vineri, 25 februarie 2011

Adevăr duplicitar


Simplu şi la obiect: suntem cine nu suntem.

Ipoteză: este total adevărat că suntem ceea ce vrem să fim.

Demonstraţie.

Trăim într-o continuă dualitate sufletească. Ne aflăm într-un univers în care tot ceea ce înseamnă "bun" pentru unii dintre noi poate sa însemne "rău" pentru alţii, mulţi alţii. Într-un astfel de mediu, după cum am fost învăţaţi încă de la strămoşii noştri, noi nu ştim decât să...?!

...să ne acomodăm

Să ne supunem cerinţelor, să facem cum zice lumea că trebuie să facem. Să fim aşa cum (nu) credem noi că este cel mai bine să fim şi să adoptăm un comportament care s-ar putea să nu fie cel mai adecvat atât pentru noi cât şi pentru cei din jurul nostru.

Dualitate omenească.
Un singur lucru îl desparte pe om de la pragul în care acesta poate fi considerat animal, care poate fi acela? Mulţi înţelepţi vor spune că sufletul, alţi intelectuali vor spune că inima, mulţi nepăsători vor spune că gândirea, însă puţini oameni de rând vor afirma că "RAŢIUNEA" este cea care îl defineşte pe om ca fiind om. Aceasta este cea care ne definitivează şi delimitează de celelalte specii, de celelalte forme de viaţă. Raţiunea este cea care ne dă motivul pentru a fi oameni, pentru a trăi.

Om. Suflet. Raţiune.

vineri, 18 februarie 2011

Adevăr local: 11 ani pentru 10 minute.

"Observ faptul că situaţia este gravă, suntem într-o ipostază mai gravă decât aş fi crezut." (prof. religie de la liceul "Callatis")

Nu este niciodată prea târziu să faci un lucru care puteai/TREBUIA să îl faci cu mult timp în urmă. Cum nu este niciodată prea târziu să acţionezi în consecinţă la un lucru care poate să ia amploare şi într-un final să se sfârşeze într-un mod tragic.

Trecând peste "aburelile" de mai sus, pot spune că astăzi a fost o zi specială. Nu a fost atât de specială pentru mine cât a fost pentru liceul meu. În afara faptului că elevilor (dragilor mei colegi de la clasele celelalte) nu le-a fost absolut deloc uşor să aştepte cu nerăbdare momentul în care vor avea şansa să participe, în timp real, la un exerciţiu de simulare a unui incendiu în incinta şcolară. Îi auzeam pe mulţi dintre ei sperând că simularea va avea loc în timpul orei de mate, istorie, ...informatică?! Da, şi totuşi, ca un regret (sau nu) pentru mulţi dintre noi exerciţiul nu a fost chiar ce ne aşteptam noi să fie.

Am aşteptat 11 ani de zile pentru...?!

vineri, 4 februarie 2011

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Ei bine, zilele trecute am făcut o mică escapadă la munte...La întoarcere, în timp ce ne apropiam de oraşul Câmpina,mi-am amintit că tatăl meu îmi tot povestea despre "Castelul Julia Hasdeu" din localitate, pe care a avut ocazia să-l viziteze acum ceva ani. Era foarte marcat de personalitatea Juliei şi de legendele ce spun că ea încă există acolo.

Am insistat mult la tatăl meu să vizităm castelul şi iată-mă intrând cu emoţie pe poartă. Fără nicio exagerare, simţeam că ceva mă atrăgea, mă făcea să îmi doresc aşa mult să vizitez acest loc...

Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost, ghiciţi  ce?

Piramida cu ochi(Ochiul lumii) fix în mijlocul turnului înalt. Imaginaţi-vă şocul meu la vederea acestuia ţinând cont că în primul meu articol am vorbit mult de acest simbol.

Ce coincidenţă ciudată! Chiar nu mă gândeam că voi găsi aşa ceva aici...

Şi încă un lucru interesant... fix în acea zi intrarea era gratuită!

De cum am intrat am simţit o prezenţă ciudată...Era Julia,spiritul ei defapt... cel puţin mie aşa îmi place să cred. 

Aveam să aflu cât de specială a fost Julia...

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro