Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Ei bine, zilele trecute am făcut o mică escapadă la munte...La întoarcere, în timp ce ne apropiam de oraşul Câmpina,mi-am amintit că tatăl meu îmi tot povestea despre "Castelul Julia Hasdeu" din localitate, pe care a avut ocazia să-l viziteze acum ceva ani. Era foarte marcat de personalitatea Juliei şi de legendele ce spun că ea încă există acolo.

Am insistat mult la tatăl meu să vizităm castelul şi iată-mă intrând cu emoţie pe poartă. Fără nicio exagerare, simţeam că ceva mă atrăgea, mă făcea să îmi doresc aşa mult să vizitez acest loc...

Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost, ghiciţi  ce?

Piramida cu ochi(Ochiul lumii) fix în mijlocul turnului înalt. Imaginaţi-vă şocul meu la vederea acestuia ţinând cont că în primul meu articol am vorbit mult de acest simbol.

Ce coincidenţă ciudată! Chiar nu mă gândeam că voi găsi aşa ceva aici...

Şi încă un lucru interesant... fix în acea zi intrarea era gratuită!

De cum am intrat am simţit o prezenţă ciudată...Era Julia,spiritul ei defapt... cel puţin mie aşa îmi place să cred. 

Aveam să aflu cât de specială a fost Julia...

Nu avea decât 18 ani când părăsea viaţa terestră pentru a se înălţa ca un înger către lumina infinitului. Tuberculoza care i se cuibărise în plămâni a condus-o nu către moarte, cum ar fi putut crede lumea, ci către sublima eternitate. Pentru părinţii săi(Bogdan Petriceicu Hasdeu-savant şi scriitor şi Iulia Hasdeu) moartea Juliei a fost de neconceput şi singura lor consolare a constat în ideea nemuririi sufletului fiicei lor, tatăl ei apucându-se de spiritism pentru a comunica cu spiritul Juliei(prin scriitura automată directă). 

Julia s-a născut la 14 noiembrie 1869. La 2 ani şi jumatate ştia deja să citească şi recita poezii lungi, la 8 ani vorbea curent franceza, germana şi engleza, iar un an mai tarziu compunea deja primele poezii. La 11 ani termina gimnaziul, la varsta de 16 ani obţinea bacalaureatul în litere ceea ce i-a permis să se înscrie ca prima studentă românca la Sorbona, Facultatea de Litere şi Filosofie. 

La 29 septembrie 1888, la Bucureşti, Julia Hasdeu cade victima acestei boli(tuberculoza), în ciuda eforturilor disperate ale părinţilor de a o salva. Ideea morţii nu-i crea teamă fetei, deoarece ”moartea deschidea sufletului porţile eliberării”. Ea se pregătea să moară. Ea a primit moartea cu zâmbetul pe buze, conştientă că acest moment nu este decât o trecere.

Un singur vis a avut-să fie cunoscută ca scriitoare.Acesta s-a îndeplinit în timp, graţie răbdării nefericiţilor ei părinţi care au cules din caietele Juliei fructele inspiraţiei sale poetice. Pagini literare şi filozofice în acelaşi timp! Ei i-au publicat opera postum la editura pariziană „Hachette”.

Pentru tatăl Juliei, moartea unicului copil a marcat momentul în care a început să construiască cultul memoriei ei,dupa planuri desenate de el însuşi, inspirate, după cum ne asigură, de spiritul nemuritor al copilei.
La intrare se găsesc 2 oglinzi paralele, ce au un rol simbolic:cu ajutorul lor tot ce pătrunde pe acolo este creat din nou de o infinitate de ori. Am văzut foarte multe oglinzi în fiecare cameră a castelului. În turnul din mijloc se află un templu/loc sacru dominat de figura sibolică a lui Iisus(statuie în mărime naturală) înălţându-se către cer. 

În zilele noastre, „Castelul Julia Hasdeu” este locul unde se povesteşte istoria sensibilei poete a cărei moarte prematură a fost o pierdere imensa pentru cultura româna. Personalitatea,sufletul tinerei românce pentru care „viaţa e un râu pe care-l traversăm înotând;cei care ajung mai repede la celălalt mal, sunt cei mai fericiţi.”
Julia şi-a dorit castelul, însă nu a apucat să locuiască în el în timpul vieţii. Se spune că spiritul ei ar trăi acum acolo...

Iată câteva spicuiri preluate de peste o jumatate de secol din revista Cosânzeana, de la Braşov.

"Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cantand la pian. Image Se mai aud strigatele de Bravo ! si aplauzele batranului Hasdeu (la moartea Iuliei avea doar 50 de ani!) Uneori, pianul canta si ziua."

"Nimeni nu calca prin fata castelului. Oamenii trec pe partea cealalta a strazii si se inchina, speriati ca de dracul. Cei aflati prin vecinatate au cerut intaiulariei ca Hasdeu sa fie fortat sa se mute si imobil stafiilor sa fie daramata." 

"Ne-am suit in arbust si am stat ascunsi toata noaptea. N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dara la cantatul cocosilor, d-soara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparusera demult. Si dl. vardist spune ca este adevarat."

"Cand vin domnii aia sa faca spiritism cu dl. Hasdeu, lampile din casa se sting. Ieri seara, mama a aprins lampa de patru ori."

"Daca cineva trece prin fata castelului si vrea sa injure, nu poate. Limba i se face de clei."

"Uneori, noaptea, batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la camasa de noapte, cu ochii rosii ca rugul si striga :, ce stiu, o vorbire de vrajitor..." (Probabil: "Viens, ma fille, papaliga (asa ii spunea Iulia tatalui ei) t'attend!" - in traducere: "Vino, fiica mea, papaliga te asteapta!"

Şi în prezent există oameni care spun că noaptea se aud zgomote din castel, râsul Juliei sau chiar acorduri ale pianului la care ea obişnuia să cânte. 
Vizita în acest castel-muzeu m-a marcat, simţindu-i prezenţa pe tot parcursul turului , ca o gazdă primitoare. 
Eu o percep ca pe o prietenă,poate din cauza imaginaţiei prea bogate, dar va recomand cu tot dragul sa trăiţi aceasta experienţă şi... sunt sigură că Julia ar fi bucuroasă să primească în castel tineri de vârsta ei...

“Nu ştii că plînsu-i izbăvire
La orice inimă înfrîntă?
E ultima înveselire
Ce-adesea durerea o cîntă.”
(Julia Hasdeu -"Nu mă-mpiedica de-a plînge")

Posted in: Adevar general, Adevar individual, Conspiratii, Romanesc

Reacţii: