marți, 16 octombrie 2012

Proiecte, liceu, viitor si facultate

Dragi prieteni,

Vă salut, vă stimez, şi vă mulţumesc că încă citiţi articolele de pe acest website, chiar dacă am reuşit să îl neglijez într-o manieră destul de urâtă, însă problemele vieţii de zi cu zi ne-au cam acaparat timpul.

În tot acest timp am vrut să scriu, să actualizez toate website-urile pe care le administrez... adică am vrut să mai pun şi pe internet-ul acesta chestiuni ciudate şi inovative, că de, nu vezi în fiecare zi website-ul adevar.net, aşa-i? Glumeam, desigur.

Să trecem la treburi serioase
Liceul a trecut destul de repede, din păcate, poate prea repede (cel puţin pentru mine), iar în clipele acelea vrei să scapi cât mai repede de anii aceia nesuferiţi, să scapi de teze, să scapi de română, de mate, de info, şi alte materii conexe... ca să ce? Pentru ca să te chinui vreo 2-3 luni pentru un examen extrem de important numit bacalaureat, care, de, trebuie să-l dai, şi, dacă vrei, să-l şi iei pentru că fără el nu poţi să mergi la facultate, nu poţi să iei o slujba bună (plătită), nu poţi să faci nimic. Eşti un nimeni dacă nu ai bacu' dat/luat. Eh, le-aş spune asta şi domnilor miliardari în euro din Românica noastră care foarte mulţi habar n-au ce-i ăla un examen serios, care ar putea să le marcheze viaţa. Ei bine, nu-i chiar aşa.

Bacalaureatul, graniţă de stat
Da, e graniţa de stat unde ai de ales: treci sau stai. Eh, cu puţin efort, l-am trecut... şi după? Ce faci? Sau ce facem? Sau ce trebuie eu să fac? Trebuie să răspund şi la întrebarea asta cât de repede posibil sau mă voi pierde pentru totdeauna într-o nimicnicie amară (încerc să nu fiu foarte literar în exprimare).

Aşadar. Îl trecem. După? Gata cu şcoala, gata cu liceul, gata cu colegii, gata cu caterinca, gata cu totul. Ai 19 ani, ai o diplomă de bac în braţe şi ce faci cu ea?

Pasul al doilea: preludiu pentru viaţă
Dacă vă întrebaţi care a fost primul pas, ei bine, să zicem că primul pas a fost toată viaţa voastră de când v-aţi născut până în momentul în care aţi dat bacul, şi, eventual, l-aţi şi luat.
Trecere de la obiectiv la subiectiv: sunt aici. Am diploma în mână (chiar un teanc de diplome), am 19 ani, şi mă întreb care-i şusta? What's next? Un om normal ar urma o facultate, s-ar strofoca 4 ani de zile, 5, 6 sau eu mai ştiu câţi şi apoi şi-ar trage un loc de muncă modest (sau nu) şi s-ar pregăti pentru viaţă. Ar muncii toată viaţa lui pentru ca într-un final să fie pregătit să se ducă pe apa sâmbetei. Oare chiar aşa e?

Oricum ar fi, voi continua acest articol mâine seară (preferabil)... cu detalii despre importanţa alegerilor pe care le facem în viaţă şi unde ajungem, într-un final, dacă nu ne abatem de la drumul incandescent pe care ne aflăm...

Reacții:

2 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro