duminică, 3 aprilie 2011

Adevăr incandescent: Reflecţie în oglinda vieţii

În ziua de azi, definiţia societăţii este echivalentă cu un haos ajuns la paroxism. De aceea, este foarte greu să rămanem oameni şi să reuşim să ne comportăm normal. Viaţa ar trebui să fie ca un trandafir care nu se ofileşte niciodată. Însa astăzi, oamenii se luptă să ofileasca trandafirul cât pot de repede.


Am ajuns să mă joc pe mine însumi
. Şi asta e cred că reprezintă cel mai greu rol al omului în viaţă. Un fel de actor pe scena vieţii. Un actor bun. Societatea în ziua de azi nu mai permite oamenilor să fie ceea ce sunt şi de aceea suntem înconjuraţi de diverse stereotipuri. Zilnic, apar noi scandaluri, care se împregnează în creierul nostru şi-şi lasă amprenta destul de puternic, generând noi concepţii asupra vieţii. De aceea, nu mai ştim să iubim şi să dăruim. Caracteristica de baza a oamenilor a devenit invidia, completată de micile răutaţi şi de o dorinţă puternică de a fi în centrul atenţiei, de a fi faimoşi şi de a avea bani.



Dar ce se intampla atunci când iubim? Ce este iubirea? Nu cred că ar putea să dea cineva vreodată o definiţie concretă, însa iubirea este mai mult decât pare. Iubirea nu este iubire pură. Iubirea reprezintă un amalgam de stări şi sentimente vinovate şi nevinovate. Nu poţi iubi la un om doar calităţile, trebuie să ajungi cu timpul să-i poţi iubi şi defectele. Iubirea e ca un exerciţiu. Nu întotdeauna iese, dar dacă se perseverează, reuşim cumva să o scoatem la capăt. Şi totusi, de ce iubim?

Sentimentele sunt cele ce caracterizează fiinţa umană, cele ce o fac să existe. Sentimentele sunt supreme. Dragostea este o lectie ce se învaţă pe tot parcursul vieţii. E trist că în ziua de azi oameni se feresc de ea şi preferă să se complacă în relaţii banale, lipsite de orice esenţă. O veche legendă din Grecia Antică spunea că era o vreme când existau oameni perfecţi, care nu aveau nevoie de nimeni şi nimic pentru a se simţi întregi. Atunci, zeii s-au supărat şi au hotarât să-i despartă, împărţind oamenii în barbaţi şi femei, punându-i să-şi caute fiecare sufletul pereche, cu scopul de a-şi găsi fericirea.

Într-adevăr, fericirea adevărată este rară. Şi de cele mai multe ori, scumpă. Însă, nu e bine să dai niciodată totul pentru un om. Poţi să-i dai o bomboană, un cadou, atenţia ta, chiar şi iubirea ta, dar niciodata totul. Pentru că atunci nu mai exişti şi devii celălalt. De aceea, se creează un dezechilibru, iar lumea se umple de superficialitate. E important să ne dam seama când iubim şi când greşim şi să învaţăm din aceste experienţe.
Căci în final, rămanem tot noi. Tot oameni, tot cu sentimente.

Autor: Miss D


Comentarii personale (Crys): Este impresionant modul în care această domnişoară specială poate exprima nişte idei profunde utilizând nişte cuvinte aparent simple. Tratând iubirea, memorând si rememorând momentele specifice omului ce iubeşte, sau are impresia că iubeşte. Într-un final iubirea nu rămâne decât iubire, simpla iubire care este mult prea complicată pentru ca minţile noastre mult prea pripite să o perceapă. Iubirea se defineşte prin iubire. Iubirea este iubire. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Iubirea este totul şi nimic. Iubirea inseamnă viaţă. Iubirea înseamnă speranţă. Iubirea... aş sta toată noaptea să scriu despre iubire. Dar deja se face târziu şi acest articol nu-mi aparţine, astfel, ţin să îi mulţumesc domnişoarei D. pentru timpul acordat scrierii acestui articol. Mi-a făcut o foarte mare plăcere să-l postez aici!

P.S.: Ţineţi aproape! @Adevăr.net revine în curând!

Reacții:

2 comentarii:

Bodo spunea...

Foarte bun articolul, n-am ce zice. Viața în ziua de azi este tot timpul agitată, tot timpul problema este „n-am timp” și nimeni nu stă să se oprească pentru doar câteva secunde. Pur și simplu, să stea.

Crys spunea...

@Bodo

Să ştii că nu mai ştim să preţuim micile lucruri care ne umplă viaţa. Trecem peste nimicurile de zi cu zi cu o nepăsare totală :) iubirea se pare că începe să devină o obişnuinţă, o simplă acţiune ca oricare alta, cu nimic special, dar oare chiar aşa să fie? Nu prea cred.

Eh, aştept(ăm) ziua în care lumea se va trezi. Însă ţin să cred că asta nu se va întâmpla prea curând.

Salutări :)

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro