceri care definesc viaţa într-un mod destul de minimalist realizezi că ceea ce este în jurul tău nu este chiar aşa cum îţi doreşti. Te retragi. Te simţi pierdut/ă. Te regăseşti. Te aflii în dubii dacă doreşti să te opreşti din drum sau dacă doreşti să continui. Însă de fiecare dată vei merge mai departe, cu capul sus, poate nu foarte sus, dar înainte.

Adolescenţa.
Cea mai dureroasă perioadă. O spun pentru că încă mă aflu în această perioadă din cauza unei întârzieri care se pare că o prelungeşte. Acum îţi doreşti să opreşti timpul în loc. Îţi doreşti ca totul să se oprească în jurul tău şi ca nimic să nu se mai întâmple. Îţi doreşti să savurezi fiecare moment în parte, să te bucuri de fiecare plăcere, cat de minusculă este. Să nu te gândeşti la viitorul îndepărtat care te aşteaptă. Să nu eziţi să visezi că poate, într-o zi, acele visuri pe care încerci să le urmezi se vor îndeplini. Îţi descoperi vocaţia... Ţi se pare atât de greu, aproape imposibil uneori să uiţi acele clipe minunate care ţi-au marcat această perioadă. Vrei să dai timpul înapoi şi să aflii ceea ce poate nu vei afla niciodată. Vrei să mai pui o întrebare. Doreşti să eviţi un răspuns. Mai doreşti încă un sărut. Mai vrei încă o îmbrăţişare. Mai vrei. De ce?

Nu-ţi dai niciodată seama de ce vrei aceste lucruri. Nu acum. Acum visezi. Acum vrei să opreşti totul. Acum vrei să fi spus altceva. Vrei să fi făcut altceva. Nu-ţi place când nu ai dreptate. Îi urăşti pe cei care îţi vor răul şi le eşti indiferent celor care îţi vor binele. Te simţi pierdut dar te regăseşti în fiecare moment. Îţi doreşti ca totul să se termine mai repede dar în acelaşi timp vrei să stai în loc. Doreşti, doreşti, doreşti... nu primeşti. Eşti dezamăgit/ă.

NICIODATĂ nu trebuie să ne oprim. Oricât de gravă este situaţia. Oricât de imposibilă pare. Oricât de fără soluţii pare. Trebuie să continuăm.

Nu trebuie să ne lăsăm pradă vorbelor goale. Nu trebuie să mâncăm tot ce zboară. Nu trebuie să ascultăm toate vorbele. Nu trebuie decât să trăim.

Nu trebuie să fim cine nu vrem să fim. Nu trebuie să ne schimbăm doar pentru că vrem noi să facem asta. Nu trebuie decât să lăsăm totul să se întâmple în mod natural.

Natura ne va schimba. Natura ne va da viaţă. Natura ne va ghida. Timpul va fi decisiv.

Concluzie

În urma celor specificate mai sus, afirmaţia "suntem ceea ce vrem să fim" este o afirmaţie neclară, eronată, şi pe cât se poate de reală. În ciuda argumentelor aduse nu se poate nega faptul că există oameni care chiar urmează acel tipar "natural", există oameni cărora nu le pasă de ceea ce spun cei din jurul lor. Există oameni care nu sunt vulnerabili. Există oameni care nu sunt influenţabili. Există oameni, oameni adevăraţi.

Şi cam asta este tot.

Adevăr local: 11 ani pentru 10 minute.

2011-02-18T15:22:00.011+02:00

"Observ faptul că situaţia este gravă, suntem într-o ipostază mai gravă decât aş fi crezut." (prof. religie de la liceul "Callatis")

Nu este niciodată prea târziu să faci un lucru care puteai/TREBUIA să îl faci cu mult timp în urmă. Cum nu este niciodată prea târziu să acţionezi în consecinţă la un lucru care poate să ia amploare şi într-un final să se sfârşeze într-un mod tragic.

Trecând peste "aburelile" de mai sus, pot spune că astăzi a fost o zi specială. Nu a fost atât de specială pentru mine cât a fost pentru liceul meu. În afara faptului că elevilor (dragilor mei colegi de la clasele celelalte) nu le-a fost absolut deloc uşor să aştepte cu nerăbdare momentul în care vor avea şansa să participe, în timp real, la un exerciţiu de simulare a unui incendiu în incinta şcolară. Îi auzeam pe mulţi dintre ei sperând că simularea va avea loc în timpul orei de mate, istorie, ...informatică?! Da, şi totuşi, ca un regret (sau nu) pentru mulţi dintre noi exerciţiul nu a fost chiar ce ne aşteptam noi să fie.

Am aşteptat 11 ani de zile pentru...?!

10 minute. Plus sau minus câteva minute (mai mult minus de fapt). Atât a durat întregul exerciţiu (de care cei de la I.S.U. păreau sa fie foarte mândri) - BRIEFINGUL a fost făcut de către 2 persoane (sau doar una singură dacă luăm în considerare faptul că prima persoană nu a făcut decât să intre în fiecare sală şi să zică "Alarmă în 10 minute."), a doua persoană alergând din clasă în clasă cu vestea cum că "Simularea va avea loc în 10 minute, vă deplasaţi pe scări şi iesiţi în curte".

Deşi simularea a fost prima în 11 ani de zile de când am intrat în incinta acestui liceu, mă îndoiesc că alte licee şi/sau instituţii şcolare din cadrul municipiului Mangalia au avut parte de o simulare de genul acesta. (Tind să mă contrazic în acest moment având în vedere faptul că alte şcoli precum Şcoala nr. 2 a avut parte de două simulări pentru instruirea elevilor în vederea comportamentului în timpul unui incendiu)

Momentul în care ni s-a prezentat „instructajul” totul a fost făcut într-un mod considerabil de minimalist, asta datorându-se (aşa cum am specificat mai sus) numirilor precum „utilizaţi uşa de lângă toaletă”, „toţi elevii să fie în numărul în care au plecat” (deşi o listă cu elevii care sunt prezenţi ar fi fost destul de folositoare), „soneria de incendiu va suna asemenea precum soneria de pauză, normală”, „plecaţi în formă de şir indian” (în instituţia noastră niciodată nu a fost posibilă o asemenea grupare, eventual o grupare de şir indian dezorganizat (exprimare de-a dreptul ciudată)).

Lăsând criticile şi afirmaţiile (adevărurile crunte) care se pot face, într-un final, am ajuns la concluzia că exerciţiul a fost un succes deplin: curtea interioară a liceului a fost „umplută” cu succes de toţi elevii liceului nostru; toţi elevii au fost organizaţi în grupuri dezorganizate; reprezentanţii I.S.U. au fost pe deplin încântaţi (cel puţin după figurile lor) de modul în care s-a desfăşurat simularea. Aşadar, totul a fost un succes. Oare?

Ipocrizia unei ţări.

Ne este de multe ori imposibil sa percepem ceea ce înseamnă naţionalism. Ne este, într-un mod idiotic, aproape uşor să aducem speculaţii la adresa conducerii ţării noastre, să aducem „calomnii” la adresa persoanelor din jurul nostru şi să reinventăm „ultima modă” peste noapte.

„Tu ţii la ţara ta?” – întrebarea aceasta necesită un răspuns pe cât se poate de dramatic. Ne este imposibil să răspundem la această din cauza faptului că suntem acaparaţi de procesul globalizarea temporară care se desfăşoară de o perioadă de timp destul de considerabilă. Lucrul acesta se întâmplă când renunţăm la obiceiurile populare în favoare obiceiurile care dau a „kitch” doar datorită faptului că „este cool” să fi aşa şi devine foarte „uncool” să îndrăzneşti să nu te conformezi şi să fi la curent.

„Vreau să plec în afară când termin liceul.” – Prototip al acestei afirmaţii: persoana mea. Însă am încetat să cred că acest lucru este realizabil încă din momentul în care acea „globalizare temporară” de care vorbeam mai sus a luat amploare. Trăiesc în România şi, precum a spus o persoană foarte cunoscută, aceasta este „ţara tuturor posibilităţilor” şi astfel sunt predispus unei vaste culturi naţionale care îmi poate oferi un viitor pe cât se poate de mulţumitor. Ehh, nu cred că este cazul să fim modeşti, hai să fim serioşi şi să recunoaştem că fără acea atitudine de „pupuncurism acut” şi „tupeu mizerabil” precum şi o atitudine de „îngrădire politică” şi „trăiască partidul!” suntem total pierduţi în sărăcia acută a oamenilor de rând (cu respect, pot spune lucrul ăsta) şi în curajul acestora (unora) de a încerca să se ridice deasupra acelor „marionete de oameni” (altfel nu îi pot numi) şi, poate, într-un final, să schimbe ceva.

Viitor? Nu. Prezent? Poate. Trecut? Non-stop.

Ar fi ideal dacă am înceta să trăim în trecut şi, prentru un moment, măcar pentru o perioadă de timp minimală, să ne trezim la realitate şi să încetăm să ascultăm vocile din jurul nostru, sau măcar să analizăm ce auzim, şi abia apoi să începem să ascultăm cu adevărat.

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

2011-02-04T22:06:00.029+02:00

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Ei bine, zilele trecute am făcut o mică escapadă la munte...La întoarcere, în timp ce ne apropiam de oraşul Câmpina,mi-am amintit că tatăl meu îmi tot povestea despre "Castelul Julia Hasdeu" din localitate, pe care a avut ocazia să-l viziteze acum ceva ani. Era foarte marcat de personalitatea Juliei şi de legendele ce spun că ea încă există acolo.

Am insistat mult la tatăl meu să vizităm castelul şi iată-mă intrând cu emoţie pe poartă. Fără nicio exagerare, simţeam că ceva mă atrăgea, mă făcea să îmi doresc aşa mult să vizitez acest loc...

Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost, ghiciţi ce?

Piramida cu ochi(Ochiul lumii) fix în mijlocul turnului înalt. Imaginaţi-vă şocul meu la vederea acestuia ţinând cont că în primul meu articol am vorbit mult de acest simbol.

Ce coincidenţă ciudată! Chiar nu mă gândeam că voi găsi aşa ceva aici...

Şi încă un lucru interesant... fix în acea zi intrarea era gratuită!

De cum am intrat am simţit o prezenţă ciudată...Era Julia,spiritul ei defapt... cel puţin mie aşa îmi place să cred.

Aveam să aflu cât de specială a fost Julia...

Nu avea decât 18 ani când părăsea viaţa terestră pentru a se înălţa ca un înger către lumina infinitului. Tuberculoza care i se cuibărise în plămâni a condus-o nu către moarte, cum ar fi putut crede lumea, ci către sublima eternitate. Pentru părinţii săi(Bogdan Petriceicu Hasdeu-savant şi scriitor şi Iulia Hasdeu) moartea Juliei a fost de neconceput şi singura lor consolare a constat în ideea nemuririi sufletului fiicei lor, tatăl ei apucându-se de spiritism pentru a comunica cu spiritul Juliei(prin scriitura automată directă).

Julia s-a născut la 14 noiembrie 1869. La 2 ani şi jumatate ştia deja să citească şi recita poezii lungi, la 8 ani vorbea curent franceza, germana şi engleza, iar un an mai tarziu compunea deja primele poezii. La 11 ani termina gimnaziul, la varsta de 16 ani obţinea bacalaureatul în litere ceea ce i-a permis să se înscrie ca prima studentă românca la Sorbona, Facultatea de Litere şi Filosofie.

La 29 septembrie 1888, la Bucureşti, Julia Hasdeu cade victima acestei boli(tuberculoza), în ciuda eforturilor disperate ale părinţilor de a o salva. Ideea morţii nu-i crea teamă fetei, deoarece ”moartea deschidea sufletului porţile eliberării”. Ea se pregătea să moară. Ea a primit moartea cu zâmbetul pe buze, conştientă că acest moment nu este decât o trecere.

Un singur vis a avut-să fie cunoscută ca scriitoare.Acesta s-a îndeplinit în timp, graţie răbdării nefericiţilor ei părinţi care au cules din caietele Juliei fructele inspiraţiei sale poetice. Pagini literare şi filozofice în acelaşi timp! Ei i-au publicat opera postum la editura pariziană „Hachette”.

Pentru tatăl Juliei, moartea unicului copil a marcat momentul în care a început să construiască cultul memoriei ei,dupa planuri desenate de el însuşi, inspirate, după cum ne asigură, de spiritul nemuritor al copilei.
La intrare se găsesc 2 oglinzi paralele, ce au un rol simbolic:cu ajutorul lor tot ce pătrunde pe acolo este creat din nou de o infinitate de ori. Am văzut foarte multe oglinzi în fiecare cameră a castelului. În turnul din mijloc se află un templu/loc sacru dominat de figura sibolică a lui Iisus(statuie în mărime naturală) înălţându-se către cer.

În zilele noastre, „Castelul Julia Hasdeu” este locul unde se povesteşte istoria sensibilei poete a cărei moarte prematură a fost o pierdere imensa pentru cultura româna. Personalitatea,sufletul tinerei românce pentru care „viaţa e un râu pe care-l traversăm înotând;cei care ajung mai repede la celălalt mal, sunt cei mai fericiţi.”
Julia şi-a dorit castelul, însă nu a apucat să locuiască în el în timpul vieţii. Se spune că spiritul ei ar trăi acum acolo...

Iată câteva spicuiri preluate de peste o jumatate de secol din revista Cosânzeana, de la Braşov.

"Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cantand la pian. Image Se mai aud strigatele de Bravo ! si aplauzele batranului Hasdeu (la moartea Iuliei avea doar 50 de ani!) Uneori, pianul canta si ziua."

"Nimeni nu calca prin fata castelului. Oamenii trec pe partea cealalta a strazii si se inchina, speriati ca de dracul. Cei aflati prin vecinatate au cerut intaiulariei ca Hasdeu sa fie fortat sa se mute si imobil stafiilor sa fie daramata."

"Ne-am suit in arbust si am stat ascunsi toata noaptea. N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dara la cantatul cocosilor, d-soara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparusera demult. Si dl. vardist spune ca este adevarat."

"Cand vin domnii aia sa faca spiritism cu dl. Hasdeu, lampile din casa se sting. Ieri seara, mama a aprins lampa de patru ori."

"Daca cineva trece prin fata castelului si vrea sa injure, nu poate. Limba i se face de clei."

"Uneori, noaptea, batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la camasa de noapte, cu ochii rosii ca rugul si striga :, ce stiu, o vorbire de vrajitor..." (Probabil: "Viens, ma fille, papaliga (asa ii spunea Iulia tatalui ei) t'attend!" - in traducere: "Vino, fiica mea, papaliga te asteapta!"

Şi în prezent există oameni care spun că noaptea se aud zgomote din castel, râsul Juliei sau chiar acorduri ale pianului la care ea obişnuia să cânte.
Vizita în acest castel-muzeu m-a marcat, simţindu-i prezenţa pe tot parcursul turului , ca o gazdă primitoare.
Eu o percep ca pe o prietenă,poate din cauza imaginaţiei prea bogate, dar va recomand cu tot dragul sa trăiţi aceasta experienţă şi... sunt sigură că Julia ar fi bucuroasă să primească în castel tineri de vârsta ei...

“Nu ştii că plînsu-i izbăvire
La orice inimă înfrîntă?
E ultima înveselire
Ce-adesea durerea o cîntă.”
(Julia Hasdeu -"Nu mă-mpiedica de-a plînge")

Adevăr crud: Illuminati şi forţele demonice din societatea zilelor noastre

2011-01-21T17:18:00.061+02:00

Illuminati - adevăr crud; puterea demonică din umbră
Un articol scris de: Bianca (în exclusivitate)

Sunt nouă pe aici…dar am simţit nevoia să scriu acest articol pentru a vă împărtăşi şi vouă acest subiect care mă captivează de ceva timp încoace…Navigând pe internet am descoperit întâmplător filmuleţe care demascau această faţă nevăzută a lumii…

Prima dată am fost sceptică, gândindu-mă că sunt simple coincidenţe, dar pe măsură ce am vizionat mai multe, a început să mi se pară interesant şi după un timp chiar am descoperit singură unele mesaje, simboluri ascunse ale Iluminati.
Rămâne ca voi să citiţi următoarele rânduri şi…la sfârşit să vă creaţi propria părere despre acest subiect.

Să începem…

Cine sunt Illuminati?
Illuminati sunt un grup ultrasecret care practică ştiinţele oculte care s-a structurat cu mii de ani în urmă. Astăzi termenul Illuminati este folosit adesea pentru a numi un grup malefic ce deţine puterea lumii. Această organizaţie are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani.
Ei sunt cei care iau deciziile, trag sforile şi stabilesc regulile pe care trebuie să le urmeze toate guvernele, preşedinţii, corporaţiile şi organizaţiile internaţionale.

Caracteristicile lor:
- sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”;

- intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor;
-majoritatea sunt bărbaţi;
-nu apar niciodată în văzul tuturor;
-pe internet circulă dovezi (pe care le voi prezenta mai jos,) cum că Illuminati venerează diavolul;

Despre identităţile şi naţionalităţile Illuminaţilor nu se cunosc decât foarte puţine lucruri, după cum este uşor de bănuit. În schimb planurile lor devin vizibile pe măsură ce ochii celui care vrea să afle Adevărul se deschid…Puterea lor este cu adevărat mare şi
temută de oricine ajunge să afle câte ceva despre ei.
Ce vor ei?
Ei bine… “PUTEREA” acestei lumi nu este aceea pentru care se bat în prezent marile state, acestea fiind doar mânuite din umbră de adevăraţii stăpâni ai planetei…Illuminati.

Scopul lor? Simplu! Fiind o organizaţie secretă, malefică, satanistă, încearcă să manipuleze/influenţeze mintea tuturor oamenilor prin aşa-numitele “mesaje subliminale”.
Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii.
Imaginează-ţi… până acum ai trăit în minciună! Tot ce ştii despre realitatea inconjurătoare e un mare fals. Ceea ce serveşte Mass-Media sunt manipulări grosolane ! EŞTI VICTIMA LOR!
Şi… cel mai rău este că… nu poţi face nimic să schimbi asta.Decât să deschizi ochii şi măcar să ştii de cine eşti manipulat…

Simbolurile lor prin care ne manipulează se găsesc peste tot:

Piramida (necesară pentru desfăşurarea unei activităţi demonice

sau oculte) cu ochiul atotvăzător al lui Horus care semnifică faptul că nimeni nu poate scăpa de a fi văzut(All seeing eye-Ochiul care vede tot).
Acest ochi este considerat a fi un ochi demonic (Ochiul lui Lucifer). Această emblemă a iluminaţilor o putem observa în multe reclame, logo-uri, filme etc. şi chiar si pe bacnota de un dolar:

Simbolul din stânga este folosit in Medicină.Dar priviţi cu atentie ce ţine demonul Baphomet în poală(în imaginea din dreapta). Simbolul reprezintă victoria diavolului asupra lui Iisus prin crucificarea sa.

Hai să aruncăm o privire la toate semnele “cool” pe care majoritatea adolescenţilor le folosesc:

Semn ce poate fi Salutul Satanic
interpretat ca si
“Zeul incoronat”

Wow! Câte personalităţi importante nu au nicio reţinere in a “saluta” astfel. Şi.. ganditi-va… din ce alt motiv ar face asemenea persoane astfel de semne? Şi cei pe care vi i-am arătat sunt doar puţini…

Cred că toată lumea ştie la ce se referă numărul 666(numărul diavolului).

Semnul de mai sus este cunoscut ca semnul “OK” dar… privit dintr-o altă perspectivă capătă un nou sens: demonic. Sunt sigură ca ati vazut aceste semne la multe personalităti, vedete… de acum o să întelegeţi de ce se apuca prin videoclipuri/emisiuni să formeze aceste simboluri cu mâinile(total făra motiv).

Iată un cod de bare obişnuit. Imaginea explică cum pe toate codurile de bare, în concluzie produse, se află numărul fiarei 666. Deducem că Antichristul se află în casa fiecărui om…

Eh şi iată un episod din desenul animat “Tom şi Jerry” care m-a surprins/şocat. Am realizat cum influenţeaza subconştientul copiilor.
Observăm piramidele cu ochiul (telefon si pălării) iar apoi… fază care m-a pus pe gânduri… ce doi, speriaţi se reped să îngenuncheze la o formă ce apare ca.. diavol. E deja clar ce au vrut să le inducă copiilor…”trebuie să îl veneraţi pe diavol!” Acest diavol ei numindu-l “PREŞEDINTELE HOLLYWOODU-LUI”( The president of Hollywood):iată incă o dovadă clară că Illuminati conduc Mass-Media şi îl venerează pe diavol ! Cât de pe faţă…

Încă mai aveţi suspiciuni că totul a fost doar o coincindenţă? Ei bine, puneţi-vă simplele întrebări:
“De ce piramida cu ochi?”
“De ce speriaţi de “persoana” care a apărut?”
“De ce au ales un diavol?”
“De ce i-au pus să îngenuncheze şi să facă plecăciuni în faţa diavolului?”
“De ce un diavol preşedintele Hollywood?”

Jay-Z…Unul dintre artiştii mei favoriţi. Dar am găsit printre videoclipurile lui unul care dă de banuit destul de mult…
Let’s see… On to the next one(ne apropiem de următorul). Hmm… oare ce vrea să ne transmită artistul?

Jay-z, semn ce il foloseşte

mereu. Nu cumva ne
arată piramida cu ochi?!

0:20-solistul apare mai întâi cu acea “aură” din luminiţe chiar deasupra capului lui. Aura aceea este pusă strategic în semn de batjocură faţă de sfinţi;
0:32-un craniu… simbol al unei organizaţii ce are legătura cu Illuminati şi Francmasoneria, numită “Skull and Bones”;
0:33-Jay-Z face în scurt din gesticulaţii salutul satanic; O să vă ia ceva să vedeţi semnul, dar repetaţi partea, fiţi atenţi la mâna lui dreaptă când gesticulează;
0:36-din nou, face un semn de o fracţiune de secundă, semnul “OK”, defapt 666, dar pus invers;
1:02-aripi de culoare neagră(ca ale lui Baphomet, înger căzut), din nou secvenţă foarte scurtă;
1:45-semnul zeului incoronat, foarte rapid; preînchipuieşte coarnele diavolului;
2:12-apare o imagine(în nici măcar o fracţiune de secundă, dar subconştientul a preluat informaţia-mesaj subliminal) cu coarnele demonului Baphomet; imediat apar scrise versurile “always knew it’d be like this”(întotdeauna am ştiut că o să fie aşa) hm… de ce a ales fix versul ăsta?
2:50-se vede destul de clar Jay-z facând semnul satanist;
3:07-simbol ciudat:7 măsele dispuse în cerc; ce vrea să semnifice? Violenţă? (daţi pauză să prindeţi imaginea bine, e prea rapidă);
3:39-imagine rapida din nou, un crucifix între două gloanţe… ciudat. Violentă asupra lui Iisus?!
3:50-apar 3 gloanţe, Jay-z numără bani, apoi coarnele lui Baphomet din nou…
4:02-Jay-z face iar salutul satanic foarte subtil si repede.

Eu nu exclud ideea că unele dovezi pot fi exagerate . Unii le pot considera simple coincidenţe…Eu am prezentat unele dintre cele mai convingătoare dovezi şi sper că am reuşit să ridic măcar un mic semn de întrebare şi să pun pe gânduri chiar şi scepticii…

Dacă vi se pare interesant subiectul, voi reveni cu mai mult dovezi şi informaţii.

-Illuminati nu ar fi reuşit totuşi să ajungă atât de puternici dacă oamenii nu s-ar fi lăsat folosiţi şi nu le-ar fi permis să le controleze destinele…-

Adevărul despre Cambridge ESOL (Certificatele FCE/CAE/CPE)

2011-01-18T20:49:00.006+02:00

1. Premisă
Întotdeauna au existat zvonuri cum că durata de valabilitate a unui certificat eliberat de universitatea Cambridge din cadrul proiectului ESOL nu este decât de doi ani, spre nemulţumirea acestora şi în ciuda tuturor "spuselor", acest lucru nu a fost niciodata demonstrat pentru că certificatele chiar sunt pe viaţă. Nu durează doar doi ani, precum susţin unii speculanţi.

Acum poate spuneţi că mă contrazic încă din ipoteză şi care ar mai fi rostul acestui articol, nu? Ei bine, nu-i chiar aşa.

Certificatele Cambridge au o valabilitate (materială) de o viaţă -- aici se produce o ambiguitate despre care o să discutăm acum.

Aşadar, aici nu speculăm, aici ne raportăm la fapte şi documente clare, şi anume: există o mare probabilitate (în proporţie de 90%) cum că certificatele CAMBRIDGE nu sunt valabile chiar pe viaţă... cum vine asta? Iar mă contrazic, aşa-i?

2. Argumente
2.1 Fapte
Niciun reprezentant oficial al vreunui third-party care se ocupă în mod direct de promovarea acestor examene nu a recunoscut că valabilitatea acestor certificate este minimală de doi ani de zile în ciuda faptului că se presupune că acesta este valabil o viaţă.
Nu există niciun rând scris pe website-ul lor oficial care să spună adevărul despre aceste certificate. Păi da, frate, mi se pare normal, de ce ţi-ai face publicitate negativă?
Toate persoanele care au de câştigat de pe urma acestui "Cambridge" (aşa i se spune în limbaj şi mediu colocvial) susţin cu vârf şi îndesat că sunt doar speculaţii şi că nimeni nu trebuie să-şi facă griji, "Cambridge-ul" este pe VIAŢĂ!!!

2.2 General
Dar haideţi să îl cunoaştem pe Gigel.

Gigel este un adolescent de 17 ani, băiat deştept, bine crescut, însă cu resurse financiare minimale. Gigel se hotărăşte să dea acel "Cambridge" despre care vorbeşte toată lumea... I se pare şi lui tare, şi na, dacă nu poate să meargă la facultate... măcar să se angajeze şi el undeva, la o companie, şi certificatul respectiv să-l ajute la angajare.

Totul e ok, Gigel dă examenul CAE, îl ia cu calificativul "B", destul de bunicel tipu' şi, foarte încântat şi mulţumit de investiţia pe care a facut-o. Investiţie care, crede el, în viitor se va materializa şi va scoate un profit destul de bunicel.

Trec anii, Gigel termină liceul, renunţă la ideea de facultate şi aplică pentru un job. Foloseşte certificatul ca anexă la CV-ul său. Vine ziua interviului. Totul e OK... Gigel intră liniştit în sală, un nene îl pofteşte politicos să ia un loc şi începe să-i pună câteva întrebari. Toate merg bine. La un moment dat... acel nene spune... "Totul este perfect, domnul Gigel, însă a apărut o mică problema. Luând în considerare seriozitatea cu care firma noastră îi tratează pe clienţii săi, şi necesitatea de personal capabil şi bine pregătit, în urma unei analize stricte asupra dosarului dumneata, am găsit o mare problemă: certificatul Cambridge a pierdut recunoaşterea deoarece au trecut mai mult de 2 ani de când tu l-ai scos. Ai vreo dovadă cum că ai folosit limba Engleză între timp?"

Gigel se gândeşte... procesează... niciun rezultat. Au trecut aproate 4 ani de când Gigel nu a mai folosit limba Engleză în activităţile sale...

Astfel, Gigel este respins din cauza acestui fapt. Cum vine asta? Desigur, există cazuri excepţionale în care candidaţii au dreptul la un test de limba Engleză dat de firma respectivă. Dar totuşi, de ce să pretind că am un certificat pe viaţă când eu trebuie să am o dovadă din doi în doi ani că am utilizat limba Engleză?

3. Dovezi. Demonstraţie.
Simplu şi la obiect. Considerând faptul că nu îi credem pe dragii noştrii colegi de la facultate cărora le-a fost respinse certificatele Cambridge care atestau cunoştinţele lor cu mai mult de 2 ani înainte, am făcut o mică documentare şi, printre altele, am dat peste următorul aspect:
1. Cum am specificat mai sus (2.1), pe website-ul oficial nu există nimic care să spună acest lucru. Însă putem lua în cinsiderare faptul că acest aspect produce o ambiguitate.
2. De ce TOEFL, IELTS, ş.a.m.d. ? De ce toate astea în loc de Cambridge ? De ce doi ani la toate ? -- pentru că aceşti DOI ANI reprezintă perioada de valabilitate a *CUNOŞTINŢELOR* de la examenul dat.
3. Există un document pe unul din site-urile oficiale ale unui centru AUTORIZAT Cambridge din BERN, document pe care îl puteţi găsi AICI (în limba Engleză, format PDF).

3.1 Să analizăm ce scrie în acest document:
En: "The question will sometimes arise for users as to whether a candidate who was awarded a certificate more than two years previously needs to provide up-to-date evidence of his/her language ability."
Ro: "Un semn de întrebare va fi pus în anumite momente în legătură cu un candidat (o persoană) caruia i-a fost dat un certificat cu mai mult de doi ani înainte şi acesta trebuie să aducă dovezi actualizate care certifică abilităţile sale de limbă Engleză."

Pe scurt, ideile din documentul respectiv:
En:
• Cambridge ESOL certificates have no expiry date.
• A certificate provides a reasonable estimate of a candidate’s language ability for two years after the date of the examination.
• Beyond two years since the date of the examination, a certificate may need to be supplemented by further information about the candidate’s uses of English or further study of the language in the intervening period.

Ro:
- Certificatele Cambridge ESOL nu au dată de expirare.
- Un certificat acordă o estimare considerabilă a abilităţilor lingvistice ale candidatului pentru doi ani după examinare.
- După doi ani de la examinare, un certificat s-ar putea să necesite informaţii suplimentare despre utilizarea limbii în parcursul acestei perioade.

Precum Gigel sunt mulţi dintre elevii din zilele noastre - de ce se întâmplă toate acestea? Din cauza dezinformării totale.

Şi totuşi, dacă aveţi certificate cambridge, ECDL, ş.a. şi vreţi să aflaţi despre echivalare şi altele, consultaţi urmatoarele site-uri:
http://www.bacalaureatul.ro/examenele-internationale-vor-fi-echivalate-la-bacalaureat-373.htm
http://www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId=12076

Adevăr sublim

2011-01-12T12:52:00.000+02:00

Adevărul despre "adevăr" - rezultate sondaj

2011-01-06T15:56:00.015+02:00

"Un simplu adevăr nu este chiar aşa de simplu pe cât credem noi că este. O minciună simplă poate fi cel mai crud adevăr despre personalitatea şi caracterul unei anumite persoane. O viaţă dedicată adevărului este o viaţă fără experienţă.", propoziţii simple fără un anumit sens mandatoriu. Adevăruri căre pot sa fie puse la îndoială, dar oare ar mai fi acela un adevăr care să fie găsit ca fiind neadevăr? Ciudată exprimare. Ciudată gândire. Ciudat adevăr.

Adevăr general
Stau şi privesc în jurul meu şi de cele mai multe ori mă întreb dacă chiar este adevărat tot ceea ce se întâmplă. Pornind de la ultimele ştiri despre omucideri, sinucideri şi alte infracţionalităţi grave, până la afişarea lui Vadim Tudor ca fiind "victima" unui joc destul de murdar. Va-ţi gândit vreodată de ce de fiecare dată când privim ştirile (nu contează ce post) uităm într-o oarecare măsură de problemele noastre? Sau, altfel spus, persoanele care sunt implicate în toate aceste infracţiuni, acţiuni, ciudăţenii ş.a.m.d. să apară în mod intenţionat la acest "televizor" pentru a de demonstra ceva? Numărul sporit de sinucideri şi de crime, fiind "PROMOVAT" (deoarece altfel nu-i pot spune) -- nu ajunge într-un final să INFLUENŢEZE gândirea tinerilor din ziua de azi? Stăm şi privim acea cutie plină de culori, ascultăm opiniile şi criticile tuturor mai-marilor "experţi" şi "meşteri buni la toate" şi unde ne trezim că ajungem? Unde avem impresia că suntem? Trăim în România.

Eu nu critic, îmi exprim opinia.
După cum spun majoritatea persoanelor culte, care sunt "citite", cât de cât, OPINIA (personală) nu este decât un mod de a-ţi exprima anumite idei şi gânduri (personale) în legătură cu o anumită temă/un anumit subiect.
Ei bine, tinerii din ziua de azi (o mare parte, şi nu numai) au ajuns să înceteze să asculte diversele "opinii" deoarece ei le consideră că sunt critici aduse la adresa lor şi/sau faptelor acestora. Adevărul crunt este că aceste persoane sunt niste oameni care se cred puternici, însă nu este aşa, deoarece refuză să accepte opinia celorlalţi şi o tratează ca fiind o altă "critică asupra lor" sau alte exemple subiective şi nu ajung să rezolve absolut nimic în acest mod.

Adevăr particularizat
Adevărul capătă un alt sens, poate mai elevat decât orice alt sens pe care l-ar putea avea.
De ce? Simplu. Un adevăr particularizat este acela că Vadim Tudor are oarece dreptate în legătură cu situaţia lui. De ce? Răspunsul este mai mult decât simplu. Considerând că ştiţi deja ce s-a întâmplat, cunoaşteţi hotărârile care s-au luat şi sunteţi în tema (în caz contrar citiţi aici).

1. Mi se pare total absurd ca un motiv pentru evacuarea sediului PRM să fie faptul că "domnul" Andrew George Caranfil (presupusul proprietar al imobilului), care are 80 de ani şi are o casuţă destul de frumoasă în S.U.A., *doreşte* să revină în România şi *NU ARE* unde să locuiasca. Cred ca nenea ăsta doreşte să ne demonstreze că dânsul este un tânăr macho care se va întoarce la Bucureşti şi îşi va întemeia un cămin "superextracool"! Ciudaţi oameni. Ciudaţi total.
Nu am fost niciodata pro PRM sau pro Vadim Tudor, dimpotriva, însă situaţia de faţă mi se pare de-a dreptul jenantă.
2. Penibil. De-a dreptul inutil şi jenant din partea unor oameni care se respectă şi care chiar sunt "etichetaţi" ca atare.
3. Mi se pare puerilă atitudinea domnului Vadim Tudor. De fapt aşa a fost întotdeauna, aşa că nu voi mai comenta.

Adevăr individual
Avertisment: în următoarele rânduri vor fi exprimate stări, gânduri şi idei personale.

Ciudat spus, am început anul 2011 într-un mod neaşteptat. Tot ceea ce credeam până în momentul de faţă s-a transformat într-o minciună totală. Adevărul în care am crezut până acum s-a dovedit a fi dăunător şi obsesiv (ciudată chestie). Divergenţele de stări prin care se pare că toţi cei din jurul meu trec m-au adus în pragul unei demonstraţii respectiv concluzionării unei idei pe care o am de ceva vreme, şi anume:

Pe măsură ce fiecare an va trece fiecare om se va schimba. Pe măsură ce lunile trec personalităţile noastre vor prinde amploare, culoare şi avânt către dezvoltarea individuală elaborioasă.
Ne schimbăm pe zi ce trece. La începutul articolului eram altfel, acum, spre final, mă simt schimbat.

Ei bine, este strict-legat de mentalitatea fiecăruia. Exista diverse modalităţi de a demonstra faptul că atunci când o persoană afirmă "eu nu mă voi schimba niciodată, voi rămâne aşa" acea persoană crede în ceea ce spune, însă nu şi în ceea ce se va întampla (ceea ce va demonstra contrariul spuselor sale).

Adevăr unic
Aşadar, să trecem la tema principală a acestui articol, tratarea sondajului încheiat pe data de 5 Ian 2011 (care a durat aproximativ două luni)

Rezultate:
Pentru mine, adevărul reprezintă:
Un ideal. - 11 (52%)
O minciună. - 4 (19%)
Un lucru dispensabil. - 1 (4%)
Nimic. - 5 (23%)

În proporţie de 52% din persoanele care au votat au ales că adevărul reprezintă pentru respectivii un ideal. Ei bine, adevărul ar trebui considerat de către toată lumea un concept idealistic deoarece orice gândire ar trebui educată să "idolatrizeze" adevărul astfel încât să fie pe deplin "sănătos" (concept propriu).

Se pare că 5 persoane că au ales să considere adevărul un nimic. Păi bine măi băieţi, dacă adevărul ar fi un nimic atunci ar însemna că avem în jurul nostru doar nimicuri? Înţeleg, poate anumite mentalităţi nu percep ideea de adevăr ca fiind un lucru perfect, având în vedere minciunile care ne sunt băgate în cap încă de la vârste fragede. Este dureros să spui acest lucru şi este de-a dreptul ciudat să crezi un asemenea fapt.

Adevărul... este o minciună :) interesantă opinie, nu-i o gândire incorectă, dimpotrivă, dovedeşte unicitatea gândurilor şi faptelor la care tind anumite persoane, ar fi un lucru total aparte să descoperim că un adevăr este o minciună şi invers, însă este practic imposibil, teoretic ... sau cine ştie?

Adevărul, un lucru dispensabil? Pentru unii, poate că da. Ar da acest "adevăr" pentru orice altă satisfacţie materială posibilă. Exista indivizi care ar renunţa la conceptul de "adevăr" într-un mod foarte uşor. Este trist.

Ei bine, să prezentăm finalul:

Adevărul este reprezentat ca fiind un ideal (care tinde) către nimicurile minciunilor zilelor noastre care duc la gânduri şi idei care se transformă în simple lucruri dispensabile.

Un mic supliment la acest articol:

Iurie Sadovnic - Evadare

Adevăr romantic.

2011-01-03T14:28:00.007+02:00

Recunosc, este adevărat că lipsa de apreciere din zilele noastre a crescut destul de apreciabil. Eu nu reuşesc să mă opresc să îi apreciez pe cei din jurul meu, îmi vine destul de greu să *nu* fac lucrul acesta. Lipsa de încredere precum şi lucrurile redundante pe care le spunem ne facem să fim oameni de nerecunoscut.

Lipsa de sinceritate este un subiect destul de sensibil pe care aş dori să-l abordez astăzi. Observ că în ultima perioadă mulţi oameni preferă să se ascundă în spatele unor ziduri imense construite "datorită" neîncrederii, stupidităţii, laşităţii şi chiar din cauza lipsei de valori. Din ce în ce mai mulţi oameni refuză să fie "oameni" din diverse motive care sunt greu de speculat -- şi chiar imposibil de argumentat.
Sinceritate: un moment în care mulţi oameni îşi arată adevăratul caracter prin cuvinte care se dovedesc a fi reale şi care, pentru un moment, îşi dezvăluie vulnerabilităţile în faţa altora.
Ar fi simplu să credem că daca suntem sinceri -- suntem vulnerabili -- şi orice om care ştie să gestioneze sentimentele altora ar fi în stare să ne exploateze. Ciudat. Însă nu chiar foarte adevărat, recunosc.

Îmi este greu sa nu fiu subiectiv când există foarte puţină obiectivitate în jurul meu. În următoarele rânduri voi fi subiectiv.

Aşadar, suntem tineri, suntem în continuă dezvoltare. Suntem predispuşi greşelilor. Suntem oameni într-o societate acceptabilă, să zicem. Trăim într-o ţară globalizată. Deci suntem OK. Însă. Noi suntem chiar cum vrem să fim? (mesaj către tinerii din zilele noastre)
Încercăm să fim ca alţii. Luăm drept modele oameni de speţă înaltă însă cu gândire joasă. Îi considerăm idoli pe cei mai stupizi oameni din lumea aceasta. Ne hlizim la prostie. Râdem de cei care sunt mai prejos ca noi. Dar îi considerăm prieteni. Vrem să fim amuzanţi -- apelăm la stupiditate. Este incorect spus că mulţi tineri tratează prostia ca atare. Nu, mulţi tineri încearcă să mascheze prostia în cel mai ciudat mod.

Ok. Revenind la problema anterioară - romantismul din zilele noastre este greu de recunoscut. Să tratăm într-un mod diferit: câţi dintre tinerii din ziua de azi au idee cum e să fi "romantic" ? Ciudată întrebare. Mai bine aş fi întrebat "Câţi tineri din zilele noastre au idee cum e să fi cocalar, pitzi şi/sau plagiator?"

Romantismul.
Nu mă consider un romantic. Poate nu am fost niciodată. Alţii poate se consideră romantici. Un exemplu foarte personal ar fi o persoană care are impresia că dacă face o melodie care dă a manea şi îşi exprimă regretul faţă de faptul că cel/cea cu care a petrecut anumite momente intime l-a părăsit -- fără o anumită ordine şi/sau logică lexicografică -- este romantic şi orice persoană care ascultă melodia aceea va rămâne "atins" de profunzimea cu care persoana respectivă face playback, atunci e grav. Ăsta nu e romantism. Asta este vrăjeală nesimţită. Inutilă. Şi de-a dreptul stupidă.
Dar, luând în considerare părerile "tipelor" atinse de profunzimea mesajului respectiv -- orice ratat poate fi un romantic.
Recunosc. Şi eu compun. Şi eu cânt. Poate sunt un antitalent. C'est la vie :) dar măcar eu le ţin pentru mine. Măcar nu le cânt pe o scenă de faţă cu nişte persoane care, poate, într-un fel, ar avea o cultură muzicală minimală astfel încât să îşi de-a seama că versurile acelea nu sunt atât de "profunde" pe cât aş crede eu că sunt.

Nu sunt un romantic. Încercările mele de a fi romantic au eşuat întotdeauna. Poate, cine ştie, într-un viitor voi reuşi şi eu să fiu un romantic ca cel care "cântă" pe scenă în gând şi face un lipsync îngrozitor de stupid. Ia să încerc şi eu să compun o melodie "romantică" care dă a manea... hmm... să vedem ce a ieşit:

"de ce m-ai părăsit... au, au, inima mea. întoarce-te la mine că nu te-am minţit... au, au, prostia mea."

Ce spuneţi? Sunt un romantic absolut, aşa-i?

Adevăr... à la ProTV

2010-12-29T17:34:00.006+02:00

Vă prezint un mic supliment pentru sfârşit de an! (asta dacă nu vă uitaţi prea des la ştiri(le ProTV) - sincer, eu nu prea mă uit :P)

Au aceeasi mama, dar tati diferiti! Afla povestea incredibila a unor gemeni

StirileProTV.ro

Vă las pe voi să decideţi!
Acesta va fi ultimul articol pe anul acesta aşa că le doresc tuturor cititorilor mei un an nou cât mai fericit şi plin de împliniri! Multă sănătate (mai ales), fericire, bucurie, iubire şi toate cele bune!

Să ne vedem anul viitor cu bine!

Adevărul zilei: Plăcere orbitoare

2010-12-18T14:37:00.005+02:00

Cât de ciudat ar suna, am dat peste un articol interesant care chiar merită atenţia noastră pentru că în afara faptului că este "oarecum" amuzant (facând legatura cu actul care are loc) şi m-am hotărât să vă fac cunoscută următoarea întamplare...

Pentru început... o întrebare!? - plăcerea trupească este cu adevărat o plăcere pentru mulţi oameni, aşa-i? Dar v-a trecut vreodată prin minte că plăcerea trupească poate să ducă şi la mari neplăceri?

Ok. Ce vedem în imaginea aceasta? Un cuplu - un el şi o ea, aşadar, să continuăm. Ce se ascunde în "spatele" acestei imagini?

- Momentele care vor urma, sau care au avut loc?
- Clipele incendiare dintre cei doi care s-au întamplat?
- Senzaţia de satisfacţie pe care o arată "domnişoara" din poză?

Ok, destul cu întrebările. Să dăm un răspuns concret.
-- în spatele acestei imagini se ascunde un adevăr dureros: domnul din imagine îşi pierde vederea (temporar) în timpul fiecărui act sexual pe care îl are; nu este o glumă.

Aşadar, un bărbat a fost nevoit să apeleze la ajutor medical după ce de fiecare dată când săvârşea un act sexual acesta îşi pierdea vederea, adică orbea, pentru o perioadă limitată de timp.

Pacientul îşi pierdea vederea de fiecare dată când ajungea la climax, într-un mod ciudat, acestuia nu i se întâmpla nimic asemanător în niciun alt moment în care facea orice altă activitate obositoare/intensă.

Raportul original, publicat la Departamentul Oftalmologic de la Spitalul Glostrup al Universităţii din Copenhaga, a descoperit cauza acestei condiţii ca fiind vasoconstricţia - unde pereţii muşschiului se contractă în jurul unui vas de sânge, restricţionând curgerea sângelui.

Doctorii s-au gândit în primă instanţă că o embolie ar fi cauza acestei "orbiri temporare".

Într-un sfârşit, bărbatul a fost "vindecat" cu ajutorul medicamentelor care au influenţat mărirea vaselor de sânge.

Aşadar, sexul e plăcerea plăcerilor, care duce până şi la orbire...

Articol preluat de pe dailymail.co.uk.

Adevărul zilei.

2010-12-06T19:04:00.003+02:00

Este un adevăr profund că suntem născuţi ca să trăim. Trăim ca viaţa noastră să capete sens. Iar viaţa noastră este aparent simplă, dar complicată.

Lăsând toate cuvintele inutile deoparte, următoarea piesă merită ascultată, până şi mie mi-a plăcut.

Ţineţi la curent -- vă promit un articol apetisant în următoarele zile.
Până atunci, numai bine!

Adevăr şocant: căsătorie între mamifere

2010-12-02T20:49:00.006+02:00

Un tânăr din Toowoomba a oficiat cununia cu partenerul său de viaţă, câinele său drag, un labrador de 5 ani, aceasta având loc în urmă cu două zile.

Pentru prima oară pentru oraşul Garden City, întregul eveniment a avut loc la parcul Laurel Bank cununia cei doi, Joseph Guiso şi Honey (un labrador pe care Joseph l-a adoptat în urmă cu 5 ani).

La această celebrare au fost prezenţi/au participat 30 din prietenii apropiaţi ai "cuplului" precum şi membrii ai familiei.

"Eşti cea mai bună prietenă a mea şi îmi faci fiecare parte din orice zi mai bună," - unul dintre jurămintele domnului Guiso.

De asemenea, Guiso ţinea să precizeze că "Nu este nimic de natură sexuală", asigurându-i pe trecători, şi că "Este doar iubire pură.".

Cuplul plănuieşte o scurtă lună de miere către unul din parcurile din Toowoomba.

Sursă: http://www.thechronicle.com.au/story/2010/12/01/man-marrys-dog-city-first-toowoomba/

Adevăr simplu, compus dar extrem de dificil

2010-11-30T20:53:00.006+02:00

Iubirea este un lucru divin. Iubirea întrece tot ce spun şi voi spune oricând. Melodia aceasta caracterizează starea pe care o induce această iubire... pe care nu o voi trata în niciun fel în acest articol. De ce?

Iubirea este peste tot. Nu are o definiţie specifică. Iubirea este aici, este acolo, este în tine, în voi toţi. În noi toţi.

Iubirea nu are moment. Nu are clipă. Iubirea este omniprezentă.

Iubirea. Nimic nu este mai presus de acest cuvânt.

(vă las pe voi să consideraţi alternative ale iubirii... voi reveni în curând cu o postare completă)

Adevăr compus românesc

2010-11-13T23:00:00.007+02:00

Notă: Următorul articol conţine păreri atât obiective cât şi subiective, se recomandă tratarea cu indiferenţă a divergenţelor ce ar putea apărea.

Trăim într-o lume (= referindu-ne la ţara în care trăm; în momentul de faţă) în care informaţia (nivelul de cunoaştere) face diferenţa între un om normal şi un om care duce lipsă de umanitate. Astfel, există un număr restrâns de atitudini pe care le putem aborda în momentul în care ajungem să colaborăm cu astfel de oameni. Spunem că suntem informaţi atunci cand suntem siguri că ştim ceva ce (poate) ceilalţi nu ştiu, sau poate că ştiu însă nu mai există nicio diferenţă de mentalitate între noi şi restul oamenilor. Există un model în viaţa fiecăruia dintre noi, unii alegem modele perfecţioniste, alţii tindem spre idealuri de neatins, iar unii aleg să se ghideze după nişte idei preconcepute (şi parţial proaste) pentru a-şi face un drum relativ "OK" în viaţa lor şi pentru a "ocoli" şi/sau "întămpina" în moduri diverse (nerecomandabile/imorale/lipsite de judecată) care duc la concluzii şi consecinţe neaşteptate de niciuna din părţile implicate.

Există vreun leac pentru astfel de oameni, oare? Asta mă tot întreb de câţiva ani încoace. Chiar din primul moment în care am întâmpinat astfel de oameni mi-am pus un mare semn de întrebare, şi anume, oare chiar suntem făcuţi în felul acesta? Dintotdeauna ni s-a ascuns adevărul, de când mă ştiu cei care ne conduc au folosit toate mijloacele posibile ca să manipuleze masele în diverse moduri, în scopuri neorthodoxe. Revenind la problema anterioară, ne sunt prezentate, într-un mod enigmatic, nenumărate ipostaze care ne afectează atat viitorul, cât şi prezentul, poate chiar şi trecutul în cele mai multe cazuri -- dar ceea ce nu ştiu acei oameni care fac acest lucru este că mereu va exista cineva care să ridice un semn de întrebare având în vedere acele ambiguităţi pe care ni le prezintă.

Televiziunea (mass-media) este pionul cel mai important al acestei manipulări. Prin intermediul televiziunii oricine are posibilitatea de a-şi forma un întreg alai de oameni pe care să îi conducă la orice oră şi în orice secundă. Toate astea pentru ce? Mai aflăm că şi şcoala din zilele noastre scoate adevăraţi zombii (în întregul sens al cuvântului) -- parafrazez spusele unui om respectabil: "Şcoala din zilele noastre scoate elevi ascultători, la locul lor, şi nerăbdători să asculte de cei din jurul lor. Elevii zilelor noastre (luând un exemplu care pare a fi mai rău decat cum era în vremea comunismului) sunt minţiţi şi manipulaţi în aşa fel încât să devină sclavii societăţii. Elevilor li se îndepărtează orice fel de bariere pentru a putea înainta în a ajuta societatea în orice mod posibil." - ok, sunt de acord, ajut societatea, este normal, doar sunt romând, aşa-i? Dar ceea ce vreau sa evidenţiez este că prin "ajutatul societăţii" nu fac decât să fiu sclavul acesteia şi să mă las manipulat de toţi "mai-marii" acesteia. Astfel de oameni ajung într-un anumit prag al vieţii lor când se întreabă: "Oare ce am realizat eu după atâta timp şi după atâta sudoare?", simplu, am realizat că muncim în folosul societăţii; realizăm că societatea îşi bate joc de noi şi realizăm că suntem minţiţi din absolut orice zonă pe care, să zicem, că odata am considerat-o total inofensivă.

Toate acestea duc la momentul în care elevii noştrii sunt obligaţi să muncească într-un asemenea mod încât nu reuşesc să se ajute pe ei, sau pe familia lor, ci primul beneficiar al produsului muncii lor va fi societatea în care trăim astăzi. Putem spune că vremea comunismului s-a dus, de mult, dar oare putem spune că toate acelea au fost doar în mintea noastră? Nu, nu putem, pentru că atunci scopul a fost unic şi de-a dreptul perfecţionist. Dar putem spune că astăzi avem un scop predefinit? Nu. Nu vom afla niciodată adevăratul scop al muncii noastre pentru societatea actuală. Dovezi clare sunt în jurul nostru, vedem pe zi ce trece cu ochii noştrii ce se alege de munca noastră. Puţini sunt cei care reuşesc să evite astfel de pierderi, iar aceştia sunt oameni absolut inteligenţi şi care ştiu ce vor de la viaţă. Cum spuneam, elevul zilelor noastre este învăţat încă de mic să fie "fan" al şefului său, să-l slăvească în orice mod cu putinţă - nu spun ca este incorect, însă este de-a dreptul inuman să fim acaparaţi cu o mulţime de idei preconcepute şi idealuri care se dovedesc a fi contravalori.

Adevăr particularizat al sănătăţii sufletului

2010-11-12T15:17:00.007+02:00

Viaţa trece pe lângă noi precum trece un TGV printr-o gară a Parisului. Noi aşteptăm să ne urcăm la bord însă mereu realizăm că am uitat ceva... am uitat să ne luăm un lucru fără de care nu putem trăi. Astfel, de fiecare dată când avem urcarea programata într-un anumit moment, eşuăm să ne conformăm cu acel program şi pierdem cursa. Pierdem cursa vieţii noastre, de fiecare dată când încercăm să ne urcăm -- realizăm că uităm ceva; ne întoarcem înapoi de unde am plecat, căutăm lucrul pe care l-am uitat şi ne întoarcem în gară -- aici realizăm că trenul va fi plecat cu mult înaintea noastră.

Este uşor să susţinem că suntem călători ai vieţii acesteia, însă ne vine greu să realizăm că de fapt viaţa este cea care ne aparţine nouă, nu noi ei. În fiecare moment al vieţii noastre descoperim anumite lucruri. Ne întrebăm cum de nu am realizat acele lucruri înainte de momentul respectiv, şi, nepăsători, continuăm să facem ce ştim noi mai bine, să trăim. Viaţa este uşor de trăit daca nu o ai, însă unora le este dificil să îşi trăiască viaţa atunci când o au şi când au unica şansă de a-şi forma viaţa aşa cum îşi doresc ei, aşa cum ne dorim fiecare.

Un simplu motiv care ne-ar împiedica să avem o astfel de gândire ar fi următorul: viaţa din jurul nostru; desigur, un individ oarecare nu ar fi de acord cu o astfel de mentalitate deoarece viaţa lui este doar a lui şi există o foarte mare probabilitate ca acesta să îi desconsidere pe cei care se află în jurul lui.

Îmi amintesc, cu stupoare, acele momente din copilăria pe care am trăit-o odată -- acel moment în care stăteam şi analizam universul, lumea, Terra, şi tot ce ne înconjoara. Nu realizam de ce exist. Nu realizam cum exist. Îmi imaginam că există un "ceva" divin, mai presus de noi. Îmi imaginam ca în adâncul cerului, peste sute de aştrii şi mii de ani lumină, există cineva. Însă de fiecare data când încercam să fac lucrul ăsta mă pricopseam cu o durere de cap. Ajungeam departe, până într-un punct. Păşeam prin univers, ocoleam toate planetele, şi ajungeam într-un enorm vid, într-un negru abis. În acel moment de climax intelectual, mă regăseam în vârful universului, însă în scurt timp (mai scurt decât îmi pot imagina), mă trezeam nedumerit şi cu o durere de cap apăsătoare. Astfel, încercam să percep existenţa unei divinităţi deasupra tuturor. Încercam să-mi imaginez un alt univers -- universul perfect - universul tuturor.

Anii au trecut şi am încetat să-mi mai imaginez toate acestea. Timpul mi le-a arătat pe toate, viaţa mi le-a rezervat pe toate iar oamenii nu au încetat niciodată să îşi pună întrebări. Obişnuiam să fiu acaparat de acele ştiri groaznice (nici până acum nu le(-am) percep(ut) rostul, de ce doresc ei să ne bage în cap atâtea lucruri necurate care au loc zilnic? De ce oare nu încearcă să ne arate partea bună, pozitivă şi total optimistă a lucrurilor? Eh, realizez de ce.) -- lăsând deoparte toate omuciderile, sinuciderile şi genocidele prezentate, prostia este întotdeauna pe primul loc. Aşa a fost dintotdeauna (dintotdeauna = din '89 până în prezent), am fost infectaţi cu o mentalitate de a percepe prostia ca o metoda de amuzament -- ok, sunt de acord; însă nu sunt de acord cu promovarea primordială a prostiei -- greşesc, oare?

Se spune că sufletele nu mor niciodată. Se mai spune că există viaţă dincolo de moarte. Noi ce spunem, sau, mai bine zis, ce să credem? Minciunile adevărate sunt foarte rar întălnite, pentru că de fiecare dată când au loc se evidenţiază o contradicţie de-a dreptul perfectă, unică, şi neaşteptată! Acele minciuni adevărate ne sunt spuse în fiecare zi. Noi le percepem, subconştientul nostru este "singurul" care ne ajută să decriptăm orice informaţie pe care o primim, cu sau fără voia noastră -- minciunile adevărate se află peste tot în jurul nostru, nu avem cum să le împiedicăm, însă putem încerca să le percepem altfel, vorbind într-un mod extrem de dificil şi relatând un moment absolut ciudat al tuturor momentelor actuale.

Adevărul meu poate fi minciuna ta. Minciuna ta este adevăr pentru mine. Tot ceea ce spunem este cu adevărat ceva de-a dreptul unic şi relativ ciudat din punctul fiecăruia de vedere.

Un mic supliment la acest articol:

Adevărul numărul unu

2010-10-01T19:20:00.007+03:00

Simplu, fara niciun fel de reţinere, ne aflăm într-o ţară în care nu putem percepe ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Complicat, printr-un gest lipsit de judecată, încercăm să ne folosim raţiunea să ne explicăm fenomenele media care au loc zi de zi, volens-nolens ajungem să fim în pas cu ultimele bârfe, ultimele noutăţi din domeniul noilor scandaluri din lumea mondenă, noile trend-uri şi noile tipuri de tipologii care ne sunt atribuite.
Este simplu, nu este complicat absolut deloc. Trăim aici pentru că aşa am fost meniţi să facem. Suntem în această ţară, în care ne tratăm con-cetăţenii ca şi cum nu i-am fi tratat deloc. Ne tratăm liderul ca şi cum nu ar fi existat.
Liderul? Avem aşa ceva? Aparent, da. Însă după cum putem observa, acest "lider aparent" de care dispune ţărişoara noastră nu pare a se conforma cu cerinţele noastre.

Dar stai! Care sunt cerinţele noastre? Niciun răspuns.
Noi, românii, dintotdeauna ne-am străduit şi au curs apele de pe noi pentru a realiza ceva. Am dat, am primit, am folosit, ne-am muncit şi am ajuns unde am ajuns. Ne-am pus la un drum cu sens unic, nu putem face stânga, nici dreapta şi nici nu ne putem întoarce. Oare este adevărat? Posibil. Parţial. De ce? Ei bine, este imposibil să nu te poţi abate de la un drum, indiferent de este cu sens unic. Mereu se vor găsi acei oameni "luminaţi" care să se întoarcă, indiferent de îi va dărâma pe ceilalţi care merg înainte, acela nu se va opri până când nu o va lua de la capăt.

Îmi amintesc de o discuţie din microbuzul dinspre staţiunea Olimp spre Mangalia, am auzit-o întămplător însă modul în care problema "justiţiei, poliţiei şi a oamenilor autoritari" a fost pusă mi-a dat de gândit. Erau doi oameni, pe care nu îi cunosc, unul din aceştia a spus, la un moment dat, că "Justiţia e ca o barieră unde oamenii mari trec peste, o încalecă, oamenii mici trec pe sub ea, iar oamenii de mijloc o lovesc din plin, însă nu ajung să treaca după aceasta.", această comparaţie mi-a ridicat un semn de întrebare, oare chiar aşa o fi?

Să analizăm.

Justiţie = barieră. Barieră? Să ne imaginăm o barieră, să luăm ca exemplu bariera de la o vamă oarecare. Este lasată jos întotdeauna, adevărat?
Oameni mari = ?
"...oamenii mari trec peste, o încalecă" - ciudat spus. Ciudată comparaţie. Adică să înţelegem, prin cultura noastră colocvială, că oamenii mari reprezintă mahării, cei sus-puşi, cei lipsiţi de scrupule.
"... oamenii mici trec pe sub" - în acel moment nu am realizat care este înţelesul acestei comparaţii, până când am avut o revelaţie. Este uşor spus că înşelătoriile sunt la tot pasul, iar şarlatanii, în timpul zilei, după estimaţia mea, sunt prezenţi printr-o formulă de un şarlatan / 50 m. Da, este simplu.
"... oamenii de mijloc" - da, ciudat. Oamenii de mijloc sunt cei care nu sunt, nu au fost şi nici nu plănuiesc să devină, în viitorul apropiat, şarlatani, mahări, moguli, "bazaţi", etichetaţi. Aceştia sunt oamenii normali. Oamenii care încearcă să găsească un motiv real vieţii lor. Oamenii care se consideră oameni normali, oamenii care sunt minţiţi de toate ziarele, de toate posturile de televiziune, şi mai ales, oamenii care sunt minţiţi de alţi oameni.

Nu ne este uşor să credem ceva. Dar nu ne este nici greu să înghiţim fiecare ştire, fiecare bârfă neimportantă, şi mai ales fiecare acuzaţie.

Oameni? România este plină de oameni care la un moment dat nu au avut pic de omenie în ei. România este condusă de nişte oameni care nu (cel puţin aşa consider eu) s-au preocupat niciodată, într-un mod real, de problema generală cu privire la ţara aceasa, sau cel puţin ce a mai rămas din ea.

Problema noastră?
Problema noastră este indiferenţa de care dăm dovadă pe zi ce trece. Momentele de prostie pe care le etalăm tot mai des. Prostia, o boală incurabilă, este tot mai des prezentă în tot ce înseamnă media. Mă puteţi contrazice, însă, deşi cei care rulează aceste posturi de televiziune, cei care se ocupă de ştiri şi cei care se documentează, deşi au facultăţi peste facultăţi la activ, se pare că sunt prea puţini care să se folosească de cunoştinţele dobândite la acestea.
De ce? Din moment ce noi suntem puşi să ne alegem un lider, noi alegem un mod care poate, la momentul respectiv, nu reprezintă cea mai buna alegere. *NOI* suntem învăţaţi să înghiţim şi să il luăm la ochi pe cel ce se afirmă. De acord. Dar noi, printr-o irascibilă prostie de moment, punem ochii pe cei care NE TOACĂ toţi bani pentru a ne intra sub manecă. Noi îi votăm pe cei care se ocupă de ei, pe cei care au bani(i noştri) pentru a-şi susţine candidatura. NOI îi alegem pe cei care să ne mănânce banii.

Şi, după toate acestea, nu este păcat?
Nu este păcat de cât muncim? Nu este păcat că din pâinea noastră trebuie să rupem ca să le scoatem foamea din stomac şi parlamentarilor? Nu este suficient că noi suntem oamenii de mijloc care, la urma urmei, tot noi avem de suferit?

Păcat. Dar eu nu pot schimba nimic, nimeni nu o poate face. Toate aceste lucruri persistă de prea mult timp iar acum este mult prea târziu să ne întoarcem pe un drum pe care am apucat deja, şi, dacă ne amintim, este cu sens unic.

Un proiect ambiţios

2010-09-20T17:57:00.005+03:00

De câteva zile m-am hotărât să încep un proiect pe interfaţă de blog cu tema de dezbatere liberă şi personalizată a problemelor naţionale, respectiv internaţionale.

Proiectul, care va fi rulat sub forma website-ului www.adevar.net presupune ca acest blog (actual: blog personal deţinut de mine) să fie schimbat (practic, readus la viaţă) în mod total - stilul în care articolele precedente au fost postate să fie schimbat radical.

Asta presupune ca eu să tratez acest blog ca un proiect public şi sa incetez să mai postez articole personale (decât in cazuri excepţionale) şi să încep să scriu într-un mod mai elevat (faţă de modul în care am scris până acum) pentru a capta atenţia şi pentru a ajunge la subiect/geneza acestuia şi nu în ultimul rand, pentru a face o bună analiză a subiectului actual.

În principiu, doresc să aflu părerea voastră, ce credeţi, dacă e OK, în regulă, şi dacă ar fi un lucru bun să incep acest proiect aici, pe actualul blog.

Aştept răspunsul vostru prin completarea sondajului din partea dreaptă.
Vă mulţumesc!

Insigh(ts)

2010-02-07T17:00:00.008+02:00

Incet, dar sigur, realizez ca azi e/a fost Duminica. Greu, dar cu rapiditate, descopar ca nimic nu se compara cu o dimineata de 'Iarna' in dragul nostru oras Mangalia. Ehm, cred ca blufez, ce am scris pana acum imi aminteste de compunerea pentru profu' de romana. Ok, gata cu aiurelile, sa trecem la subiect. Vag, imi amintesc niste intamplari lipsite de noima de acum cativa ani. Reusesc sa 'redescopar' acele nopti in care visam intamplari care vor fi avut loc intr-un viitor apropiat. Vise, premonitii, sau ce-or fi fost, uneori ma intreb de ce le-am avut. Ma gandesc daca cumva, prin anumite fapte pe care le-am savarsit, nu s-ar mai fi indeplinit acele 'vise' si nu as mai fi avut senzatia ca imi cunosc viitorul. Desi nu mi-l cunosc.

Imi amintesc, parca ar fi fost chiar ieri, anul 2009, luna Septembrie, ziua 15... sau 14... (ma rog), imi imaginam cat de repede o sa treaca anul respectiv si cat de repede o sa ajung in al doilea semestru. Iar acum, uite-ma aici. A trecut. S-a dus. De ce? Nu vreau sa nu treaca dar nu vreau nici sa stea. Nu, nu vreau. Sau poate ca vreau. De ce vreau? Nu stiu de ce vreau. Vreau sa imi pot da seama odata de ce nu pot ceva ce pot in cel mai ciudat mod cu putinta si totusi nu pot pentru ca ma simt neputincios. Da, blufez din nou. Imi amintesc acei ani in care imi imaginam ce o sa fiu in anii ce vor fi urmat. Imi imaginam ca nu mi-as fi putut imagina niciodata ca voi fi pregatit sa infrunt o noua provocare. Credeam ca nimic altceva nu se compara cu timpul pierdut in fata blocului, cu nenumaratele injuraturi pe care le auzeam de la indivizi fara minte si lipsiti de respect; Regret ca nu pot regreta nimic din ceea ce am facut. Am facut ceea ce voi fi regretat mereu si nimic n-ar putea fi intampinat altfel decat intr-un mod ciudat, intr-un mod in care nici eu nu imi pot da seama de cele intamplate. Destul cu tampeniile astea.

Dupa toate cele scrise mai sus nu pot ajunge decat la o concluzie care ma lasa fara cuvinte si care nu ma poate afecta mai mult decat anii ce vor fi fost si ce vor urma. Timpul pierdut m-a adus la varsta actuala, injuraturile indivizilor inculti m-au trezit la realitate iar anii de copil adolescentin s-au terminat de ceva vreme. Nu ma simt mai altfel decat ma simteam acum cativa ani. Poate ca tot ce s-a intamplat mi-a oferit o oportunitate de a ma gandi si la ce va urma, de a ma dumeri si cu tot ce se intampla in acest moment.
Pana si mie imi lipsea un articol scris cu un inceput (fara sens) si cu un sfarsit (care te baga intr-o ceata cuprinzatoare) care nu te face sa te gandesti decat la un singur lucru: acel 'ceva' ce nu e nimic altceva decat un ceva infiorator de stupid.
Cam asta este tot pentru azi.

I love my rock angel. I don't care what others say as long as she's by my side. We'll gonna rock together, sweetie!

In fapt, de drept

2010-02-01T19:31:00.002+02:00

Intr-un sfarsit ajung si eu la butonul 'Postare nouă' de pe meniul back-ened de la blogul acesta. Ok, scriu ceva, da, m-am decis sa scriu ceva (in special dupa acele comentarii care ma 'incurajeaza' sa mai vin si eu cu ceva 'nou'). NOU? Yeps, de ce nu, in fiecare zi descopar ceva nou si sunt incantat de faptul ca viitorul -- aspiratii noi -- si, desigur, nerabdarea arzatoare de a descoperi ceva nou.

Speaking of which --> incep sa detest din ce in ce mai mult prostia omeneasca - de ce? Ei bine, luand in considerare TOTI facotrii 'de mediu' din ultima perioada -> incepand cu ignoranta omeneasca pana la faptul ca UN INSPECTOR ISJ nu este in stare sa dea un anunt (care deobicei se dadea intr-un interval de 2-4 zile) cu rezultatele de la Olimpiada Locala de Informatica (care a avut loc saptamana trecuta -- a.k.a. 21 Ianuarie), incompetenta de care dau dovada acesti oameni ma sperie. Inteleg -- trece o saptaman, dar, totusi, SCRIE SI TU CEVA ca sa nu stam ca prostii sa verificam forumul isjcta.ro in fiecare zi ca sa vedem daca doamna inspectoare a postat rezultatele. In ce suspans ne tii tu pe noi, stimata doamna.

Adevarul adevarat este ca deja mi s-a acrit de ISJ-ul din Constanta, toate facute cu o abrambureala totala, inspectori deveniti/promovati peste noapte, e o ciudatenie totala (nu ca ar fi ceva nou) ceea ce se intampla in ziua de azi in tara noastra draga.

Am auzit refrenul de la melodia asta la radio (acum vreo 30 de minute) si de atunci o tot ascult, e interesanta. Revenind la aburelile specifice -- sunt in vacanta, stau, incerc sa ma gandesc ce mai am de facut si intre timp mai gandesc ce aproape am terminat de facut. Insa pe departe de dureros a fost si momentul in care am stat cateva ore bune sa iau un site (folosind joomla! suite) ca sa-l fac, intr-un sfarsit, dupa un delay de aproximativ 6 luni de zile. Genial, nu-i asa? In plus, mi-am exersat aptitudinile in PHP, yeah, it was pretty cool, m-am stresat la o chestie timp de juma' de ora pana sa-mi dau seama ca puteam sa folosesc functia "mysql_error()" ca sa pot afisa eroarea care ma tot seca, si, desigur, dupa cum ma asteptam, era o litera (in loc sa folosesc pluralul, eu foloseam singuralul) -- sa nu te enervezi cand vezi asa ceva, huh? =)

Yeah, destul cu aiurelile astea. Stau si ma gandesc cum nu ma pot gandii la nimic altceva decat la tine. Analizand acest(e) fapt(e) ajung la concluzia ca nu mi s-a mai intamplat asa ceva de foarte mult timp (poate chiar niciodata) --> cand sunt cu tine simt ca nu doresc sa simt nimic altceva decat ceea ce simt pentru tine -- Doamne, suna complicat, asa-i? Eh, sincer vorbind -- si stiintific <> dragostea e un 'ceva' divin --> utilizand chestiile pe care le-am invatat la Logica (si Matematica) anu' trecut --> tu esti o fiinta divina, yeah, that's true.

Ok, recunosc, urasc si ceva. Urasc drumurile infecte din Mangalia, nu realizez cum un oras poate sa aibe astfel de drumuri pline cu noroi (asta, desigur, dupa 'marea ninsoare') -- si na, nu invinovatesc pe nimeni, dar totusi, daca s-a inrautatit vremea asta nu inseamna ca tre' sa ne doara in cot si sa nu facem nimic, deci MOR cand vad oameni care isi curata potecile si ARUNCA(u) zapada pe SOSEA ca niste neghiobi si oameni fara minte -- vorbesc de cei care arunca zapada in MIJLOCUL soselei formand mormane de zapada.

Ok, cam asta e tot deocamdata, o sa mai revin, cred, cu ceva noutati cand o sa prind momentul potrivit. Have fun.

Regasire partiala - pt. II

2010-01-02T13:56:00.006+02:00

Suntem in 2010... da... Au trecut toti acesti ani, stau si analizez toate lucrurile alea, I only end up thinking of you. Yeah, you, you and you, all of you. S-au intamplat multe anii astia, m-am 'intamplat si eu' de foarte multe ori si am reusit sa realizez ca ma pot realiza intr-un mod convenabil, atat pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu. Am parcurs toate stagiile necesare unui om sa se cunoasca pe sine insusi, am parcurs toate drumurile catre cunoastere care mi-au fost puse la dispozitie, si da, am parcurs fiecare etapa necesara simturilor, fiecarui simt, fiecarei atitudini, fiecarui sentiment. Niciodata n-am sa mai cred ca viata e intamplatoare sau ca trebuie sa ne asteptam la lucruri bune si numai la bucurii, nu, fiecare experienta mi-a concluzionat toate ipotezele pe care le stabilisem, iar fiecare experienta mi-a oferit o noua perspectiva asupra vietii, asupra viitorului si, nu in ultimul rand, asupra mea, ca om in pragul dezvoltarii sale.

Sunt multe de spus, sunt multe de povestit, dar ce sens ar mai avea o poveste care este spusa intr-un mod ciudat, o poveste care contine adevar, o poveste adevarata, ce rost ar mai avea daca tot ce auzim se adevereste, ca prin minune, si ajungem sa stim tot ce se afla in jurul nostru. Cum ne-am mai simti daca n-am avea ce sa mai aflam, daca nu am mai fi 'suspecti' in felul nostru de a fi, daca nu am mai putea fi 'investigatori' si daca am fi iertati pentru tot ce am facut? Ce sens ar mai avea viata fara nimic nou de descoperit? Stiu ca ar fi o dezamagire totala daca am ajunge la varful celui mai intalt munte din viata noastra -- propriul nostru orgoliu. Atunci am putea spune "da, hai s-o facem, hai, ce avem de pierdut?" -- dar de ce oare nu avem noi posibilitatea de a privi in profunzime un anume lucru? De ce nu ne putem controla atunci cand este nevoie si de ce putem actiona atunci cand nu este nevoie? Oportunitatea este omniprezenta, insa daca noi nu reusim sa descoperim adevarul sau sens... nu prea putem face foarte multe ca sa o 're-primim'.

Opreste-te pentru un moment si uite-te in jurul tau, da, cu tine vorbesc. Poti citii in continuare, sau nu, este alegerea ta, acum ai posibilitatea de a alege. Vei alege ce vei crede ca este de cuviinta insa poate te vei gandii "Daca as fi ales cealalta cale unde as fi ajuns?", da, intrebari asemanatoare cu aceasta ma macina mereu, in mod continuu.

Intr-un sfarsit noi trebuie sa ne urmam propria cale, propriile visuri si propria viata. Nu trebuie sa ne gandim la nimicuri irelevante care ne-ar putea strica bunul mers al vietii.

Va doresc tuturor un an nou plin de fericire si sanatate familiilor voastre, sa aveti parte de tot ce va doriti si fie ca acest an sa fie mai bun decat toate celelalte la un loc.

I only ask of God (the MSN bot story).

2009-12-26T19:30:00.003+02:00

Genial, acest an se apropie de sfarsit. Craciunul este pe terminate, tot ceea ce am facut acest an va ramane in trecut, tot ce urmeaza va forma viitorul. Aceste sarbatori au inceput sa ia o amploare imensa, si fiecare roman sa isi formeze propria perceptie a acestora, sa uite de orice altceva si sa nu se gandeasca decat la ceea ce vor ei, la lucrurile care li se par lor importante, aceasta este o mentalitate dureros de incorecta. Poate ca totul s-a schimbat in ultimii ani, este foarte posibil ca noi sa fim influentati de toti factorii din jurul nostru, sa ne lasam sa fim 'manelizati' in mod constient. Tin sa specific ca nu am nimic cu nimeni, nu discriminez pe nimeni si nu doresc sa evoc nimic (rau).

-- Prostia este pe primul loc. Stand, gandindu-ma la ziua de azi si cele care au trecut, nu pot decat sa spun ca oamenii continua sa involueze (da, acest proces a inceput inca de acum cativa ani) -- drept dovada, ca un lucru minor, eu, deobicei, mai vizionez programe TV romanesti, in lipsa de activitate (ProTV, Antena1, PrimaTV), astfel, in fiecare an am avut ocazia sa observ acele spoturi publicitare care nu fac altceva decat sa atraga audienta in pragul sarbatorilor, mai specific -- trec direct la subiect -- daca imi amintesc bine, acum doi ani s-a intamplat prima data cand un post TV a difuzat "manele" in timpul emisiunii de revelion, OK, am inteles, era criza, 25%+ din populatia romaniei asculta aceasta 'muzica' -- fie. Anul trecut -- in jur de 2+ canale de televiziunie (respectabile, desigur) au difuzat cel putin 20+ de minute de 'muzica manelistica'. Ok. That was it! Am considerat ca nu mai este nevoie sa ma intreb daca anul acesta se vor mai difuza tot atatea. Nu, pentru ca deja au difuzat pe parcursul acestui an probabil un numar mult mai mare de minute/ore/zile decat vor fi difuzat in timpul acestor revelioane, so, it sucks. I resign.

Destul despre 'manele', hai sa va arat ceva interesant si amuzant:

Ei bine, acum ceva timp, cand eram pe PC si incercam sa editez o melodie un utilizator m-a racolat pe MSN. Ok. That was the lamest moment of this year. Aveti grija la roboti d'astia, sunt de groaza. Sunt facuti in asa fel incat sa te faca sa crezi ca sunt persoane adevarate. THAT SUCKS!

-- Daca ar fi fost altcineva probabil ca ar fi fost tentat sa fie virusat. THAT COULD'VE BEEN COOL! hehehe, it's still lame tho.

Ei bine, Craciun fericit tuturor, toate cele bune.
-- "If one night a big fat man jumps in at your window, grabs you and puts you in a sack...don’t worry, I told Santa I wanted you for CHRISTMAS. Merry Christmas!" -- That was fun :)

For the love of... Christmas!

2009-12-23T20:48:00.004+02:00

This was a hell of a 'good' year. Thank God it's ending in a 'proper' way. Yeah right. Nu puteam sa ma astept la nimic altceva, anul care vine va aduce multe schimbari, si nu, nu sunt schimbari in bine. Everything's fucked up -- everything in my life is tearing apart, hopefully -- it will be fixed a.s.a.p., even more, I seem to be feeling much more weird day by day.

Is that for real? In orice caz, maine este ajunul Craciunului, nimic nu poate fi mai perfect decat sa petreci aceasta zi minunata alaturi de familie, persoana iubite si/sau alte persoane apropiate. It sucks badly cand te gandesti ca toate aceste lucruri sunt nerealizabile si ca, cu atat mai mult, realizezi ca nu poti schimba cu nimic -- acest nimic din jurul tau. That sucks.

Yeah, it sucks even more cand ma gandesc ca a trecut anul asta asa de repede incat nu-mi pot da seama unde am petrecut tot acest timp (acasa, desigur). Sunt doar un pustan, nimic mai mult, sunt acelasi pusti pe care-l citeati si anul trecut, si acum 2 ani... Sunt un simplu pusti, da, asta sunt.

Get your own Flash MP3 Player

(click -- selectare track si play)

Yeah, that's me, si da, alea-s gandurile mele. I know it sucks. It sucks even more when I think about it :p I might not be the best singer as I might not be the best man/boy/whatsoever -- I'm just a simple kiddo whose thoughts have been added, recorded and compiled in a song, yeah. That sucks even more when you think about it.

IT SUCKS! I suck :P

--- That's all I had to say for today (ei bine, poate erau mai multe de spus, dar, revenind la vesnicile mele cuvinte: Life goes on -- iar anumite lucruri ar trebui sa ramana nespuse).
Va doresc tuturor un Craciun FERICIT, SARBATORI FERICITE! si fie ca tot ce va doriti sa aiba implinire. (nu de alta, dar nu stiu daca o sa mai postez ceva pana la anul :P)

L comes from Love, Love comes from...

2009-12-10T23:27:00.006+02:00

I feel weird, e tarziu, iar eu o dau in dualisme de limba, I'm totally bilingual and I'm listening to Bryan Adams, yeah. Ei bine, e ciudat, intr-adevar, este destul de tarziu, iar maine trebuie sa colind cancelaria... nothing could be much more greater. I'm no star, desi mi-as fi dorit sa 'stralucesc' intr-un asemenea fel, poate asa as fi remarcat mai usor, desigur, glumesc, e tarziu si glumesc.

Il ascult pe nenea Bryan si ma gandesc la o infinitate de lucruri care-mi trec prin minte, "Let's do something amazing...", gosh, Bryane, vorbesti serios? N'oh, chiar as vrea sa fie asa de frumos, insa nu este, cel putin asa am impresia, poate ma insel. "Let's make a night to remember... all life long.", da, adevarat, as realiza acest lucru, as face acest lucru, nu doar pentru satisfactia personala ci pentru a putea impartii ceea ce simt cu altcineva decat cu mine insumi. Totul pare ciudat, nu stiu de ce, poate chiar nu stiu -- ma rog, "abstinenta de la ceva ce nu vrei poate cauza dureri grave, iti pot afecta afectul si te poate face sa crezi ce nu ai crezut pana acum", ok, asta sunat si mai ciudat. Oare chiar o fi adevarat? Gosh, I'm not making sense at all, how come this is happening? Sincer, nici nu stiu ce sa mai zic. Sunt sincer, da, iar piesa este "Bryan Adams - Have you ever really loved a woman", ok, lucrul asta e ciudat.

Da, e adevarat, ciudat, asa cum este, are o picatura de adevar (sau mai mult), insa daca recunosc acest lucru este foarte posibil sa recunosc ca nu ma pot recunoaste intr-o astfel de situatie. Ok, I'd just love to give some tenderness to someone, or something, at least, I might try, hopefully, I won't be making a foul out of myself. Unless I am already, but... how am I to know?

Ok, I ain't breaking any rule(s), so far. Well, I guess I'm honest.
Iar asa se termina acest mic articol postat la miez de noapte, intr-un mod ciudat de a relata faptele, elocventa sentimentelor mele se distribuie intr-un mod cu totul directionat catre... a special somebody.

"Happy to be here..."

2009-12-04T18:46:00.006+02:00

Cred ca a venit timpul sa mai postez si eu ceva nou pe acest blog, dupa o lunga pauza 'continua'. Obisnuiam sa gandesc ca nimic nu se poate intampla atata timp cat nu-mi doresc sa se intample acel lucru, analog si pentru lucrurile pe care mi le doresc. N-am crezut niciodata ca o sa-mi doresc un lucru atat de tare incat o sa reusesc sa-l primesc. N-am crezut niciodata ca anumite lucruri pot veni pe neasteptate si te pot lua prin totala surprindere, revin la cuvintele de anul trecut: "viata este aleatorie", oare? Heh, intrebarea asta obisnuiam sa mi-o pun acum un an de zile, obisnuiam sa cred ca visurile mele nu se vor implini niciodata, credeam ca nimic nu poate fi mai rau decat a avea o astfel de viata, plina de intrebari, cu foarte putine raspunsuri.

Revenind la viata mea, si la 'problemele' pe care le intampin in ultima perioada, pot considera ca poate dorinta mea nu are importanta, in anii trecuti cand imi puneam ceva in minte, cand doream sa realizez ceva, ei bine, o duceam pana la capat. Imi place sa cred ca stiu sa ma descurc cu lucrurile de genul asta, insa este posibil sa am parte si de anumite 'piedici', sau 'capcane' puse in calea sortii (contrazicere cu ce am specificat mai sus), insa eu ma regasesc privind catre viitor si incercand sa realizez tot ce imi este cu putinta.

Perioada de 'adolescenta' si intamplarile 'specifice varstei' se pare ca momentan predomina tot ce se intampla in viata mea, la momentul actual, tin sa cred ca pot avea si eu dreptate, intr-o oarecare masura, nerespectand tiparul specific si incercand sa-mi creez o cale catre realizarea oricarui lucru pe care-l doresc. M-am schimbat, asa este, insa nu in totalitate, pot spune ca sunt acelasi tip cum eram si acum 2 ani, pot spune ca atunci eram altfel, daca o spun asa, pot considera multe lucruri, de la tot ce mi s-a intamplat pana acum pana la ce este pe cale sa mi se intample.

Dupa toate acestea, incerc sa cred ca faptele mele nu sunt aleatorii, ca tot ce se intampla in jurul meu se intampla cu un motiv anume si ca intr-un sfarsit voi ajunge sa ma bucur si eu de ce am si de ce-mi doresc, poate ca voi primi, si eu, intr-un sfarsit, ce mi se cuvine, sau eu stiu... de unde sa stiu eu ce mi se cuvine?

I'm no wise man, I'm no random guy. I'm just a simple kiddo waiting to get what he wants, or I don't know...
I always try to do something that could actually help the others, thus, I help myself when I'm finished with the others.

Unu... doi...?

2009-05-17T20:37:00.002+03:00

In sfarsit m-am decis sa scriu un articol dupa o pauza de mai bine de juma' de an (avand in vedere faptul ca am facut o oarece pauza intre celelalte articole) si spun intr-un mod ciudat cu o durere pe suflet si un regret amar: "M-am schimbat". Ah, da, din pacate mi s-a intamplat. Ideea principala ar fi ca nu mai sunt ceea ce eram inainte, si nici inainte nu eram ce am fost inainte de inainte, ah, blufez. Ca deobicei, nu cred ca m-am schimbat foarte mult in scrierea articolelor, din moment ce nu am mai scris unul de ceva vreme, chiar nu am avut ocazia sa relatez tot ce mi s-a intamplat plus ca am fost foarte ocupat si rareori imi aduceam aminte de existenta blogului... sau alte chestii de genul asta.
Am fost prea preocupat cu soarta mea de licean decat chestiile minuscule si neinteresante pe care le 'administram online' si astfel am omis toate 'aiurelile acestea'. Am trecut prin multe, damn, un an cat pentru zece, si totusi exista chestii pe care nu le-am facut sau cel putin nu as fi vrut sa le fac, in orice caz, life goes on (as usual).

-- O sa inchei articolul acesta cum le-am incheiat si pe celelalte, adica o sa-l 'continui mai tarziu', ehm, da, ceva de genul acesta.

- Life is brilliant.

Regasire Partiala - pt. I

2009-01-18T19:42:00.003+02:00

Sunt... nu stiu ce sa zic. N-am mai scris de un an, oficial. As vrea sa pot scrie un articol interesant incat sa relatez tot ce mi s-a intamplat de atunci, as vrea sa scriu tot ce mi s-a intamplat, as vrea sa fac multe, dar nu pot face multe. Mi-am propus multe de cand scriu pe blogul acesta, asa ca nu am mai scris de ceva vreme pentru ca am refuzat sa-mi ingaduiesc propunerile si poate ca nu am dorit sa-mi impart ideile, gandurile si sentimentele cu nimeni decat cu mine insumi, am fost egoist, recunosc.
Am uitat care a fost ultimul articol pe care l-am postat, dar presupun ca ar fi o idee buna sa revizuiesc tot ce mi s-a intamplat, asa poate imi mai aduc aminte ceva interesant si revin pe parcursul urmatoarelor articole.
A mai trecut un an, si cum a trecut, nu retin sa fi facut ceva care sa marcheze anul respectiv, sau poate ca da, de fapt, chiar am facut, mi-am ravasit sentimentele astfel incat am reusit sa descopar dragostea, si poate ca am reusit sa-mi descopar o partiala imagine din adevarata mea identitate. Am fost surprins de ceea ce am putut afla de la mine, chiar socat in anumite momente, dar recunosc ca sunt multumit de ceea ce sunt si tot ceea ce am realizat. Lasand deoparte
toate multumirile si nemultumirile sunt deosebit de incantat ca totusi am renuntat la un obicei foarte urat: am renuntat sa ma mai indragostesc prosteste de orice fata care imi acorda cat de putina atentie, ma rog, sau poate asta cred eu, sau poate ca mint, nu stiu, niciodata nu o sa stiu.

Sad Event(s)

2008-10-23T19:35:00.003+03:00

Stau si ma gandesc, dupa o zi intreaga de "munca psihica", pornind de la scoala pana la efectuarea solo-ului, ah, ce penal a fost. Ma simt plagiat, cum zicea Eliade, heh, poate ca nu chiar asa, dar ma simt aiurea, nejustificat, stau si ma gandesc cum imi pot da seama... ah, am uitat ideea, o musculita verde a inceput sa zboare fix in fata mea, am uitat totul, in fine.
Am analizat putin articolele mele anterioare, adica, le-am analizat din amintiri, si am realizat un lucru uluitor, eu intampin acelasi lucru in absolut fiecare articol, ah, adica, ABSOLUT FIECARE DIN ELE, ciudat, nuh ? Ma rog, ideea fiind ca eu intampin viata ca fiind o chestie trecatoare, insa care ne da batai de cap continue, poate chiar nesfarsite.

(prevederi psihologice, 23/10/08)

Simt uneori ca poate deveni o dezamagire proportionala, adica, de la faza in care proful de mate' vrea sa ii cant "Prohodul" la chitara, pana la faza in care profa de franceza se arata interesata de poeziile mele, ciudata chestiune, dap, foarte ciudata. Asta ma duce iarasi la gandul meu etern ca interesul se afla peste tot, dar fata de anii care au trecut pot afirma ca interesul creste succesiv pe zi ce trece, arata ca o coca de pizza, ca un aluat in continua crestere, ca o tara care simte nevoia de expandare totala, insa, toate acestea la un loc duc la dezastru.

Realizez uneori ca nu am idei, adica, ori sunt in pana de idei, ori pur si simplu nu am chef sa scornesc nici o idee, sau nu vreau, eu stiu mai bine (cred), si ma gandesc cum e posibil sa ma dispretuiesc facand toate acestea, adica cum pot sa ma regasesc in mine insumi cand eu nici macar nu imi gasesc propriul interes, eh, prea complicat pentru mine (sau poate ca nu vreau).

Oricum, nimeni si nimic nu intrece omul, atotputernic si atotstiutor, insa, intr-un sfarsit, muritor.

[Articol dedicat tuturor celor care sfarsesc din viata, tuturor nefericitilor care isi gasesc fericirea, tuturor simplistilor care traiesc eternitatea.]

Entertain yourself

2008-10-13T18:03:00.002+03:00

Distractie placuta in vizionarea urmatoarelor clipuri.

The Art of Deception

2008-10-12T13:22:00.003+03:00

Ce bine ma simt acum, uh, in sfarsit, am iesit din dus.
Ce zi, Duminica, pff, numai cand ma gandesc cate am de facut parca mi-as dorii ca ziua asta sa dureze o eternitate, eh, sa vedem: 2 eseuri ( Rom, English ), 3-4 Proiecte la Bio ah si sa nu uit sa scriu cateva articole, sa speram.
Asa, cum spuneam in articolul anterior, am inceput scoala, totul e ok, la inceput mi s-a parut ciudat, sincer, si acum imi este dor de vechea mea clasa, dar m-am acomodat cu noii colegi, este ceva totusi, in ciuda faptului in care nu cunosc mai multe de 75% din clasa, dar sa trecem peste asta.
Cat despre profesori, eh, sa zicem ca este OK, ah da, ce aveam de comentat, m-am simtit oarecum aiurea cand am inteles ca sunt la B in loc de A, adica, e vorba de o litera, dar totusi, toata treaba a venit de la faptul ca "A-ul" este Mate-Info Intensiv, fapt care m-a deranjat, de ce Doamne iarta-ma sa faci chestia asta, anul trecut cand sa aleg unde vreau sa fiu repartizat prima clasa era notata ca fiind Mate-Info Bilingv, cand am intrebat staff-ul scolii acelasi lucru, fapt care m-a dus intr-un final sa fiu TOTAL DEZINFORMAT, adica, totusi, e o chestie de organizare.
Ma rog, lasand deoparte toate balivernele acestea, ma simt OK unde am ajuns, chiar daca nu am 6 ore de Info pe saptamana, macar am 6 ore de Engleza, si da, imi plac orele de Engleza, nu comentez altceva ca nu vreau sa fac discriminari :D
Life is brilliant totusi, si sunt multumit de tot ce am si probabil ca voi avea.
Acuma, munca, munca si iar munca, asta ma asteapta in urmatorii 4 ani de zile, sa speram ca am sa depasesc cu brio momentele de necunoastere/incontienta sau nedumerire, totul o sa se termine cu bine.
D'oh, cred ca ma pun sa imi incep temele, asa ca, see you soon!
Life goes on.

Born again

2008-10-11T20:35:00.002+03:00

Dupa 2 luni de liniste totala si de nimicuri neinteresante in care nu am mai apucat sa scriu nimic pe acest blog, imi pare oarecum rau ca nu am mai scris nimic pe aici.
02 August, ultimul articol a fost postat atunci, am zis eu ca o sa-mi postez toate poeziile, insa si acest plan a esuat, sa presupunem ca de acum incolo o sa-mi fac timp sa mai scriu macar 3-4 articole / saptamana, macar de dragul de a mai ma goli putin, ma simt prea plin si am nevoie de ceva care sa ma ajute sa scap de povarile acestea pe care le duc.
Noutati, eh, multe, si probabil ca am sa le descriu in urmatoarele articole pentru ca varietatea de noutati nu poate fi descrisa intr-un singur articol, adica ma rog, ar putea, daca as sta acum, dar sincer, n-am timp acum, de ce ? Pai citesc un roman.. pff, la ora 8:39 eu citesc un roman, ce romantic. Dar ce-am sa fac, viata merge mai departe oricum.
Mi-a fost dor sa scriu aici, da, chiar mi-a fost dor, pentru cei care poate i-ar interesa nimicurile mele neinteresante am sa incep sa scriu nimicuri interesante de acum incolo, sa speram ca o sa dea roade, macar acolo, cat de cat.

Ah da, hai ca dau cateva detalii ca sa nu muriti asa, ca n-ati aflat nimic, ei bine, dupa cum toti stim, a inceput scoala ( acum o luna ), da, si am intrat clasa a 9'a, ahh, nu vreau sa comentez, cred ca am sa comentez in viitoarele articole ca sunt prea multe de comentat, asa ca deocamdata sa ne axam pe ideea ca totusi am intrat clasa a 9'a, si am mai avansat cu un an in viata mea "aleatorie".
Da, s-au schimbat multe, si am adaugat si cuvantul "aleatoriu" in des-folositul meu limbaj, ei bine, asteptati, si o sa vedeti.

And so, Life goes on.

Doar o clipa

2008-08-03T12:32:00.002+03:00

Doar o clipa-n preajma ta, mi-aduce suferinta si durerea…
Chiar trebuia sa imi faci asta ?
Nu cred ca am putea rezolva ceva… doar suferind cu durerea...
Sora mea… cea mai de pret, nu cred ca vrodata in preajma ta,
A fost aceasta iubire, a mea, dar sa stii ca si inima mea,
Sufar si eu impreuna cu ea, franta saracuta de ea,
Asa va fii intotdeauna, nu o vei putea schimba… pe aceea.
Doar o clipa mi-as dori, sa-ti dau soapte de fiori,
Sa-ti aduc din nou flori,
Sa-mi dai o sarutare, si sa fi frumoasa ca o floare.
Doar o clipa mai stai, inainte sa ma parasesti, iti cer ceva,
Te rog, nu ma uita, te voi tine mereu, ascunsa in inima mea...

[XX.XX.2007]

Dor de iubire

2008-08-03T12:29:00.001+03:00

Imi curg doua lacrimi de dor
Sa stii ca nu mie deloc usor,
Daca tu ai pleca din viata mea…
Sa stii eu voi suspina in urma ta
Simt un gol imens, in al meu suflet
Pe tine, te doresc din nou langa mine…
Dar totul… este in zadar,
Esti mult prea departe de mine… si doar printr-o raza…
Asta ne indeparteaza…
Ce mult imi doresc sa te am langa mine!
Sa-mi impart viata cu tine,
Nu mai rezist,
Asupra iubirii numai insist...

Un nou ecou

2008-08-03T12:27:00.001+03:00

Va avertizez pentru ca am uitat sa va amintesc ca in poeziile mele nu este vorba decat de iubire, suferinta si chestii de genu'.
Note: Sunt din cartea mea de poezii "Frumusetea Iubirii: Poezii si Poeme" asa ca enjoy.

Simt...

2008-08-02T13:58:00.003+03:00

Iubirea mea, dorinta de a trai.
Iubirea mea, dorinta de a iubi.
Iubirea mea, viata singuratate,
Simt ca numai pot…iubire fara de moarte
Oare… cat o sa mai astept ?
Simt… ceva nu-i drept.
Intrebare… fara raspuns.
Iubito, mai rapus.
Timp amar, te rog, mai stai !
Sa ma simt din nou ca-n rai.
Sufletu-mi moare, suferinta,

sufletul ma doare.

Iubirea

2008-08-02T13:21:00.003+03:00

Este doar un calator
Cel mai frumos gand vreodata…
Pacat ca nu exista viata…
Sa iubesti asa frumos,
Si cand te gandesti ca n-are rost
Ca se pierde tot deodata…
Si cand te gandesti ca o fata,
Poate sa fure asa de mult
Sa te faca… simt... doresc…
Ce usor e sa spui Te Iubesc!
Dar de fapt ma amagesc.
Cuvantul acesta face minuni
Cateodata si stricaciuni…
Pacat… eu te iubesc…
Dar ma tot amagesc…!

“Te Iubesc!”

[ Creatiile sunt protejate prin copyright si drepturi de autor, orice copiere/folosire a acestui material fara acordul Scriitorului este strict interzisa. ]

Nimic Neinteresant

2008-08-02T13:10:00.002+03:00

M-am gandit sa mai scriu si eu cate un articol.. adica.. nu am prea avut timpul/moodul necesar ca sa mai scriu in ultima vreme, si acum ceva timp mi-a venit o idee, pentru cei care mai intra pe "blog-ul meu" din cand in cand, o sa mai postez cate o poezie din "Cartea mea", adica na, macar sa fie asa, si daca nu va place/convine, nu este nimic, numai intrati pe blog si gata, sa-sa d'abia intra cate unu'.. hehe.
Asa.. deci.. in articolul urmator o sa pun o poezie.. si tot asa.. pana cand nu o sa mai am nici o poezie de scris :-s
Precum ca nimic numai e interesant pe blog-ul asta, na.. pfoai da iasa las chestia asta pe mai tarziu :)

Si totusi ma gandesc ca pe nimeni nu ii intereseaza de ce am facut in ultima vreme sau nush ce tampenii mi s-au intamplat, asa ca articolul asta o sa fie etichetat ca articol fara sens.

We are the cha..

2008-07-22T15:12:00.002+03:00

Ascult Queen si scriu un nou articol dupa o perioada de "pauza".. Incerc sa trec din nou la concluziile mele prea-filozofice =)).. ohh iar imi amintesc de clasa a 8'a :| dang.
Parca ieri eram la scoala si eram la tabla cu profu' de mate.. ohh.. mda, sa trecem la ce ma macina, de fapt la ce m-ar macina.. cine nu doreste sa afle despre mine sau sa citeasca despre intamplarile mele, sus, in partea dreapta a Browserului, aveti un X, ei bine, apasatil.

Asa, deci, in ciuda iluziilor mandatorii si coincidentelor aleatorii, incerc sa-mi dau seama cum e viata [ metafora neigienica ], si uneori realizez ca ori vreau sa traiesc prea mult, sau chiar uneori deloc. Momentele se imbina si deseori iese un nimic magic prin care eu inteleg ca trebuie sa ma simt penibil de aiurea, mda, cum spuneam, nu are sens.
Ma gandesc uneori daca oare am omis ceva de-alungul anumitor pasi pe care i-am facut de cand sunt pe pamantu' asta, eh, toata lumea greseste, poate unii mai mult, altii mai putin, uneori e bine sa recunoastem si poate alteori e mai bine sa nu facem nimic si sa lasam timpul sa mearga mai departe.
Poate ca nu sunt cel mai "tare" om de pe pamant, poate nu sunt perfect, poate nu le stiu pe toate si poate chiar nu am dreptate, insa un lucru o sa il spun mereu si o sa il ridic cat se poate: life goes on.. ehh, poate nu asta vroiam sa zic, dar uneori nu trebuie sa zicem chiar tot ce gandim ca este foarte probabil sa uitam ce am vrut sa afirmam de la bun inceput.

Vara este pe terminate, eu n-am realizat nimic.. cine stie ce "interesant" de-a lungul verii asteia, poate.. unele lucruri nu's de mine.. mda..

So in a word..

2008-07-10T13:51:00.003+03:00

Toate merg struna.. viata'i frumoasa afterall.. numai ca uneori trebuie sa cauti un pic mai mult motivele exacte pentru care trebuie sa depui efort mai mare.. pentru care sa iti dai seama ca viata nu inseamna numai sa traiesti..
Stau si ascult muzica.. si ma gandesc cat de repede o sa treaca vara asta, stau si rascolesc prin amintiri recente, sau amintiri trecute, oricum, amintiri raman.
Si cand ma gandesc ca am intrat clasa a 9'a, nici nu-mi vine sa cred.. adica.. mno' timpul a trecut asa de repede incat parca simt ca poate uneori nu mi-am dat seama ca trece, si poate ca uneori am facut ce nu trebuia, insa trecutul ramane trecut, toate trec, iar noi le uitam pe zi ce trece.. ahh.. si am o problema cu uitatu', adica in ultima vreme cam uit unele chestii, nu stiu de ce, ehh, poate ca e din cauza la stresu' la care am fost supus pana acum, sau poate ca nu dau prea multa importanta anumitor lucruri care cer mai multa importanta decat trebuie, ma rog, oricum, timpul trece, si uneori ma poate astepta.

Poate.. ?

2008-07-03T11:51:00.002+03:00

E soare afara.. muzica rasuna din boxele mele.. iar eu scriu articolul asta.. etichetat ca un articol fara sens desigur, ca toate celelalte articole, sau mai exact, ca acest "Blog al meu".
Am primit multe aluzii privind faptul ca am scris intr-un articol anterior ca "toata lumea are cel putin un interes la mine", uhm, nu am dreptate ? Puneti-va in locul meu, si poate o sa va dati seama, ganditi-va ca o persoana va demonstreaza ce e mai rau atunci cand va asteptati cel mai putin, si poate ca atunci ati realiza ca totusi, in afara de familie, toata lumea are cel putin un interes.. cat de mic ar fi el..
Insa asta este VIATA.. :) si viata e extraordinara, si cel mai bine este ca.. timpul le vindeca pe toate :)

Somn.. de nevoie

2008-07-02T10:12:00.003+03:00

:| m-am pus in pat la 11, am incercat sa adorm.. de unde frate.. se face 1.. se face 2.. se face 3.. se face 4.. se face 5.. d'abia la 6 am reusit sa atipesc ca sa ma trezesc la 8:30.. si dupa am mai incercat sa dorm pana la 10.. mda.. ce mai reusita.
Si toate astea pentru ce ? Pentru tampeniile pe care le-am facut :) hehe, da' stiam ca o sa patesc asa.. stiam.. dar nu am vrut sa cred ca o sa mi se intample asa repede, insa toate sunt trecatoare.. toate ranile se vindeca, chiar daca raman semne, asta este viata noastra.. si cand ma gandesc ca obisnuiam sa fiu mai realist :)
Toate se schimba.. si imi retrag parerea cu o mica schimbare.. si Toate se schimba, iar lucrurile schimbate ne schimba si pe noi, fie ca vrem, fie ca nu.

Dar.. viata merge mai departe :) si eu sunt liber.. oh da..

Si nu spun motivul pentru care nu am putut sa dorm.. poate ca numai are rost..

Langa.. nimic..

2008-06-30T19:45:00.002+03:00

Daca totul s-ar oprii pentru o clipa, daca luna de pe cer ar devenii soare iar daca marea s-ar transforma in praf.. probabil ca lumea s-ar schimba.. complet.. trebuie sa trecem prin nenumarate ironii ca sa inteleg cu adevarat.. ce vrea lumea de la noi..
Ma simt cam ciudat.. un pic cam dizzy dupa o zi de munca [stat toata ziua in soare; dar si umbra], daca as reusii sa ii dau un sens si articolului astuia, cred ca ar fi numai perfect...
Azi dimineata stateam in masina.. pe la vreo 8:00, pe rozelor, asteptam pe cel care ma dus la munca... am stat putin.. si m-am uitat prin jur, nimic interesant, doare ce era obisnuit.. cerul albastru, masini pe strada.. si 2 batranei pe o bancutza.. care vorbeau ceva.. nu am inteles exact ce.. dar am inteles ceva.. ce m-a.. nu gasesc cuvinte sa exprim sentimentul, ce pot sa spun.. nu am de comentat.. femeia i-a spus batranului.. "te-as saruta.. dar ne vad oamenii din jur, doi bosorogi..",
viata e minunata.. in momente ca astea simt ca totusi.. a existat si iubire pe aici, si este un lucru bun..
Ce zi.. "perfecta" am avut si eu azi la munca.. am stat toata ziua degeaba, nu a venit nimeni interesant, toate ca de obicei.. cam astept sa treaca timpul.. si iar nu realizez de ce.. poate o sa imi dau seama cand o sa fie prea tarziu.. insa asa ni se intampla la toti, nu pot sa bat statistica..

Viata merge mai.. departe :)

Cine o sa mai.. ?

2008-06-29T15:28:00.003+03:00

Nimeni nu a incercat vreodata sa vrea macar sa inteleaga cine sunt eu, cu adevarat, nimeni nu m-a auzit pana acum cu adevarat, nimeni nu m-a dorit pana acum cu adevarat, insa deocamdata nimeni nu mi-a zis ce simte pentru mine.. cu adevarat.. Nu e o ironie, sau, cine stie, se poate. Nu ma plang de nimic, ca nu as avea motive, deocamdata experimentez viata, poate in ultimul timp am uitat.. am uitat sa nu incerc sa iau viata prea in serios, si asta am facut, am exagerat, si acum imi pare rau, chiar daca uneori ma simt aiurea, nu trebuie sa incerc sa fac pe cineva sa ma inteleaga, cel putin, nu inca, este destul timp mai incolo, deocamdata inca mai sunt in stare sa imi plang singur.. sa ma compatimesc singur, si asa reusesc sa zic ca "viata merge mai departe".
De 3 ani au inceput sa mi se implineasca visele, si la propriu si la figurat, si tot incerc sa ma inteleg pe mine insumi, ce vreau eu de fapt ? Ce vreau sa inteleg ? Ce vreau sa simt ? Ce vreau sa am ? Raspunsurile raman deocamdata necunoscute, sau, poate, doar probabile.
Uneori stau si ma gandesc.. as putea sa fac multe.. sa realizez multe.. dar deseori ma lovesc de ziduri.. de ziduri omenesti, deoarece lumea s-a schimbat, da, m-am obisnuit cu ideea, ca lumea s-a schimbat, si este intr-o continua schimbare, dar asta nu inseamna ca sunt si eu nevoit sa ma schimb, nu, nu este necesar, asa deduc eu, pana acum nimeni nu a incercat sa-mi schimbe parerea, viata merge mai departe, indiferent de situatie.

Cine crede ca ma cunoaste, doar are impresia ca ma cunoaste, cine crede ca nu, ma cunoaste cu adevarat.

Ohne Dich

2008-06-25T20:20:00.004+03:00

Am tot ascultat melodia asta.. de vro' 10 ori pana acum, ma rog, nu conteste, ce conteste este ca.. adevarul este ca m-am indragostit de ea.. de melodie.. :D dar m-am indragostit.. si ma tot indragostesc de fiecare data cand o vad.. de ea :) se stie.. chiar daca m-o fi bulversat ea.. asa sunt toate.. oricum fetele nu prea stiu ce vor.. insa asta este, viata merge mai departe.
Melodia asta ma caracterizeaza, sau mai clar si mai sincer spus, ma caracteriza pana acu o saptamana.. sau cine stie, totul este adevarat.. ma uit(am) la toate filmele noi.. o vedeam printre randuri cand citeam o noua carte.. oricum, toate au trecut, si numai are importanta :)

Tot ce are importanta este ca o sa mai dau odata play la melodie si o sa scriu cateva randuri in acest articol, si poate o sa ma mai descarc si eu putin.

Warning: Daca nu aveti chef de sentimentalisme apasati pe butonul rosu, de sus, marcat cu X.

Asa, sa continuam, am venit de la munca, sunt mort de oboseala, ma doare capul, simt ca mor.. simt ca pur si simplu numai rezist, in sensul ca VREAU CE MERIT! Mda (nu va ganditi la bani, ca am destui), ci problema este ca soarele ma omoara, si vreau si eu.. sa stau linistit.. si sa pot sa-mi traiesc idiotenia asta de copilarie (sau ce-a mai ramas din ea) asa cum trebuie, fara regrete, fara amagiri si cu atat mai putine dezamagiri. Am sa incerc sa fiu sincer, sunt obosit, poate nu sunt coerent, dar cel putin totul este ok, sau incerc sa fac sa para. Am impresia uneori ca mi se indeplinesc dorintele, dar problema este alta, mi se indeplinesc, dar nu sunt sigur daca este real sau daca a ramas vis, nu sunt sigur daca fac bine sau daca fac numai greseli, poate ca sunt sigur de un lucru.. te vad in toata femeile.. pe care am impresia ca le iubesc..

Inca mai gresesc.. :) asta-i viata, iar viata merge mai departe, nu pentru ca zic eu, sau pentru ca zici tu, ci pentru ca asa vrea ea.

[Am schimbat titlul articolului pentru ca s-a schimbat melodia :D]

Cum poti sa faci o persoana sa te iubeasca..

2008-06-23T19:19:00.004+03:00

In sfarsit am ajuns de la munca, am reusit sa scap si de ultimii "turisti" veniti care doreau sa ia tot soarele numai pentru ei.. mda.. ce oameni :)
Am avut parte de o zi.. extravaganta.. am stat toata ziua si am meditat asupra intrebarii care reprezinta topicul Articolului, concluzia la care am ajuns.. o sa o aflati peste cateva randuri, pana atunci, nu sariti.. si ascultati o poveste :)
Din totdeauna iubirea nu a fost un lucru foarte respectat, cel putin in ultima vreme asa am observat, iar problema este ca iubirea este deseori confundata cu anumite interese (ca deobicei de altfel), si asta ne face sa ne inselam propriul suflet si sa ne mintim la nesfarsit.
Niciodata nu a fost greu sa spunem "te iubesc" sau sa flatam anumite persoane care provoaca directii in viata noastra, insa, niciodata nu ne-am dat seama intradevar cum se numeste acel sentiment pe care il simtim cand spunem acele 2 cuvinte, si nu numai atat.. si uneori trebuie sa meditam asupra momentului.. pentru ca nu se spune oricui.. si nici oriunde.. [ pe asta eu am scos-o =)) ]
Mda, si sa continuam cu subiectul principal, si anume "Cum poti sa faci o persoana sa te iubeasca..", ei bine, raspunsul e simplu, nu e mare scofala, pentru ca nu poti sa faci o persoana sa te iubeasca, a, da, ma contraziceti, insa atunci cand cica "reusesti sa o faci sa iti spuna te iubesc" nu trebuia neaparat sa fie si adevarat acel lucru, poate fi doar o iluzie de altfel.
Prin nenumaratele mele incercari, adica din propria experienta, am ajuns la concluzia ca dragostea nu are moment, nu are timp si nu are nici pereche, iar atunci cand ne asteptam mai putin, ne indragostim, insa sentimentul deobicei nu este reciproc, dar la concluzia asta ajungeti dupa anumite criterii.. pe care mi-e lene acum sa le enumar, oricum, ce e important este ca topicul nu are sens pentru ca nici macar nu exista, ci eu l-am inventat :)

Si totusi inca mai traiesc cu impresia ca te iubesc.. si tu spui la fel.. sper sa nu ma confunzi.. mda.. dezamagirea vine pe un cal alb :)

[iar eu ma bag la un dush cald..]

Iubire..

2008-06-22T12:55:00.006+03:00

De ce noi.. oamenii.. in general, avem niste obiceiuri asa de stranii ? Adica.. nu vorbesc de alea dezgustatoare.. ca deja mergem prea departe.. vorbesc de chestiile astea precum iubirea.. si shits alike', de ce, fetele, femeile au obisnuinta de a te face sa te indragostesti de ele.. ca dupa.. sa te tina pe uscat ? Asa ne este menit tuturor ? Am vazut ca nu chiar tuturor..
Nu-i mare lucru' de spus.. insa simt din nou ca m-am indragostit.. cred ca fac bine, sper sa nu se sfarseasca.. si sa primesc o lovitura grea.. ca drept razbunare pentru faptele mele de mai dinainte, nu pot decat sa sper.. ca oricum.. motto-ul meu ar trebuii sa fie "Speranta moare ultima", asta e deviza mea, cu ajutorul careia am reusit sa strabat niste momente, cum sa spun, niste momente care au avut mare importanta in viitorul vietii mele, si chiar prezentul.
Am incercat sa nu uit de inima mea niciodata pana acum, am incercat sa pot sa fac sa para totul ca intr-un vis, adevarul asta e, sunt un visator, insa cand visele se implinesc, e clar ca urmeaza un sfarsit tragic, este clar ca o sa ma trezesc prea tarziu ca sa pot realiza ce este adevarat.. si ce este.. doar o amagire.. totul se va dovedii in curand.. ca doar.. visele nu dureaza, nu-i asa ?

A venit vorba de vise.. ea e visul meu.. si cica.. eu sunt visul ei.. oare ? Nu pot sa-mi dau seama, si asta doar pentru ca m-ar durea prea tare ca sa aflu adevarul crunt, dar totusi mai exista o licarire de speranta ca unele lucruri sunt adevarate, dar de ce ma stresez eu cu astea ? Sunt tanar.. am 15 ani.. si totusi.. parca n-am..
Sa vedem ce o sa fie si in vara asta, sper ca nu am facut/fac vreo greseala pe care o sa o regret de curand.. sper ca am si eu noroc.. sper :)

Life goes on.. si eu sunt strapuns de iubire..

No other love..

2008-06-19T19:55:00.003+03:00

[Articolul asta trebuia sa fie postat pe 19.06] -> insa l-am continuat pe 22.06 pentru ca a ramas ca schita si nu a fost publicat.

Ce melodie.. ce melodie.. ce.. viata.. oh Duamne.. iar ma descarc :) nu degeaba s-au facut blogurile.. deci.. nu stiu ce sa mai zic, nu stiu ce sa mai fac, si totusi ma simt vinovat, dar nici de asta nu stiu de ce.
Dar stiu un lucru, si de la un timp, il stie toata lumea.. sunt un nebun.. asta asa este, insa nu stiu de ce.. dar uneori simt ca nu fac bine ce fac.. iar alteori.. imi doresc sa fi facut mai mult.. [ nu luati in seama.. alte nonsensuri d'ale mele ]
Ma gandeam sa numai scriu articolul asta.. insa vreau sa ma mai confesez putin..
--
Cam pana aici scrisesem articolul, insa nu l-am publicat.. sa incerc sa-l continui.. Aveam o stare oarecum aiurea acum cateva zile cand am inceput articolul, si ascultam melodia aia.. sincer.. nu inteleg ceva.. dar o sa explic in articolul urmator.. deocamdata sa vedem despre ce era vorba..
Ei bine.. dupa cum multi stiu.. mie imi place sa pun suflet.. in orice.. desi in ultima perioada am fost "pus la pamant" de catre stresul prin care am trecut.. insa totul o sa se termine spre sfarsitul lunii asteia.. toata munca mea.. o sa vedem.. daca a fost sau nu in zadar.

In orice caz, viata merge mai departe.

Inca..

2008-05-27T17:31:00.002+03:00

Inca un articol fara sens scris dupa aproape iar o luna de lenevie [bloggerit], si se pare ca iar scriu cand am ceva pe suflet, nu stiu de ce dar acum parca am senzatia ca am ceva pe suflet, cu adevarat, si mi-am zis sa nu o fac, dar am facut-o, nu a fost prea greu.. dar nici prea usor.. nu a necesitat decat rabdare, dar totusi, am facut bine ? Probabil ca o sa imi dau seama abia dupa ce o sa se termine totul, pana atunci nu pot decat sa sper ca.. o sa dureze ? Sa vedem ce o sa fie.. viata e ciudata, dar totusi nu mi s-a mai intamplat de mult.. adica.. de ceva timp :-\ destul de multicel timp, vorbesc aiureli, mai bine numai scriu nic'.

Hehe, life is brilliant, iar tu o faci cu adevarat brilliant..

Articol Nehotarat

2008-05-13T19:25:00.004+03:00

In lipsa de inspiratie, sau mai bine zis de conspiratie, in timp ce ascult Red Hot Chilli Peppers incerc sa scriu articolul asta, sau mai bine zis sa ma descarc putin in articolul asta.
Am avut o zi... hmm... pot sa zic... splendida, ba nu, o zi oarecare. Adica oarecum oarecare pentru ca azi am avut un "examen", mda, si nu stiu dar m-a apucat melancolia, un fel de depresie de aceea vaga de care nu poti scapa decat daca ai pe cineva langa tine pe umarul caruia ai putea sa te descarci, si cum asta nu este prezent la mine, ma rog, il am pe fratemio sau pe restul familiei mele, dar de fapt, nici nu stiu de ce ma gandesc la asta, e ciudat, viata e ciudata, dar desi in ciudatenia asta eu incerc sa merg mai departe.

Life is brillant, neavand alte prioritati, eu imi traiesc viata, adica, traiesc acel lucru care inseamna viata, si trec prin diferite tampenii de-a lungul vietii care isi au sau nu rostul, insa un lucru e sigur, nu traim degeaba, asa se zice. Deseori ma gandesc care e scopul vietii, unii si l-au gasit, altii inca il mai cauta, iar unii l-au pierdut de mult, si numai e de gasit, uneori ma tem ca o sa imi pierd si eu acel scop daca nu ma tin bine pe ata pe care inaintez cu greu, sper totusi ca nu o sa se intample lucrul asta, ca oricum, speranta moare ultima, nu-i asa ?
Hmm nu-mi pot explica visele astea pe care le-am avut lately, desi nu au pic de noima, adica nu o sa se implineasca, and I mean never, mda, totusi, eu sper, ca totusi, viata merge mai departe, si fara speranta, fara scop, inaintam pana cand atingem neatinsul...

Ti-as spune te iubesc dar m-ai parasi,
Ti-as spune ca urasc sa traiesc,
Ti-as spune ca tu esti motivul vietii
Dar as uita ca nu pot sa nu te doresc...

*** Unele cuvinte nu se spun niciodata, sau probabil ca noi nu vrem sa le spunem, iar motivele pentru care nu facem acest lucru nici noi nu le stim, sau poate ca, nu vrem sa le stim, probabil ca nu o sa am niciodata curajul sa-ti spun te iubesc.
Ultimele cuvinte sunt specials for (my) lovers..

Tomorrow's Pointing Scores

2008-05-08T13:54:00.002+03:00

Viata e sensibila, uneori daca faci ce-a mai mica greseala si o scapi din maini, o poti fractura, o poti sparge sau chiar omori. Stiu ca suna ciudat, dar (nu) asa e.
Orice as spune, maine incep sesiunea de examen (teza cu subject unic) si pe de alta parte, incep "admiterea" mea la liceu. Dammit.
N-am mai scris de mult pe blog asa ca nici nu o sa scriu prea mult, din cauza timpului limitat si din cauza lipsei de idei, ma rog, nu lipsa de idei, lipsa de ceva.
Totusi eu vreau sa-mi incerc norocul in ceea ce va urma, sa speram ca o sa fiu norocos, insa nu este vorba de noroc, ci de munca multa, pe care am depus-o (cred) pana acum, iar asta va fi rezultatul muncii mele, sa speram ca o sa fie unul bun, oricum, vorba aia, "Speranta moare ultima", nu-i asa ?

Tineti-mi pumnii, oh, si da, success tuturor :)

Sonorizare absurda

2008-04-17T17:59:00.002+03:00

I fell like I have butterflies in stomac :| nu, nu va ganditi la idiotenii :D Da, si fluturasii astia sunt din cauza cuiva ;)) Nu dau nume, oricum, pot spune ca a fost interesanta ziua de azi, si nu stiu de ce dar nu am mai postat un articol de ceva vreme, in jur de vreo' luna, chiar mai mult, ma rog.
Acuma realizez, adica cred ca realizez, dar eu nu postez articole decat atunci cand (mi) se intampla ceva important in viata (mea), heh, pot spune ca se intampla destule zi de zi, insa unele sunt mai diferite, adica, cum sa spun, mai, mai absurde fata de celelalte, altele conteaza, ma rog deja numai are sens ce zic eu aici, in orice caz, un lucru e sigur, si acela ca Marti am recital de 2 piese si I think that I'm falling for her, desi I bearly know her, dar viata merge mai departe, cine stie ?
M-am simtit jalnic azi, complet, dupa faptele mele idioate, dammit, ce-a fost in capul meu ? Ah, asta e partea negativista, pentru ca am zis ca ziua a fost o zi nemaipomenita, of Duamne, ce tampenii mai spun si eu..

Maine e sfarsit de saptamana, iar acuma o sa ma bag sa repet toate piesele pe care trebuie sa le cant la recital, mda, wish me luck :| and btw [cred ca sentimentul e adevarat, dupa mult timp si multe chinuieli]

Dupa 15, la 9, in Aprilie

2008-04-09T15:20:00.002+03:00

Titlu nedescifrabil, dap, am facut 15 ani acum cateva zile, si nu am mai postat un articol de ceva (multa) vreme incoace, n-am avut chef dar nici timp, sper si eu sa ma reapuc de blogging, cand am articole si desigur, timp la dispozitie.
Acum stau si caut pe google ca desperatu' un template de blog pentru un alt blog, heh, interesting huh ? Mda, si altceva nu stiu ce sa mai zic, adica nu prea am timp sa mai zic/scriu nimic, pentru ca peste 30 de minute trebuie sa o tulesc si eu inca nu mi-am aranjat lucrurile astea de pe birou, ah, si sa numai vorbim de haine, oh Duamne.

Oricum, viata merge mai departe, si inca un articol scriu dupa o luna :D

Dispozitii Notorii

2008-03-17T14:31:00.004+02:00

Intr-un sfarsit scriu si eu inca un articol dupa alte 2 zile de stat aiurea, parca 2 zile au trecut, ma rog. Ceva interesant ? Azi e luni, cred ca e destul de interesant, in ciuda faptului ca sa mai incalzit si am o tona de tampenii de invatat pentru maine, mai precis am de invatat 'Agricultura' la Geografie, dammit, it sucks ass :| apropo de geografie, azi am avut o mica excursie in Cancelarie, ma rog, ma rugat diriga sa ii fac niste tabele pentru nu stiu cine, cu absentele si chestii de genu' asta, asa, in cancelarie mai erau cativa profesori, printre care si profa de geogra, ciudat, a mentionat faptul ca "nu ne intelege cum de noi nu putem sa invatam, ca ea invata mult mai bine si mult mai repede decat noi", ok, deci profa e de treaba, sunt de acord, dar totusi, s-au schimbat vremurile, numai e cum era inainte, avem si noi prioritati, invatam, dar nu ne rupem creierii tocind foile. In orice caz, o alta parte amuzanta a fost ca a mentionat de un anume copil (cu probleme d'alea) din clasa a V-a, care i-a zis sa il inscrie in tabelele pentru biletele de local, pentru a se deplasa cu microbuzul de la Tosca la Gara, dammit :| Culmea culmilor a fost ca atunci cand am terminat orele l-am vazut pe copil, iar el m-a abordat : "Cu biletele se poate merge pana la Gara, nu ?", i-am raspuns ca da, si numai stiu ce a comentat el si cam asta a fost.
Pentru cei care nu stiu, gara este la o strada de Scoala, adica mai precis, hmm, in 3 minute ajungi acolo, ma rog, copiii cu probleme d'alea se exclud.

Anyway, ma bag la tocit, am de munca nu gluma :| wish me luck :|

Formulele de calcul infrastructurat al cetatenilor

2008-03-14T17:55:00.002+02:00

Tocmai ce am terminat de vazut un film, si anume 'Lucky Number Slevin', a fost si la TV, stiu, insa am DVD-ul, nush de la ce revista l-a luat mama, ma rog, lasand filmele la o parte, eu acum ar fi trebuit sa ies de la meds, cica, insa nu am fost azi in ciuda unei 'discutii' cu profu' si cu ceilalti colegi care mergeau si au hotarat ca azi sa numai mergem, a fost bine totusi, macar mai am si eu putin timp liber, m-am saturat de matematica.
Pe biroul meu pare sa fie o dezordine catastrofala, dammit :|, ehh, o sa fac si eu curat, toate la timpul lor nu ? O sa ma apuc sa fac curat dupa ce termin de scris articolul asta, asa mi se pare corect tho'.
Sa vedem, mi se pare ciudat ca sunt atatea partide interesate sa preia controlul mangaliei, adica, ma gandesc asa, ca Iorgus asta face o gramada de magarii (no offence) din cate am auzit, adevarul este ca mai toti oamenii fac magarii, asa ca n-ai la ce sa te astepti de la un primar care a facut tot posibilul sa ii fie lui bine, poate ca a facut si pentru noi ceva, acolo, ceva mic. Imi amintesc in clasa a IV-a parca cand Iorgus a facut o vizita clasei mele impreuna cu directorul si inca unu parca, numai tin minte, oricum a fost cat de cat interesant, invatatoarea era incantata ca eram vizitati, ne-a zis sa ne comportam bine, sa raspunde, dar n-a fost sa fie, a intrat, a facut o poza in grup la tabla si gata, dus a fost, insa astia erau anii de demult. Mda, viata merge mai departe, oricum, daca as calcula statistic daca Iorgus e corect sau nu cred ca mi-ar iesi 99,9 % ca nu a fost corect niciodata in viata lui, sau poate, acolo, o fi fost, dar de unde sa stiu eu.
Mi-am pierdut ideea despre ce vroiam sa scriu mai devreme, aa da, cine o murit ? Adica, cine a fost inmormantat azi ? Profa' de Engleza nu a fost (trebuia sa dam lucrare), presupun ca a fost to the funeral, o fi murit cineva important ? How am I to know ? Si la fel si profa de Fizica, insa ea ne-a anuntat de ieri ca azi nu vine, a fost interesanta ora cu doamna Directoare, deci, cel mai aiurea lucru, doamna Directoare este cea mai hmm, cum sa zic, "de treaba" profa/directoare din scoala aia, adica cel putin asa pare.

Mda, I feel tired, nu stiu ce sa mai fac, cred ca o sa ma bag la un film sau ceva de genu', see you later. A da, si : (G)OLAN! =)) [damn that was funny]

Intoarcerea Marelui Trinom

2008-03-13T14:32:00.002+02:00

Da, are treaba cu matematica, nu chiar in mare parte, dar are cat de cat. Oricum formulele sunt simple, pentru cei care stiu desigur, eu n-am nimic, ma rog, sa lasam matematica la o parte (asta a fost partea) si sa vedem ce avem de spus, hmm... Ei bine, azi suntem in 13, am observat pana din prima ora (de matematica) de la 8, colegii mei au luat niste note destul de ... 'frumoase' daca pot spune asa, pe data de '13', ehh, nu prea sunt superstitios, azi nu mi sa intamplat nimic rau incat sa zic ca uras data de 13, insa, nu as fi vrut sa fiu in locu' la ceilalti colegi de-ai mei, azi a trecut ca prin mirare peste mine cand a venit randu' sa imi ia caietu' sa vada ce am scris, ehh, eu scrisesem bine, si am ajuns undeva, dar nu terminasem problema aia, si uite cum am scapat, frumos, nu-i asa ? Mda, pana la urma tot de matematica am ajuns sa vorbesc, whatever, numai conteaza.
E enervanta vremea asta, ba e cald, ba e soara, ba sunt nori, ba ploua, DAMMIT! Ce se intampla ? Facand o mica paranteza vreau sa zic ca ma uimit cata implicare au unele partide in 'Mangalia noastra', precum Partidul Conservator, nu, nu am nimic cu ei, ii respect, acu nush cat de adevarat o fi ce spun ei si nici nu prea ma intereseaza (ma rog, unele lucruri ma intereseaza, dar nu toate), insa, mi se pare nice ce fac, adica se implica in genul ca fac tot felu' de chestii gratuite, azi am primit un ziar :| Adica ma rog, cred ca o parte din ziar, dar a fost interesant oricum, desigur, ce oare sa scrie in acel ziar, lucruri incriminatorii despre celelalte partide, ahh, nu stiu, unele partide pot fi bune, adica, par bune, si nu par sa aiba vreun trecut murdar, dar cine stie, ce e mai urat se arata de obicei la sfarsit, dar nu cred ca e cazul, oricum, viata merge mai departe.

Si uite cum ma pregatesc sa merg la meds, sa-sa n-am ce face (daaa' sigur :|), ma cam doare capu, aiurea, foarte aiurea. Am dat sa downloadez si eu August Rush ca l-am vazut in top la filmele cele mai downloadate de la FXG Team, din descriptie pare nice, acu sa vedem ce o sa fie, aseara am vazut Alvin and the Chipmunks (era si timpul sa vad si un fantasy, right ?), anyway, life goes on.

Incendiere Geopolitica

2008-03-12T13:56:00.004+02:00

Stiu, stiu, titlul nu prea are noima, dar ceea ce va urma va fi cel mai logic lucru pe care il voi spune. Sa o luam incet : Geo - Geografie iar politica stie toata lumea, asa, sa trecem la ceea ce mi-am propus. Nu cred ca ar mai fi cineva in stare sa scrie un articol ca asta, mai ales cand este vorba de critici aduse la adresa unei profesoare, nu pot sa zic ca am ceva cu acea profesoara, sau da, poate ca am, dar ce stiu eu, nimeni nu-i perfect. Deci, despre ce e vorba : eu, adica clasa mea face geografie cu aceeasi persoana din clasa a V-a, stiti zicala aia "Prima impresie da inteles lucrurilor" sau ceva de genul, ma rog, fiti atenti : In clasa a V-a, asta a fost SINGURA profesoara care a facut artmata cu noi, la cel mai serios mod de a o spune. Adevarul este ca aveam nevoie de cineva care sa ne educe, ca na, totusi, unii erau copii scapati de sub control (nu as zice ca s-au schimbat cine stie ce de mult), insa pe langa toate lucrurile astea, priviti ce sistem interesant are de a asculta :

clasa V-a : La tabla / 5 intrebari(x-uri) din lectie si 1 din recapitulare (parca) - notare de la 4
clasa VI-a : La tabla / 5 intrebari(x-uri) din lectie si 2 din recapitulare - notare de la 3
clasa VII-a : La tabla / 6 intrebari din lectie si 2 din recapitulare - notare de la 2
clasa VIII-a : La tabla / 6 intrebari din lectie si 3 din recapitulare - notare de la 1

Asa, si sa numai vorbim de lucrari, omg, tot cam aceeasi chestie numai ca intrebarile sunt uneori numai din lectie dar se intampla si din recapitulare, raspuns scurt si la obiect, pe loc.
Adica : Intrebare / Scris raspuns, si tot asa.
Mda, pana aici cred ca e clar, nu vreau sa fac o impresie proasta, vreau sa zic doar un lucru, adica, eu ma intreb un lucru : De ce trebuie sa isi copieze vechea profesoara care inca mai preda la acelasi liceu ? Nu stiu, mi se pare dezgustator, da, si profesoara profesoarei mele are acelasi sistem de predare/ascultare/lucrare (din cate am auzit) si ea inca mai este la acelasi liceu.
O fi oare un fel de "concurenta" intre eleva-veche si profesoara ? Mdea, in orice caz, pe mine ma rupe capu ca numai pot, ea chiar crede ca noi invatam lectiile alea in 2 minute ? OMG! Se inseala :| Stau cate 2-3 ore uneori, mai ales cu harta aia, si nu, NU am nevoie de 10, dar macar sa imi arate si ea aprecierea ei, dar nu, nu, ea trebuie sa faca altceva.
Dupa ce ca sunt a VIII-a, si in loc sa ma ajute, ma trage in rapa, in loc sa ii pese, de fapt, in loc sa ii pese de toti, nu numai de mine, ca poate o sutime o conta la admitere, insa, asta e, n-ai ce sa-i ceri.

Exemple de faze de genul:

- Semestrul trecut am dat in jur de 4 lucrari parca, mda, ma rog, la una din ele, a 2'a parca, toata clasa a luat numai note de 2-3-4, asa, ea ne-a promis ceva : Daca la urmatoarea lucrare luam cu cel putin 2 puncte mai mult decat in asta, nu ni le pune in catalog si ni le trece pe acelea. Ok, a venit lucrarea, am dat, am luat 10. Eu mai aveam inca un 8 de la o alta lucrare.
Ce a facut cand a urmat sa ne puna notele peste vreo 2-3 saptamani : Deci, mie, mi-a facut media intre 2 si 8 si mi-a pus 5 in catalog, si numai spun ca lucrarea aceea cu 10 "sa pierdut" pe nu stiu unde. Ce mi-a propus : ca sa imi iasa 9, sa ma asculte consecutiv urmatoarele 4-5 ore ca sa imi puna 4 de 10 :| Si nu asa 2 intrebari, dupa sistemu' ala.
Caz nou : In loc sa puna lucrarile cu 10 si 9 in catalog, de semestrul asta, a facut urmatorul lucru : Media intre 8,5 si 10 :| Si mi-a pus 9 in catalog pe langa un 10, mda. Multumesc pentru ca va pasa. Whatever. Life sucks ass, and this makes it suck even more.

Voi ce credeti ? E bine cum procedeaza ? Oricum, ca profesoara e de treaba uneori, insa fiecare are momente, insa nush ce sa zic, asta-i viata.

Iluzii Nerevendicate

2008-03-11T15:28:00.004+02:00

M-am intors, dupa ce a trecut mai mult de o luna de cand nu am mai scris un articol decent, de cand nu am mai pus mana pe tastatura ca sa mai scriu ceva interesant, asta cred ca o sa reprezinte un articol de inceput, o intriga, desigur pentru ca sa imi intru in rolul meu de atunci, pentru ca e bine sa fac blogging, imi face bine.
Dupa ce o sa termin toate treburile am niste articole interesante pe care o sa le scriu, sper sa le placa celor care citesc, subiectele vor fi :

"Incendiere Geopolitica"
"Intoarcerea Marelui Trinom"
"Formulele de calcul infrastructurat al cetatenilor"

Dupa cum prea bine stie mai toata lumea, eu aduc critice, da, recunosc, sunt un critic, poate ca nu sunt un critic autorizat sau eu mai stiu ce, multi spun si adevarat este ca lumea din ziua de azi nu stie decat sa critice, insa, pe langa toata critica meschina pe care o voi face, voi adauga un drop de Entertaintment in toate.

See you later and... I'm back!

Cover Where did you sleep last night

2008-02-21T14:11:00.001+02:00

Nu o fi perfect, dar totusi, am incercat :D

Inexistenta Adecvata

2008-02-17T21:25:00.002+02:00

Scriu, ca n-am mai scris de Valentine's de cand cu 'special'-ul acela, hehe, adevarul este, ca as scrie zilnic despre obisnuintele zilnice, dar na, n-am nici timp si nici chef, numai e ca inainte, dar ma rog, o sa mai imi fac timp cateodata ca totusi e pacat, cand m-ai gasesc cate un titlu interesant si cateva informatii utile, nu aiurea.

Weekendul asta a trecut repede, poate prea repede, nu prea am facut lucruri interesante, in afara 'zdranganelii' (cum ii zice tata) la chitara si mi-am invatat la cateva materii.. importante, ce sa fac si eu, am vazut niste filme, mai precis 2 filme : Meet the Spartans (2008) ; Sweeney Todd - The demon barber from Fleet Street (2008), din astea doua filme, unul a fost interesant, iar altul aiurea, dar totusi, destul de ofensiv. Sweeney Todd - ... este un film destul de fascinant, dar totusi, mult prea dramatic, suspans mai mereu si MUSICALITATE mereu, da, un film Musical, e misto, daca ai si timp sa-l vezi, si daca stii si Engleza, si daca simti si ritmul, e bine, pentru ca un astfel de film nu vezi in fiecare zi, cat despre 'Meet the Spartans', o foarte (ne)reusita parodie de la celebrul film care a avut mare success in 2007, '300' in care spartanii au ajuns sa fie gay, iar din 300 de razboinici numai 5 cu 'forme bune' si numai stiu ce, daca-l vedeti e ceva de capul lui, acu voi decideti.

Valentine's Special(s)

2008-02-14T14:46:00.003+02:00

OMG! Tine-ti minte: Oh My GOD! Nu "OMeGe", cum zic unele persoane foarte putin apreciate de mine. Whatever, it's VALENTINE's! :| Da, si e la Catolici, si totusi, eu is Orthodox, dar totusi, tot sarbatorim aceasta zi a 'Indragostitilor'.
Parca m-as vedea cu chitara la geamu' fetei pe care o iubesc, dar na, am alte prioritati (nu chiar), na, uite ca n-am tovarasa, asta-i viata, mi-oi face eu, nu-i asa ?
Oricum, din cate am observat toata lumea se distreaza, si eu ma pregatesc sa plec la meds, si n-am nici un chef, lol, nu-mi pot scoate din minte imaginea fetei aleia, damn it, maybe this is to be, who knows.

Totusi, sunt pregatit sa ies pe usa si sa ma dezguste din nou lipsa de viata din jurul meu, cum spuneam ieri, 'Sunt pregatit sufleteste pentru ziua de azi', oh da, what a quote, oricum zilele trec si inca o zi mi se risipeste din viata, oare voi nu va ganditi ca poate azi nu o sa mai traiti ? Ca poate in secunda urmatoare tot ce va inconjoara dispare si va intrebati, 'Ce se-ntampla ?', dar this is life, nu stiu, uneori ma gandesc la urmatorul lucru: Oare daca nu as mai fi eu, nu ar mai fi lumea, nu-i asa ? Adica gandeste-te astfel, tot ce e in jurul tau se intuneca, tu numai ai suflare si nimeni nu e in jur, practic, you-re dead, dar, tu-ti pui intrebarea "Sunt mort ?", si raspunsul vine de la aparatele care se chinuie sa te resursciteze si sa revi' la viata, dar e mult prea dificil de confruntat subiectul asta, insa asta este, doar azi e Valentine's nu ?

O zi placuta tuturor, I am still searching tho'...

Astept

2008-02-11T20:17:00.000+02:00

E ciudat, mi-a venit sa scriu articolul asta, nu stiu, parca astept sa il citeasca cineva si acea persoana sa isi dea seama cat de mult tin la ea, desi nu o cunosc :| Dar de fiecare data cand o privesc in ochi inghetz :| Adica nu are o privire infioratoare, dar are o privire seducatoare :| omg, wtf am I saying that ? Mda, oricum e clar ca nu o sa citeasca nimeni amaratu' asta de articol, dar asta e, oricum eu tot il scriu, ca asa mi-a venit :|

Less emoticons, more feelings, ok, we're ready, let's give it a try.
Nu stiu de ce incerc sa neg, dar nu fac decat sa divulg secretul care nu ar trebui spus niciodata, dar uite-ma, o fac, iar din nu stiu ce motiv ma simt frustrat de faptul ca ea nu o sa ma (re)cunoasca niciodata, face to face, breath on breath, well asta'i viata, poate ca o sa se mai schimbe putin, nu ea, ci viata, dar asta intr-o alta viata, mda.
Imi vine sa o descriu, dar nu pot, poate mai sunt si alte fete care tin la mine (desi nu o cred), Duamne ce fac, ma autocritic si inca ce bine o fac, bine ca nu citeste lumea blogu' meu, asta e partea buna, pare un jurnal, dar insa e doar un jurnal deschis in orice clipa... Nu stiu, nu stiu ce sa zic, pentru ca de fiecare data cand privesc in jur parca nimic nu exista, iar mereu am senzatia ca totul pare atat de real, incat chiar eu numai exista... ce bine ca exista Indie Rock Genre :|

I love yah =) oh da

A, si da, FUCK UPC! :|

Cash Crash

2008-02-11T18:38:00.000+02:00

Johnny Cash, un om memorabil, grozav. 'Don't take your guns to town son, / Leave your guns at home..' cantecul asta ma inspirat sa scriu articolul asta, uneori chiar muzica te poate influienta foarte mult, de multe ori in viata noastra, ne poate pune sa facem lucruri pe care nu le-am face asa, aiurea, daca nu am avea un motiv anume. Oricum, viata e ciudata, insa asa-i viata.
In timp ce encodez niste melodii [Death Angel - Killing Time 2008], ascult Johnny Cash, nush, desi nu am luat decat ieri Best Of, acum ascult 'Give my love to rose..', interesanta melodie, versurile sunt foarte relecvante... insa tot cel mai bine este ca maine ajung cu 2 ore mai tarziu la scoala :D mda, e un lucru bun totusi, dorm mai mult.

Ohh.. nici nu pot sa explic starea in care sunt cand ascult muzica buna, de fapt, chiar daca as incerca, as face-o varza, si multi ar zice 'ce-i cu asta.. distrus :|', da, normal, dar atunci cand dai de muzica buna si ii intelegi adevaratul sens, esenta ritmului te indruma si restul lucrurilor nu prea mai au asa de multa importanta, minunate simturi :)

Imi amintesc ce am 'succesat azi :| la ora de Franceza, 'Master Paintman', oh da, m-a pus Dna Profesoara sa ii schimb capu' la un extraterestru si sa pun un pamant in loc, ma rog, planeta Pamanant =) intr-un sfarsit a iesit, am fost initiat ca sa fac parte din 'echipa de creere a nush ce revista', totusi, e ceva, inca o alta activitate in plus.. inca o ora din viitor rezervata :| damn it.

EDUcational.ro

2008-02-11T14:37:00.000+02:00

Am reusit, adica chiar am reusit, si dupa ce am reusit am dat gres, asa ceva este posibil ? Nu, nu cred. Fedora Core 7 e calumea, dar na, nu se compara cu prostia de Windows XP, pentru ca trebuia sa am totusi, ca nu poti trai nici cu el dar nici fara el, asta-i viata, drivere compatibile.. tampenii de genu', de unde, prea multa bataie de cap. Intr-un sfarsit am ajuns la concluzia ca am reusit sa fac dual boot cu Fedora si Windows. Totusi, e ceva, merita timpul care l-am pierdut aiurea cu tampenia aia de 'Gparted' (am facut 2 cd-uri live pentru tampenia asta) ca sa aflu ca am Acronis Partition Editor :| e ceva, e. Cred ca o sa mai imi fac timp din nou pentru blogging, am cam neglijat in ultima vreme, ma rog, am motivele mele, doar asa-i viata.

Linux rocks, Fedora e calumea, am avut o surpriza de la Fedora. Prima oara cand l-am instalat nu am facut dual boot, ci doar simplu, insa, Duamne nu imi mai mergea IP-ul care il am eu Normal, 85.186.. :) dadeam ping si de unde, am zis bai, o fi de la Firewall, de la porturi, de unde! Mi s-a schimbat ip, tocmai ceva cu 89.. :| Ciudate lucruri, strange things happening, insa intr-un sfarsit am reusit, desi a fost un sfarsit mai lung, dar totusi, am reusit, asta conta.
Acuma cred ca o sa ma relaxez putin, dupa experienta cu oamenii 'iobagi' de la scoala, a fost destul de interesant si educativ totusi, in ciuda faptului ca a ajuns si profa' sa rada, e ceva.

Ce se mai aude de site-ul ala.. cum era frate.. 'edu.ro' ? Mdea, ne tot freaca la scoala, ca bai nene sa semnam ca ne-a instiintat sa intram pe site-ul lor, ce dreaq, au nevoie de vizitatori ? Ii fac pe saracii oameni sa renunte la site-urile lor vizitate de obicei si sa intre pe edu.ro ? Nu ca ar fi ceva eu stiu cum, dar totusi, generalizeaza prea mult. Inteleg ca aia au ales sa isi publice proiectu' pe edu.ro, dar mai mult, profa' ne zice sa ne punem parintii sa intre pe un site de genu.. hmm.. pentruparinti.ro sau ceva de genu', ba nene ma lasi ? A inceput netu' sa invie, e ceva, totusi, e ceva. Cred ca o sa incerc si eu sa vad daca gasesc vulnerabilitati si sa bag un bruteforce pe edu.ro si pe pentruparinti.ro ala, ca totusi, prea mult stres pentru niste site-uri de nimic =) (glumeam, dar poate incerc :D)

Poate imi fac si eu publicitate, na, poate la blog, si ii pun sa semneze ca i-am instiintat, mda, mare chestie.

Dilema serii

2008-02-06T20:17:00.000+02:00

Privilegiu Total

2008-02-06T20:02:00.000+02:00

Nu stiu ce inceput sa pun, dar in orice caz, nu am sa pun clasicul 'Ok,' sau 'Azi', insa o sa fie altfel, pentru ca eu vreau sa fie altfel, si asa o sa fie. Toata lumea se schimba, pana si eu m-am schimbat fata de acum 3 ani, timpu' a trecut repede, mai repede decat credeam ca se va intampla.
M-a luat iar raceala, simt o durere vaga de cap, iar in rest totul pare sa fie in regula.

Sincer, parca nu am chef de nimic, si mai sincer, nu am chef nici sa scriu articolul asta, dar totusi, o fac, de ce ? Pai nu stiu, poate pentru ca nu am altceva de facut, dar nu, nu cred, poate ca am ceva de spus, nu stiu, nici eu nu stiu.

Totusi este un lucru ciudat, foarte irelevant si neclar pe masura ce ma aproprii de esenta lucrurilor, a caror importanta nu se deosebeste de inteligenta unor mari distrusi de pe lumea asta, insa nici eu nu stiu ce zici, pentru ca imi las frau liber mintii, pentru ca nu eu scriu, nu mana tasteaza, ci mintea, mintea ma indruma spre 'libertate', lucrurile pe care le tastez imi vin direct din minte, nu as realiza cum ar putea sa fie altceva, insa asa este.

Imi vine sa stranut, cred ca o sa inchei aici...

Unhealthy Revolutions

2008-02-02T21:21:00.000+02:00

Mda :| ma doare capul, ma simt ingrozitor, am durerea asta de azi dimineata si nu stiu cum sa mai scap de ea :| Am incercat orice, are careva o idee ? hehe :)
Iar am intrat pe IRC si iar am dat de haceri :| eu ma intreb, oamenii astia se suporta ? Adica inteleg, e un hobby, dar totusi, sa te crezi 'hacer' e prea de tot, se crede hacer ca are o tastatura in mana si d'abia d'abia tasteaza 'asl pls', desigur, cuvinte pe care nu le cunoaste intelesul.

Sa numai vorbim de cei care au 'roate' sau 'root-uri', de asemenea astia habar nu au ce-i aia viata, nu si-au trait-o pana acum cum trebuie, nu o sa si-o traiasca niciodata, asa este, stiu, stiu ca se crede perfect ca are 21391843924893289 de 'roate' si numa' stiu cati 'boti', dar, lasand toate astea deoparte, ca desigur odata si odata tot o sa ramana fara nimic, o sa vina si ziua aceea, chiar daca toata lumea neaga, ma intreb, o sa se mai compoarte la fel ?
Toti cer 'root-uri', da daca-i intreb habar n-au ce inseamna, dati fratilor search pe google "keyword:root" si o sa gasiti destule definitii pentru cuvantul 'root' dar nici decum un server 'hacuit' cum zic unii pe care efectuezi niste comenzi scrie intr-un notepad, ciudat.
Da, recunosc, si eu am un notepad cu toate necesare, dar totusi, eu imi cunosc limita, nu ma consider ce se considera altii :|

Whatever :|

CN - Carti Nominale

2008-01-26T16:35:00.000+02:00

Oh da, am reusit intr-un sfarsit sa imi pun un host de redirect pe acest blog, totusi, e ceva.
Bine ca merge domeniul, asta e important. D'abia imi mai simt bratele, damn it, cred ca maine o sa am febra :| .. asta este, se scoate, nu-i asa ? hehe... In rest, totul decurge perfect, nimic interesant, adica ma rog, ar fi destul de multe dar mai ales ca m-am enervat pentru ca am crezut ca mi-am pierdut contul de Blogger :| ciudat, uitasem ca pusesem alta parola, ca blogu' asta a fost inregstrat pe vechiul E-mail, oricum, asta este.

Mda, in acelasi timp in care scriu articolul asta, mai dau si perl udp.pl pe un ip :| curios, dar merge, mda. Astia s-au apucat sa-mi ia nicku' sasa ca n-am intrat de 3 zile pe IRC, mda, retards.

Lack of... conspiracy

2008-01-22T16:50:00.000+02:00

Iar nu am mai scris un articol de vreo 2 zile, mda, ma simt penibil, timpu' asta iti ofera tot ce poti duce dar uneori descoperi ca nu poti duce decat poti tine, da, stiu ca suna aiurea, dar 'cica' asa este.
In orice caz, (iar o iau cu replica asta) ma simt foarte enervat de faptul ca Microsoft ofera servicii penibile si ii critic, pardon, le critic munca lor in zadar care se dovedeste a fi buna de nimic.
Deci, azi e a 3'a oara in 2 zile cand am reinstalat Windows. Da, stiu ca e ciudat, dar nu e vina mea, doar stie toata lumea ca totusi stiu sa scot un virus idiot, dar na, s-a dovedit ca nu orice virus care se infiltreaza intr-un DLL din cauza unui program frecat facut de genialii de la Microsoft, mda.

In orice caz, totul pare sa mearga aiurea, astept sa vina vacanta, chiar daca e de o saptamana, totusi, se numeste vacanta, ma mai recreez si eu putin, ce sa fac.

In rest totul este penibil, azi i-am dat profei' de geografie un sistem audio, pe care l-am cumparat din banii stransi pentru a lua un 10 in catalog, ca sa-sa in ultimul timp a fost groaznic de greu sa primesti o nota asa de mare, in orice caz, NU a meritat.

& this is how I finish this Article, sa-sa nr. de vizitatori a scazut, iar Installu' de Yahoo! e tot la 89% :| shit.

Pontul Zilei

2008-01-16T21:34:00.000+02:00

Cele 4 minciuni fundamentale ale tineretului roman :

1) da-mi 100 de mii pana maine

2) de maine ma apuc sa invatz

3) dezbraca-te k nu iti fac nimic

4) Lasa-ma ca sunt virgina

It's been a while

2008-01-16T21:09:00.000+02:00

A trecut ceva timp de cand nu am mai publicat un articol, adevarul este ca iar am avut multe treburi si chestii de genu. Uneori simt nevoia sa mai incep cate un articol, dar trece repede, pentru ca imi gasesc alte ocupatii mai importante, in orice caz, bloggingul imi place, desi parca numai e cum era inainte.
Oricum, eu scriu pentru mine, nu pentru altcineva, desigur daca e sa ma gandesc mai bine iar incep sa ii critic pe saracii oameni, pentru ca oamenii numai de asta sunt buni, sa se critice unii pe altii, mda. Si chiar asa, mi se pare extrem de ciudat comportamentul oamenilor astora, azi dimineata lumea s-a bagat in microbuz ca sa prinda loc cat mai repede, insa putini ajung sa fie 'regi' pentru cateva minute, dar asta este viata.
Simt ca ma doare capul, vag, maine iar am ore de ... mda :| asta e viata, merge mai departe, si eu tot astept ceva timp ca sa mai pot sa scriu un articol cat de cat interesant, pentru ca viata e interesanta pana la urma daca stam sa ne gandim bine, numai ca noi numai stam sa analizam detaliile cele mai simple, care de fapt sunt cele mai ample si cele mai complicate.

Asta a fost, pe maine.

New Day

2008-01-13T10:08:00.000+02:00

N-am mai postat de mult pe Blog, n-am avut timp, nici rabdare, in ciuda faptului ca retardsii aia de la Yahoo! Staff mi-au dezactivat contul vechi, lordchrys@yahoo.com
Noul meu ID este LordChristi@yahoo.com, daca doriti sa-mi dati add nu ma deranjeaza, s-a ivit ceva, cred ca o sa mai scriu si restul articolului m-ai incolo.

... sa-sa n-am mai scris de cateva zile bune :)

Show Buster

2008-01-09T16:17:00.000+02:00

Ma aflu acasa, hehe, am reusit intr-un final sa conectez un cablu RCA de la TV Out la TV, hehe, si i-am dat de cap, se vede bine, n-am probleme, hehe. E bine.
Acuma ma uit la HBO, la TV, de fapt pe NET dar se vede calitate maxima, hehe, ce misto.
N-am m-ai scris pe blog de vreo 2 zile, de cand am postat articolul ala amenintator, mda, nici nu vreau sa ma mai gandesc, oameni retardzi, asta'i viata, in orice caz, totul merge bine, nu-i nici o problema =) ...

Cam atat pentru azi, ma bag la Concert 'Take That', oh da.

O zi 'Pustie'

2008-01-05T20:18:00.000+02:00

De fapt numele original este 'A lonely September', dar ma rog, nici ala, nici asta nu merge, in orice caz, m-a chinuit si pe mine talentul, ziceti-mi parerea voastra :) thanks.
Melodia dedicata... hmm... nush. Ma mai gandesc.

Stiu ca am avut greseli :P

Snow Flakes

2008-01-03T15:24:00.000+02:00

OMG! Ce zile, a nins, e plin de zapada, peste tot... Huh, ma cam enerveaza, azi trebuia sa merg la Constanta, insa nu am m-ai putut, mda, a fost enervant, dar asta este.
Oricum, viata merge mai departe. Am inghetat tot acu vreo ora, am iesit afara cu fratemio sa il dau cu sania, si nah, am facut si noi un om de zapada =) mda, si am inghetat =)) huh...
Sa discutam putin despre ultimul Sondaj tinut de mine in 2007, terminat in 2008, pe 1.

Solutia pentru viitor este:

tineretul	23 (46%)
plictiseala	3 (6%)
anonimatul	5 (10%)
anturajul	10 (20%)
nimicul	8 (16%)

Cam asa suna sondajul, ok, a fost cat de cat acceptabil, zic eu, iar raspunsurile au fost oarecum placute, in orice caz, parerea mea este:
"Solutia pentru viitor", dupa cum majoritatea a decis, tineretul se afla pe primul loc, ca de obicei, doar nu crestem degeaba nu ? Adica ma iau pe mine ca exemplu, am doar 15 ani, si multi oameni se bazeaza pe mine, sau pe faptele mele, in orice caz, viitorul este ciudat.
"Anturajul", interesant, 10 persoane au votat ca solutia pentru viitor o reprezinta acel loc, in care se afla de obicei unii dintre noi, acel loc in care unele persoane au pierdut legatura cu ceilalti oameni, sunt doar ei, fac ce vor ei, si nu accepta nici un fel de autoritate, hmm, pentru unii ar fi un viitor, n-am ce zice.
Nimicul, ca de obicei, viata este un nimic, timpul este un nimic care trece destul de repede, si noi de obicei stam, si nu facem nimic, stam si pierdem timpul, ba aiurea, ba visand la viitor, in orice caz, nimic a fost din totdeauna.
Ajungem la anonimat si la plictiseala, adevarul ca desii sunt stari diferite, lucruri diferite, se aseamana, anonimatul este aproape asemanator cu anturajul, dar totusi, ce stiu eu ? In orice caz, daca faci parte din 'anonimat' nu faci decat sa te alungi de unul singur, sa iti revoci propria societate. Plictiseala este un lucru obisnuit, o vedem zi de zi, o simtim zi de zi, insa, intelesul adevarat e greu de precis.

Oricum, solutia ramane tineretul care isi face propriul anturaj, deobicei facand nimic, iar cand plictiseala isi face aparitia, anonimatul se simte.

Viata merge mai departe.

Unauthorized

2008-01-02T15:10:00.000+02:00

Ok, I did it, I really did it, cine vrea sa-mi faca rau, o poate face foarte usor, ma rog, dupa ce ma 'invinge' pe mine, oh da.
In sfarsit, suntem in 2008, parca nu am chef de nimic, sincer, si articolul asta de'abia il scriu, pentru ca nu stiu ce sa mai fac, ce sa mai zic, etc.
In orice caz, cred ca ma bag la niste episoade din SP, sau chestii de genu', nush daca e ceva interesant la TV, o zi buna everybody.

D'abia astept ziua de maine =)

2008...

2008-01-01T12:53:00.000+02:00

A venit 2008, hmm, azi dimineata a fost ploios, e posibil sa fie un an cu nabadai, hehe, cine stie, 'La multi ani!' oricum.
Fratemio sa inceput de dimineata, iar a inceput sa tzipe ca nush ce-i fac, nu vrea sa se spele pe maine, huh.

Nu prea am multe de spus, de aceea nici nu o voi face, o sa revin cu un articol urmator in care o sa analizez ultimul Sondaj pe care l-am facut in 2007, o zi placuta tuturor.

The last... dar nu singurul

2007-12-31T17:31:00.000+02:00

Si uite-ma ca scriu ultimul articol din 2007, ce bine, e o senzatie extravaganta. Oricum, ce pot spune despre anul asta ? A trecut, precum ceilalti, nu-i asa ?
Nu putem decat sa speram ca anul 2008 ne va da tot ce este posibil si va fi cel mai bun an, precum am facut mereu cu toti anii care au trecut, si vom face cu cei care vor urma, desigur.
Imi petrec revelionul cu persoanele la care tin cel mai mult, nu, nu ma refer la prietena sau vrajeli de genul asta, ma refer la parintii mei, la fratemio', care este penal, chiar daca nu ma 'fac lata' sau daca nu ma distrez la maxim, o sa stiu ca, macar acum, cat mai pot, il fac cu ei, macar acum sa am niste amintiri bine cladite cu ei, in orice caz, chiar daca ziceti ca sunt fraier s-au vrajeli de genu', dar nu este asa.
Si, totusi, va urez tuturor un an nou fericit si plin de bucurii, sa aveti parte de tot ce va doriti, LA MULTI ANI 2008!

2008... Comming Soon!

2007-12-29T13:44:00.000+02:00

Si uite ca a trecut si anul asta, a trecut repede, ma rog, mai toti anii trec repede, asa e viata, anii sunt trecatori, timpul trece repede, asta este.
Cred ca anul care vine o sa fie mai bun, in toate privintele, cred, sper, whatever. Asta e viata.
Ce chestie aiurea mi s-a intamplat azi, hehe, sa trec eu strada, si ma gandeam eu, cate masini ... ar fi culmea sa treaca si o masina de politie, hehe, iar chiar atunci cand am vrut sa trec, SURPRISE! O masina de politie trecea, heh, pana la urma m-am retras si am trecut strada pe trecerea de pietoni, and that was it...

Unsafe

2007-12-28T18:37:00.000+02:00

In ciuda faptului ca azi nu am intrat, stat, s-au pierdut timpul pe 'NET', adica asta insemnand "Y!M" sau "IRC", cred ca s-o delogat BNC-ul ala, ma rog, oricum sa-sa ma enerveaza ca a picat Oslo, care macar era singurul server cu 30 de canale, whatever, om vedea ce o fi. Azi nu am facut mai nimic interesant, m-am uitat la niste filme... Piratii din Caraibe 3, pentru ca ieri am vazut 2, si am observat ca astia, destepti, s-au gandit sa faca 2 parti, 2 si 3, huh ce tampenie, amandoua lansate la o distanta de aproape un an, e bine, macar au facut ceva bani.

Acum stau si ascult Hammerfall - "Dreams come true", daca stau sa ma gandesc mai bine, parca inainte gandeam si eu asta, adica puneam mai mult contur pe tema asta, dar acum, inca mai sunt un simplu 'dreamer', dar, numai e ca inainte, timpul trece, anii trec, simt ca ma aproprii de viata care ma asteapta, iar zi de zi aflu cate ceva despre 'viata' asta si despre lumea care ma ajuta sa trec prin ea.
Nu c-ar mai fi cine stie ce chestie... Ahh, da, facusem eu un mic 'Sondaj', ma rog, nu e mare chestie, cati intra pe Blog-ul meu, le multumesc ca mi-au raspuns, nu am pretentii sa intre multa lume, cu cat mai putina, cu atat stiu unii mai putine despre mine, heh, nu-i asa ?
In orice caz, sondajul era cam asa:

Lumea :

se destepteaza	2 (11%)
se inmulteste	6 (35%)
spera	4 (23%)
innebuneste	10 (58%)
este imposibila	2 (11%)

Alegerea era multipla, mai multe optiuni se puteau pune. In orice caz, ce-i mai multi, care au selectat, au ales 'Lumea innebuneste', asta cam asa este... in ziua de azi nu stii de la ce sa te astepti de la ei, dar asta este, nu pot sa generalizez nimic si pe nimeni, nu sunt in pozitia necesara de a face asa ceva. Insa, faptele spun totul.
Lumea spera, asta e interesant, asta a facut de cand este, de cand a fost infaptuita, mereu speram la ceva mai bun, la ceva maret, si cum se spune, 'Speranta moare ultima', asa-i ? Lumea se inmulteste... imediata dupa 'innebuneste', interesant, pai, daca altceva nu are ce sa faca, trebuie sa aiba si o ocupatie, nu-i asa ? Trebuie si prostul sa stie sa faca ceva, chiar daca este prost, chiar daca pune in pericol persoanele din jurul sau prin faptele pe care le savarseste.

Nu as m-ai putea sa comentez nimic, oricum, viata merge mai departe, lumea innebuneste si spera ca se vor destepta prin inmultirea lor care de multe ori este imposibila...

Si, inchei acest articol, printr-un fel de 'Quote', mai altfel.
The two of us will always be one ...

Moves

2007-12-27T16:29:00.000+02:00

Ce interesanta e viata asta, si mintea omului, cate a creat, huh, fascinant. Nu stiu de ce am impresia uneori ca ma simt singur, adica, nu stiu, parca totul este aiurea, parca nimic nu exista, dar in alte momente cand imi doresc cu nerabdare sa fac un anumit lucru, sa il termin cu success.
De multe ori ma cutremura gandul asta, s-au atunci cand dorinta unui anumit lucru, pe moment, ma macina, iar urmatorul moment totul dispare si ceva nou si mai interesant apare, ciudate chestii.
In orice caz, anul '2007' se termina, era si timpul... Anul 2008 se apropie, un an 'par' si, cu m-ai mult 'noroc' si lume mult mai buna.

Sa vedem ce ne rezerva anul viitor.

(Off)Line Status

2007-12-26T12:29:00.000+02:00

Ei bine, azi m-am trezit la 11:20... ahh, ce bine a fost, am dormit ceva mai mult fata de celelalte zile, cred ca azi o sa fie o zi linistitoare, cat de cat.
Ma rog, sa discutam despre topicul articolului, hmm, pai asta ar insemna ca acest articol ar avea ceva despre 'status' in el nu ? Ei bine, am inceput acest articol cu scop 'ajutator' pentru cei care experimenteaza probleme cu schimbarea statusului, ori nu li se mai schimbe, ori vrajeli de genu, desigur dupa ce un cititor m-a rugat sa incerc sa caut ceva.

Ma rog, totusi, am dat un mic search pe google si m-am interesant, si am gasit un programel, ma rog unii deja il stiu, HyperIM, versiunea 2.14. Eu zic ca este destul de bun in 'schimbarea' statusului de la Yahoo! Messenger si multe alte chestii de genu. Eu l-am incercat si am vazut ca imi merge, sper sa va mearga si voua. Nu am gasit nimic de bagat in registre, sau vrajeli de genu' asta, oricum, daca experimentati probleme si tot va face fitze Y!M-ul, contactati-ma si voi cauta o solutie mai buna, in orice caz, sper sa va mearga acesta. Acest programel e foarte usor de folosit.

Programul il puteti DOWNLOADA dupa urmatoarele LINKURI:

Link 1 - Download
Link 2 - Download
Link 3 - Download
Link 4 - Download
Link 5 - Download
Link 6 - Download

Success!

Etern(al)

2007-12-25T10:43:00.000+02:00

Am inceput articolul asta la 9:55, si il termin acum, la 10:44 :|, mi se blocase PC, tipic... Oricum ce am scris atunci nu era chiar mult, am povestit un pic despre atmosfera craciunului, a da, si va urez tuturor un 'Craciun Fericit', toata lumea se reintalneste cu familia si prietenii de Craciun, cu totii ne bucuram de sarbatori!
Oricum, m-a enervat rau de tot PC-ul asta, TV Tuner era deschis, eu scriam articolul, si, dintr-o data, "FREEZE!" :| A inghetat imaginea, si culmea, ca sunetul de la TV Tuner inca mai continua sa se auda,dar imagine... de unde! Enervant, rau de tot, am o mica presimtire ca a fost de la AntiVirus, e posibil.
Urez inca odata tuturor sarbatori fericite si un an nou plin de bucurii, si tot ce va doriti sa se implineasca!

Merry xMas!

2007-12-24T13:16:00.000+02:00

Oh da, au venit sarbatorile, azi dimineata am fost cu fratemio =)) la colindat, a fost interesant, amuzant si interactiv, desii el canta la 'voce' iar eu la chitara, totusi a iesit ceva, copilasii...
Ce mai trec anii, e aiurea. Acum am bagat niste colinde, desii nu prea ma pasioneaza, dar na, sa fie 'atmosfera' de craciun completa, nu-i asa ?
Damn... ce repede mai trece timpul... huh, cred ca 'timpul' a fost prea mult folosit in ultimele mele articole, dar na, are si timpul un anumit rolul in viata noastra, nu ? Chiar daca este rapid, asa-i viata, trecatoare.
Oh da, primul SMS primit de mine cu mesajul 'Craciun Fericit!', ce tare, curios, nu cunosc familia care mi la trimis, iar numarul nici atat, asta este, atmosfera Sarbatorilor!

chown Crys "/test/root/"

2007-12-23T20:53:00.000+02:00

Weird things happening, se stie doar, e sfarsit de an, maine ma duc cu fratemio sa imi colind vecinii, nush ce o sa iasa, dar o sa vedem, eu cu chitara.. el cu vocea.. trupa perfecta =)), a, da, voiam sa vorbesc despre timp, si anume despre trecerea lui, mi-a venit o idee vaga, desigur in dupa ce programul meu cel mai bun de Efecte pentru chitara mi-a expirat.
S-a vorbim despre timp... hmm... cum sa-l definesc... as da search pe google, dar mi-e lene, oricum ia sa vedem ce iese din propriile mele cuvinte (nu 100% corect): Timpul este o varietate de memorii care urmeaza sa se petreaca, sau petrecut s-au se petrec in momentul asta, pentru mine timpul reprezinta un nimic continuu, ceva ce nu incepe dintr-un moment precis, dar nici nu se termina cum trebuie, totul este vag, nimic nu e clar.
Oricum, eu cel putin nu pot judeca timpul, nimeni nu este in stare sa faca acest lucru, decat cei prea intelepti, desigur cum nu exista asa ceva ramanem la ipoteza de nimic involuntar.
Oricum, viata merge mai departe, cred ca asta a fost 'replica' mea in aproape fiecare Articol pe care l-am publicat pe acest BLOG, hehehe, si tot asta va ramane.
Fratemio ma enerveaza din ce in ce mai mult, ma streseaza la CULME!
Mda, whatever.

Distorsion

2007-12-23T10:57:00.000+02:00

Iar incerc sa invat melodia, intr-o luna o sa o cant la perfectie, pana atunci, practice la chitara la greu. Imi este sa nu mi se faca scarba de ea, dar neah, nu cred.
Macar am invatat inceputul, adica prima jumatate din prima pagina =) si are 5 pagini, heh, whatever.
E inca dimineata, timpul iar trece repede, inca un an iar s-a dus, de ce trece asa de repede ? Damn, asa este viata, trecatoare, oricum, eu sunt d'abia la inceput, m-ai am multe de invatat si prin multe experiente de trecut, pana atunci, nu pot decat sa astept si sa experimentez viata 'la maxim', heh, cu anumite limite of course.