duminică, 24 aprilie 2011

Regăsire parţială. Şfârşit.

Mă simt nevoit să scriu un articol în care voi incerca să dezvălui niste lucruri care poate că nu vă interesează deoarece acestea nu au importanţă şi/sau relevanţă decât pentru mine... ca individ.

Îmi amintesc cu nostalgie de ultimul articol din seria "Regăsirilor" (parţiale) şi mă revăd în acele momente, încerc să le rememorez şi, într-un final, să le "bag pe toate într-unul".

Sfârşitul
mult aşteptat ar fi trebuit să fie o regăsire generală, absolută, nicidecum parţială. Toata lumea s-a săturat de lucruri parţiale. Toţi vrem lucruri concrete, cât mai la obiect şi cât mai complete, am dreptate?

Cam aşa ceva. În orice caz, cam atâta cu "preludiul" acesta tras de coadă, să începem acţiunea.

În primul rând şi înainte de toate, vă doresc tuturor un Paşte cât mai fericit şi fie ca bucuriile şi toate cele bune să vă copleşească sufletele.

În al doilea rând
le doresc tuturor cunoscuţilor şi celor dragi toate cele bune, prosperitate, mult succes în ceea ce fac şi nu în ultimul rând, multă fericire şi împlinirea tuturor visurilor!

Să revenim la mine.

Era târziu, trecut de orele 20:00... şi eram sub duş. Într-un moment ciudat de nepotrivit, am avut impresia că totul este ok şi că toate golurile care au existat s-au umplut, dintr-o dată, într-un mod miraculos. Am aşteptat 10 minute... tot aşa m-am simţit.
Atunci m-am pus să scriu un articol.
L-am început şi nu am apucat să-l termin. De ce?


Asta mă întreb şi eu de foarte multe ori. Poate că toate aceste regăsiri nu sunt decât nişte momente patetice de disperare sufletească din partea sufletului pentru a găsi o ieşire din lumea asta... pentru a scăpa de tot ceea ce-l înconjoară şi pentru a-şi urma adevăratul drum.

...Adevăratul drum

Chiar există aşa ceva?
Cred, nu cred, există, nu există... Nu ştiu ce să zic. Nu-s expert. Nu-s decât un simplu tip (care nu se mai consideră puştan de ceva vreme) care încearcă să-şi facă un rost în lumea asta lipsită de orice cusur.

Un an cât pentru o viaţă

Uneori trăim cu impresia că momentul actual înseamnă enorm de mult pentru noi. Am evitat de multe ori să scriu despre asta, dar acum cred ca ar fi momentul. Nu există plăcere mai mare ca momentele acelea de vis pe care le petreci ca şi când lumea s-ar sfârşi într-o clipă. Trăieşti, mori, şi revi în aceeaşi lume în acelaşi moment. Te simţi în vârful celui mai înalt munte. Dar pierzi ceva.

Îţi pierzi umanitatea

Umanitatea este tot ceea ce te defineşte pe tine ca om. Umanitatea te reprezintă, iar fără ea eşti un nimic pe lângă oamenii adevăraţi din jurul tau. Odată ce ţi-ai pierdut umanitatea, eşti la un pas de a-ţi pierde şi sufletul.

Om lipsit de suflet

Asta devi. Uiţi de rostul tău în viaţă şi trăieşti fiecare moment fără să te gândeşti la consecinţe. Te temi să nu pierzi ceea ce ai şi îţi faci întotdeauna planuri pentru momentele ce vor fi urmat. Te simţi puternic, te simţi plin atunci când totul este aşa cum vrei tu să fie. Dar uiţi de inima ta.

Devi un om fără inimă

Om fără inimă... Îţi vinzi inima pentru un sărut. Îţi amanetezi inima pentru o îmbrăţişare... şi îi dai foc inimii tale pentru un zâmbet. Oare merită? Chiar merită?

Da. Regăsiri ciudate. Şi acum urmează concluzia.

Iubirea te dezumanizează.
Iubirea te face să trăieşti. Iubirea te omoară. Iubirea te lasă fără suflet. Iubirea e pentru cei lipsiţi de inimă. Iubirea este trecătoare.

Iubirea este trecătoare
M-aş contrazice dacă aş spune că (nu) e aşa. Dar oare există posibilitatea să iubeşti un om cât pentru o viaţă întreagă?

heh. Nu vom afla niciodată. Poate într-o altă viaţă.

Şi acum ăsta-s eu. Regăsit cu un an mai tarziu, cu un an mai aproape de sfârşit; cu un an mai aproape de un vis implinit, cu un an mai aproape de un nou început.

Cu un an mai aproape de un sfârşit pierdut.

Şi acum dacă te întrebi dacă ăsta-s chiar eu. Eh, da, sunt. Nu-mi place să zic asta, dar da, sunt.

And I still wonder :)
If someday I die don't ask yourself why.


Life goes on. Life is brilliant. LIFE.

Salutări!
and by the way, Hristos a înviat!

Reacții:

7 comentarii:

Anonim spunea...

Adevarata dragoste nu e trecatoare: "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată..."

Crys spunea...

@Anonim

Cuvinte mari. Dar îmi pare rău, nu şi în societatea zilelor noastre.

Poate într-o altă lume.

Anonim spunea...

Cristi, voi fi sincera si iti voi spune ca nu am inteles ceea ce ai scris.De fapt, la ce te-ai referit.Ai ales un nume foarte potrivit pentru articolul tau pt ca intr-adevar, in acel moment, sub dus, te-ai regasit pe tine insuti.
Dar nu inteleg de ce spui ca iti pierzi umanitatea.
Esti acelasi om, cu mai mult optimism si incredere in propriile forte.Esti dispus sa faci orice pentru a-ti indeplini visele si nici nu se pune problema sa renunti.
De ce esti un om lipsit de suflet?De ce uiti de inima ta?
Doar pentru ca reusesti intr-un sfarsit sa traiesti un moment la intensitate maxima?
De ce iubirea e pt cei lipsiti de inima?

Si totusi, acele momente ne dau o buna dispozitie pe care ar trebui sa o pastram pt mult timp.Nu stiu care sunt motivele si ce te determina sa fii..nemultumit si sa iti doresti sa fie altfel, dar sunt sigura ca exista o rezolvare(care ar avea bineinteles, propriile consecinte) si ca aceasta depinde si de tine.De noi toti depinde, intr-o anumita masura.
Sorry daca te-am jignit cumva, nu aceasta a fost intentia mea.Doar mi-am spus parerea :).

Crys spunea...

@Anonim

Este simplu să spui nişte cuvinte care pentru unii şi alţii nu ar însemna nimic.

Cât despre modul în care o persoană este în stare să piardă ce are mai bun atunci când face un anumit lucru sau când dezvoltă anumite sentimente pe care rareori le poate exprima -- atunci acea persoană uită că este cu adevărat om şi uită să trăiască aşa cum se cuvine. Acea persoană devine egoistă şi nu se gândeşte decât la binele sufletului său.
-- ceea ce nu ar fi aşa de rău dacă facem o paranteză - nu suntem egoişti dacă ne gândim la sufletele noastre - şi nu suntem nici atunci când ne îngrijim sufletele... sau suntem?

Spuneam de lipsa umanitate şi de modul în care suntem în stare să ne vindem sufletele -- ei bine, unei persoane care are impresia că tot ce zboară se mânâncă i s-ar părea relativ ciudat să recunoască faptul că atunci când îşi metamorfozează anumite sentimente acea persoană de fapt se deschide în faţa persoanelor din jurul său.

Astfel, involuntar şi în dezacord cu cele de mai sus, persoana respectivă îşi pierde umanitatea şi, chiar dacă reuseşte să exprime stări plăcute sau mai puţin plăcute - multe din aceste stări nu sunt decât rezultate ale subconştientului care nu fac decât să îi amăgească pe cei din jur şi să arate ceva fals.

Ah, şi nu e nicio supărare.
Sunt profund de acord cu expresia:
Fiecare are dreptul la opinie.

Iar eu voi respecta opinia fiecăruia, chiar dacă unii nu respectă opinia mea.

Regards.

Anonim spunea...

Ok, mersi pt lamuriri.
Si intr-adevar, ideea de a pretinde ca esti altcineva e absurda si inutila.
Keep writing!:)

Crys spunea...

@Anonim

hehehe, nope, nu 'pretind' ca sunt altcineva.

Dimpotrivă. Observam o evoluţie, sau involuţie, cum vrei tu să-i spui, după ce am făcut o comparaţie între regăsirile (articolele) anterioare şi regăsirea de anul acesta.

Astfel ajungi la concluzia, într-o oarecare măsură, că fiecare dintre noi ne schimbăm de la un an la altul. Pe zi ce trece. La fiecare minut suntem altfel. Asta doar pentru că suntem oameni.

Spui că esti la fel şi nu faci decât să te amăgeşti. Suntem într-o continua schimbare, şi toate cele. (am observat acest lucru la tinerii adolescenţi şi alte persoane din aceeaşi generaţie cu mine -- şi da, am observat asta şi la persoane care se considera/u mature - se pare că există o posibilitate de INvoluţie de la un anumit punct.)

Regards.

006 spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro