vineri, 4 februarie 2011

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Ei bine, zilele trecute am făcut o mică escapadă la munte...La întoarcere, în timp ce ne apropiam de oraşul Câmpina,mi-am amintit că tatăl meu îmi tot povestea despre "Castelul Julia Hasdeu" din localitate, pe care a avut ocazia să-l viziteze acum ceva ani. Era foarte marcat de personalitatea Juliei şi de legendele ce spun că ea încă există acolo.

Am insistat mult la tatăl meu să vizităm castelul şi iată-mă intrând cu emoţie pe poartă. Fără nicio exagerare, simţeam că ceva mă atrăgea, mă făcea să îmi doresc aşa mult să vizitez acest loc...

Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost, ghiciţi  ce?

Piramida cu ochi(Ochiul lumii) fix în mijlocul turnului înalt. Imaginaţi-vă şocul meu la vederea acestuia ţinând cont că în primul meu articol am vorbit mult de acest simbol.

Ce coincidenţă ciudată! Chiar nu mă gândeam că voi găsi aşa ceva aici...

Şi încă un lucru interesant... fix în acea zi intrarea era gratuită!

De cum am intrat am simţit o prezenţă ciudată...Era Julia,spiritul ei defapt... cel puţin mie aşa îmi place să cred. 

Aveam să aflu cât de specială a fost Julia...


Nu avea decât 18 ani când părăsea viaţa terestră pentru a se înălţa ca un înger către lumina infinitului. Tuberculoza care i se cuibărise în plămâni a condus-o nu către moarte, cum ar fi putut crede lumea, ci către sublima eternitate. Pentru părinţii săi(Bogdan Petriceicu Hasdeu-savant şi scriitor şi Iulia Hasdeu) moartea Juliei a fost de neconceput şi singura lor consolare a constat în ideea nemuririi sufletului fiicei lor, tatăl ei apucându-se de spiritism pentru a comunica cu spiritul Juliei(prin scriitura automată directă). 

Julia s-a născut la 14 noiembrie 1869. La 2 ani şi jumatate ştia deja să citească şi recita poezii lungi, la 8 ani vorbea curent franceza, germana şi engleza, iar un an mai tarziu compunea deja primele poezii. La 11 ani termina gimnaziul, la varsta de 16 ani obţinea bacalaureatul în litere ceea ce i-a permis să se înscrie ca prima studentă românca la Sorbona, Facultatea de Litere şi Filosofie. 
La 29 septembrie 1888, la Bucureşti, Julia Hasdeu cade victima acestei boli(tuberculoza), în ciuda eforturilor disperate ale părinţilor de a o salva. Ideea morţii nu-i crea teamă fetei, deoarece ”moartea deschidea sufletului porţile eliberării”. Ea se pregătea să moară. Ea a primit moartea cu zâmbetul pe buze, conştientă că acest moment nu este decât o trecere.
Un singur vis a avut-să fie cunoscută ca scriitoare.Acesta s-a îndeplinit în timp, graţie răbdării nefericiţilor ei părinţi care au cules din caietele Juliei fructele inspiraţiei sale poetice. Pagini literare şi filozofice în acelaşi timp! Ei i-au publicat opera postum la editura pariziană „Hachette”.

Pentru tatăl Juliei, moartea unicului copil a marcat momentul în care a început să construiască cultul memoriei ei,dupa planuri desenate de el însuşi, inspirate, după cum ne asigură, de spiritul nemuritor al copilei.
La intrare se găsesc 2 oglinzi paralele, ce au un rol simbolic:cu ajutorul lor tot ce pătrunde pe acolo este creat din nou de o infinitate de ori. Am văzut foarte multe oglinzi în fiecare cameră a castelului. În turnul din mijloc se află un templu/loc sacru dominat de figura sibolică a lui Iisus(statuie în mărime naturală) înălţându-se către cer. 


În zilele noastre, „Castelul Julia Hasdeu” este locul unde se povesteşte istoria sensibilei poete a cărei moarte prematură a fost o pierdere imensa pentru cultura româna. Personalitatea,sufletul tinerei românce pentru care „viaţa e un râu pe care-l traversăm înotând;cei care ajung mai repede la celălalt mal, sunt cei mai fericiţi.”
Julia şi-a dorit castelul, însă nu a apucat să locuiască în el în timpul vieţii. Se spune că spiritul ei ar trăi acum acolo...

Iată câteva spicuiri preluate de peste o jumatate de secol din revista Cosânzeana, de la Braşov.

"Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cantand la pian. Image Se mai aud strigatele de Bravo ! si aplauzele batranului Hasdeu (la moartea Iuliei avea doar 50 de ani!) Uneori, pianul canta si ziua."
"Nimeni nu calca prin fata castelului. Oamenii trec pe partea cealalta a strazii si se inchina, speriati ca de dracul. Cei aflati prin vecinatate au cerut intaiulariei ca Hasdeu sa fie fortat sa se mute si imobil stafiilor sa fie daramata." 
"Ne-am suit in arbust si am stat ascunsi toata noaptea. N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dara la cantatul cocosilor, d-soara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparusera demult. Si dl. vardist spune ca este adevarat."
"Cand vin domnii aia sa faca spiritism cu dl. Hasdeu, lampile din casa se sting. Ieri seara, mama a aprins lampa de patru ori."
"Daca cineva trece prin fata castelului si vrea sa injure, nu poate. Limba i se face de clei."
"Uneori, noaptea, batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la camasa de noapte, cu ochii rosii ca rugul si striga :, ce stiu, o vorbire de vrajitor..." (Probabil: "Viens, ma fille, papaliga (asa ii spunea Iulia tatalui ei) t'attend!" - in traducere: "Vino, fiica mea, papaliga te asteapta!"
Şi în prezent există oameni care spun că noaptea se aud zgomote din castel, râsul Juliei sau chiar acorduri ale pianului la care ea obişnuia să cânte. 
Vizita în acest castel-muzeu m-a marcat, simţindu-i prezenţa pe tot parcursul turului , ca o gazdă primitoare. 
Eu o percep ca pe o prietenă,poate din cauza imaginaţiei prea bogate, dar va recomand cu tot dragul sa trăiţi aceasta experienţă şi... sunt sigură că Julia ar fi bucuroasă să primească în castel tineri de vârsta ei...


“Nu ştii că plînsu-i izbăvire
La orice inimă înfrîntă?
E ultima înveselire
Ce-adesea durerea o cîntă.”
(Julia Hasdeu -"Nu mă-mpiedica de-a plînge")

Reacții:

18 comentarii:

Anonim spunea...

sa stii ca este interesant si te felicit pentru el , si pe mine ma atras prima data cand am fost acolo
pupici:*

Anonim spunea...

interesant articolul mai ales spusele oamenilor despre acest loc...acum sa vad cum mai dorm la noapte dupa ce am citit asta :D

Anonim spunea...

Interesant articolul Bibi bv abia astept sa am si eu ocazia sa vizitez castelul Kenny

Alexaa spunea...

Deși nu am reușit să vizitez castelul, știam povestea și acele legende despre el.Nu neg existența spiritului ei acolo(pentru că nu îmi pot forma o părere conform acelor informații), dar e atât de..ciudat să auzi oamenii mărturisind (să zicem) experiențe legate de aumite lucruri neobișnuite, ce nu corespund realității sau raționalului.Ador poveștile, cărțile, filmele ce au subiecte asemănătoare, dar în același timp, nu știu în ce măsură sunt ficțiune și în ce măsură adevăr.
Cât despre tine, chiar eram curioasă ce chestie nouă urma să postezi.La mai multe articole >:D<

Anonim spunea...

povestea a fost chair interesanta,si ma bucur ca am fost impreuna la castel,dar poate..nu stiu,poate semnul se refera la faptul ca D-zeu e atotvazator,si stii ca spiritul Juliei l-a ajutat pe tatal ei sa termine castelul,de ce ar fi ceva legat neaparat de masonerie?era cu "double meaning" :)).eh..detalii detalii :-@ keep up the good work ;) [Ioana]

Crys spunea...

hmm, genial articol. Felicitări! Deşi ne-ai lasat cam în suspans cu piramida aceea... nu prea ne-ai spus nimic. Însă am înţeles ca ai vrut să ne laşi pe noi sa decidem rolul ei acolo, destul de incitant.

Fără niciun fel de exagerare, oare la ce s-o fi gândit arhitectul care a conceput acest plan de a pune o piramidă cu ochi tocmai acolo? hehehehehe. Se poate să nu aflăm niciodată răspunsul. Şi totuşi?

Apropo, felicitări pentru călătorie, la mai multe! :P

Ei bine, keep it up! :) îmi întreci aşteptările pe zi ce trece...

Anonim spunea...

super, nepotica...fantome alea alea...putina masonerie...parte a pasiunilor tale. Acum k am zis de bn imi tragi si mie o cantare la chitara knd ne mai vedem...Ioana vad k face pe Toma necredinciosu...spune-i k nu ii mai dau voie la soba dupa vizitele din "curte".

elghinush spunea...

Am fost si eu acolo... Si ciudat.. am o poza cu acel ochi si eu.. Iar cand am intrat inauntru pianul a inceput sa cante singur, si se auzeau aplauze.. postu e ff tare.. Continua! >:D<

Anonim spunea...

mai bibi dar tu chiar ai talent literar :p ma uimesti! asa frumos ai scris ca m-ai facut curioasa sa citesc mai multe despre julia hasdeu..(eu)

Anonim spunea...

Foarte frumos facut Bianca,abia asteptat urmatorul tau articol dupa cel cu Iluminatii,
Succes in continuare
Veriosul tau

Ontz spunea...

Într-adevăr, o poveste impresionantă și chiar mă bucur că ai scris despre acest subiect. Am vizitat și eu castelul, într-o excursie cu clasa, printr-a patra, dar nu prea mai am multe amintiri de atunci. Țin minte că ne-a vorbit un tip despre toate aceste chestii, dar nu știu ce era în capul meu - nu am prea fost atentă și acum chiar îmi pare rău, și chiar mi-aș dori să-l vizitez din nou. Sunt atrasă de astfel de chestii legate de moarte, spiritualitate.
Am văzut că se vorbea despre acea piramidă cu un ochi în vârf, care într-adevăr, din câte am citit apare și ca simbol al masonilor. Acum, din câte știu eu, este vorba despre o organizație al cărui scop este realizarea unei lumi mai bune. Cum a spus și Ioana, probabil îl reprezintă pe Dumnezeu, care este mereu lângă noi și ne veghează.
Este clar că Iulia Hașdeu a fost un geniu. Eu una cred în faptul că sufletul are mai multe vieți pe acest pământ și probabil că a avut o experiență spirituală destul de vastă, care i-a permis să fie mult mai aproape decât noi ceilalți, de moarte, de eliberarea sufletului(”moartea deschidea sufletului porţile eliberării”).
în orice caz, dacă într-adevăr există acea prezență, ceea ce este foarte probabil, mă bucur că nu te-a înspăimântat sau ceva de genul ăsta și că chiar o percepi ca pe o prietenă, cum ai spus (nu știu exact cum aș fi reacționat eu în locul tău). Asta dovedește că, încetul cu încetul vom reuși să ne apropiem de partea spirituală din noi, pentru a evolua și a nu ne mai teme de ea, crezând că este ceva rău.
Spor la scris în continuare![>:D<]

taviyamato spunea...

da interesant .... ar fi mai bine sa va uitati si la biserica din perspectiva noastra ... acestea sunt simple aberatii .. masonii sunt de fapt evrei omorati de hitler ..ei au ciumat europa timp de sute de ani..chiar si numele de Hasdeu suna evreiesc ... maram ca era dintro familie de boieri .. pai normal ca era dintro familie de boieri si romanii erau sclavii lor sute de ani ...trezitiva la realitate mai oameni si cititi mai mult ca deocamdata habar nu aveti de nimic

Cecilia Maria spunea...

Bravo Taviyamato!cei care au postat habar nu au de nimic.....sunt foarte departe de credință ortodoxa,iar in ceea ce privește masoneria si gruparea oculta Illuminati....sa se mai documentele,auzi "o lume mai buna"...eu am vizitat castelul,ceea ce se spune sunt doar niște aberatii.....

Cecilia Maria spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cecilia Maria spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cecilia Maria spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Chestiile legate de spiritism sunt in mare parte sarlatanie. Ce este adevarat, o mica parte, nu ar trebui sa intereseze pe cei care doresc pace si liniste, deoarece nu stii niciodata cine raspunde chemarii; biserica sustine ca spirite rele isi bat joc de cei care invoca o anumita persoana decedata. In rest, e pacaleala celor care-si spus medium.

Anonim spunea...

O metoda buna de a face bani gasiti pe http://www.bani-pe.net/

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro