luni, 21 noiembrie 2011

Adevar local: EXCLUSIV (2) - Adevărul din perspectiva unor politicieni (VIDEO)

Pentru cei care nu au văzut deja emisiunea de la Antena3, ei bine, veţi putea viziona în exclusivitate momentele în care fostul primar Tusac Mihai-Claudiu menţionează "adevăratele motive" pentru care mangalioţii stau fără căldură (asta ma include şi pe mine) şi, nu ezită, de altfel, să dea vina pe "portocalii" de fiecare dată când are ocazia.

Cu puţin timp după ce termină ce are de spus ne trezim cu domnul consilier Ion Mincă... în direct. Moment în care domnul Ion Mincă îl defaimează pe fostul primar şi le cere explicaţii celor de la Antena3 cum de şi-au permis să-l aducă pe dânsul în platoul dumnealor. Ei bine... dacă credeţi că asta este tot... nu se termină aici, începe să spună de fapt că adevărul este că Mangalia a fost falimentată atât de Tusac cât şi de domnul deputat Iorguş... dar să nu ne pripim, haideţi să vizionăm înregistrările.

Domnul Tusac Mihai Claudiu spune:


Iar domnul Ion Mincă intervine:

Adevar local: EXCLUSIV - Claudiu Palaz vs Tusac Mihai-Claudiu VIDEO

Prefectul Constanţei, Claudiu Palaz a intrat în direct la Antena3 pentru a îi corecta pe moderatori şi pentru a le spune că domnul Tusac este INCORECT numit primar, şi că acesta nu ar trebui numit în acest fel deoarece a fost suspendat chiar de dânsul.

Nu cred că este cazul să fac comentarii, aşa că vă las pe voi să decideţi cine are dreptate sau nu:



Urmează şi partea a doua în curând.

duminică, 20 noiembrie 2011

Adevărul despre Mangalia

În ultimele zile am fost (cetăţenii mangaliei) bombardaţi de numeroase e-mailuri, mesaje prin cutia poştală şi multe alte modalităţi de propagandă electorală sau acuzatorie. Cu ce scop toate acestea? Ei bine, să începem cu începutul, aşa că o să reluăm toate evenimentele în ordine cronologică.

Iulie-August 2011
PDL-iştii, în strânsă legătură cu ceilalţi oponenţi politici (mai puţin cu cei din PSD) reuşesc să facă un sondaj în care se cere opinia publică a cetăţenilor în legătură cu eventuala canditatură la postul de primar a domnului Zanfir Iorguş. În urma acestor sondaje (mai multe la număr, pentru a se asigura de realitatea acestora) reiese faptul că Zanfir Iorguş ar câştiga postul de primar la următoarele alegeri, chiar cu 75% (aproximativ) mai multi alegători decât alegătorii domnului Tusac Mihai-Claudiu. Acestea fiind spuse, toţi politicienii mangaliei se strâng pentru a celebra marea "victorie virtuală" şi speră cu toţii că aceste rezultate sunt adevărate şi că nu există niciun dubiu că domnul Iorguş va ieşi (din nou) primar al municipiului Mangalia.

Septembrie - Octombrie 2011
Suntem cu toţii asaltaţi de nenumăratele "proiecte" ale domnului primar printre care "asfaltarea trotuarelor", "renovarea locuinţelor şi a blocurilor", "crearea de noi locuinţe pentru tineri", ş.a.m.d., dintre care doar primele două proiecte ajung să fie în desfăşurare. Se pare că domnul primar a aflat de rezultatele sondajelor adversarilor săi politici, şi, pentru a încerca să recapete încrederea mangalioţilor... ei bine, începe să demareze proiectele care nu au făcut decât să îi încurce pe cetăţenii mangaliei şi să creeze o mare harababură în acest mic oraş. Cum se face că am fost bombardaţi, aşa, dintr-o dată, de proiecte somptuoase, cu fel şi fel de nume pompoase şi toate cele...? Oricum, din toată afacerea asta ştim că măcar ne-am ales cu un set de semafoare în oraşul Mangalia, şi poate că astfel putem considera că ne aflăm într-un oraş european, şi că, într-un sfârşit, se poate da examenul auto (proba practică) în genialul nostru oraş.

Noiembrie 2011

miercuri, 26 octombrie 2011

Adevăr individual: Regăsire timpurie


De cele mai multe ori am ezitat să scriu un articol nou din diverse motive, fie eram plecat, fie aveam altceva pe cap, fie pur si simplu nu simţeam că ar trebui să scriu... dar uite, mă aflu azi aici şi scriu acest articol.

După genialul început "ex-abrupto" încep prin a scrie un material personal care trebuia scris de mai mult timp, însă nu am avut curajul de a-l scrie sau de a realiza că trebuie scris.


Oamenii sunt asemenea, dar cei mai mulţi cred că sunt diferiţi -- Această afirmaţie nu mi se pare cea mai potrivită pentru generaţia pe care o reprezint, nu cred că sunt cel în măsură să spun ce e bine şi ce nu e, cum nimeni altcineva nu este în măsură sa facă acest lucru, dar ştiu un lucru sigur şi bine definit: totul se întâmplă cu un scop.

În toţi aceşti ani am încercat să realizez scopul vieţii şi să definesc sentimentele predominante care nu fac decât să intensifice sufletul uman - mai mult sau mai puţin. Dar ce am învăţat din toată această experienţă este că uneori ne este mai greu să lăsăm în urmă trecutul decât să o luăm de la capăt, cu un nou început. Acest "nou început" este greu perceput de noi, oamenii, astfel de cele mai multe ori confundam "noile începuturi" cu reluarea "vechilor obiceiuri", ceea ce nu este chiar aşa de bine, pe cât am crede noi ca este. În orice caz, întotdeauna am crezut că pot să reuşesc în orice-mi doresc şi că tot ce îmi doresc voi primi, într-un final -- în acest mod am descoperit că nu chiar tot ce ne dorim este şi ceea ce ne face fericiţi, dimpotrivă, fericirea este într-un loc cu totul aparte, unde puţini dintre noi au ocazia să ajungă.

Ce este fericirea cu adevărat?

luni, 12 septembrie 2011

Adevăr actualizat: timpul trecător


Vara a trecut cu toate clipele de neuitat care se păreau să dureze o veşnicie. Însă nu a fost chiar aşa. Timpul a trecut mai repede decât ar fi trebuit să treacă iar într-un final ne-am trezit cu toţii în acelaşi loc: într-o zi de toamnă care a venit mult prea devreme.

Au fost multe zile în care am vrut să scriu un articol dar întotdeauna a intervenit ceva sau nu aveam starea necesară. Ultimul articol pe care l-am început (însă nu l-am finalizat) a fost la începutul verii, prin perioada în care erau acele audiţii la X-Factor, acel articol avea să dezvăluie multe lucruri penibile legate de organizarea acelor audiţii care au avut loc la Constanţa. Însă timpul nu este pierdut, nu în totalitate, urmează finalizat.

Pot spune că a fost o vară relativ scurtă, cel puţin aşa a fost pentru mine, dar partea bună din toată povestea asta este că am adunat foarte multe materiale (audio-video, imagini) pe care le voi folosi în viitoarele articole. Vă promit că o să vă placă.

O nouă mentalitate -- obiceiuri vechi

miercuri, 11 mai 2011

Adevăr adevărat: O minciună


Autor: сгіѕτіиα

Minciuna este sâmburele care dă roade în toate pământurile, de aceea se poate cultiva cu atâta plăcere pretutindeni. Roadele ei însă sunt amare şi seci. (Vasile Conta)

Cu toate că se consideră că trăim într-o ţară cu un statut social şi cultural foarte ridicat, acest lucru este eclipsat de faptul că, începând de la colţul de stradă unde se întâlnesc - din întâmplare sau intenţionat - femeile care dezbat cele mai neimportante subiecte, până în cadrul Parlamentului şi a Guvernului, cea mai frecventă formă de manifestare este minciuna.

Fie că recunoaştem sau nu, la un moment dat am trecut fiecare dintre noi prin procesul mirific de fabulare a unei minciuni. Posibilitatea ca acea minciună să nu fi avut consecinţe este mică.

Aprofundarea articolelor cu temă referitoare la părţile bune si părţile rele a utilizării minciunii ar fi indicată. Numărul articolelor privind ascunderea adevărului şi consecinţele din ce în ce mai dramatice este destul de mare, dar nu ar strica să reanalizăm şi să corectăm.

Aşadar, putem începe prin expunerea următoarelor :
tipurile de minciună
• consecinţele acestora
• efectele "bune" ale utilizării minciunilor



duminică, 24 aprilie 2011

Regăsire parţială. Şfârşit.

Mă simt nevoit să scriu un articol în care voi incerca să dezvălui niste lucruri care poate că nu vă interesează deoarece acestea nu au importanţă şi/sau relevanţă decât pentru mine... ca individ.

Îmi amintesc cu nostalgie de ultimul articol din seria "Regăsirilor" (parţiale) şi mă revăd în acele momente, încerc să le rememorez şi, într-un final, să le "bag pe toate într-unul".

Sfârşitul
mult aşteptat ar fi trebuit să fie o regăsire generală, absolută, nicidecum parţială. Toata lumea s-a săturat de lucruri parţiale. Toţi vrem lucruri concrete, cât mai la obiect şi cât mai complete, am dreptate?

Cam aşa ceva. În orice caz, cam atâta cu "preludiul" acesta tras de coadă, să începem acţiunea.

În primul rând şi înainte de toate, vă doresc tuturor un Paşte cât mai fericit şi fie ca bucuriile şi toate cele bune să vă copleşească sufletele.

În al doilea rând
le doresc tuturor cunoscuţilor şi celor dragi toate cele bune, prosperitate, mult succes în ceea ce fac şi nu în ultimul rând, multă fericire şi împlinirea tuturor visurilor!

Să revenim la mine.

Era târziu, trecut de orele 20:00... şi eram sub duş. Într-un moment ciudat de nepotrivit, am avut impresia că totul este ok şi că toate golurile care au existat s-au umplut, dintr-o dată, într-un mod miraculos. Am aşteptat 10 minute... tot aşa m-am simţit.
Atunci m-am pus să scriu un articol.
L-am început şi nu am apucat să-l termin. De ce?

duminică, 3 aprilie 2011

Adevăr incandescent: Reflecţie în oglinda vieţii

În ziua de azi, definiţia societăţii este echivalentă cu un haos ajuns la paroxism. De aceea, este foarte greu să rămanem oameni şi să reuşim să ne comportăm normal. Viaţa ar trebui să fie ca un trandafir care nu se ofileşte niciodată. Însa astăzi, oamenii se luptă să ofileasca trandafirul cât pot de repede.


Am ajuns să mă joc pe mine însumi
. Şi asta e cred că reprezintă cel mai greu rol al omului în viaţă. Un fel de actor pe scena vieţii. Un actor bun. Societatea în ziua de azi nu mai permite oamenilor să fie ceea ce sunt şi de aceea suntem înconjuraţi de diverse stereotipuri. Zilnic, apar noi scandaluri, care se împregnează în creierul nostru şi-şi lasă amprenta destul de puternic, generând noi concepţii asupra vieţii. De aceea, nu mai ştim să iubim şi să dăruim. Caracteristica de baza a oamenilor a devenit invidia, completată de micile răutaţi şi de o dorinţă puternică de a fi în centrul atenţiei, de a fi faimoşi şi de a avea bani.

sâmbătă, 12 martie 2011

Adevărul despre Japonia

Cutremurul din Japonia care a avut loc ieri dimineaţă (orele româniei) a produs distrugeri majore atât din cauza faptului că acest cutremur a depăşit scara Richter, având o magnitudine de 8,9, cât şi din cauza tsunami-ului din Oceanul Pacific care s-a produs în urma cutremurului şi care pur şi simplu a "măturat" sute, poate chiar şi mii de locuinţe, autoturisme şi îmbarcaţiuni ajungând chiar şi până în America de Sud.



Vârtejul (Whirpool) generat în Oceanul Pacific imediat după cutremur.

marți, 8 martie 2011

Adevăr amuzant: Viaţa unui laptop



Monteur: Crys

Şi totuşi... îmi pare atât de rău de laptopul acela... păcat.
NOTĂ: Asta vi se va întâmpla dacă nu ascultaţi de părinţii voştri!

P.S.: Urmează un articol serios, în curând. Stay tuned!

Trimite această pagină pe Messenger

vineri, 25 februarie 2011

Adevăr duplicitar


Simplu şi la obiect: suntem cine nu suntem.

Ipoteză: este total adevărat că suntem ceea ce vrem să fim.

Demonstraţie.

Trăim într-o continuă dualitate sufletească. Ne aflăm într-un univers în care tot ceea ce înseamnă "bun" pentru unii dintre noi poate sa însemne "rău" pentru alţii, mulţi alţii. Într-un astfel de mediu, după cum am fost învăţaţi încă de la strămoşii noştri, noi nu ştim decât să...?!

...să ne acomodăm

Să ne supunem cerinţelor, să facem cum zice lumea că trebuie să facem. Să fim aşa cum (nu) credem noi că este cel mai bine să fim şi să adoptăm un comportament care s-ar putea să nu fie cel mai adecvat atât pentru noi cât şi pentru cei din jurul nostru.

Dualitate omenească.
Un singur lucru îl desparte pe om de la pragul în care acesta poate fi considerat animal, care poate fi acela? Mulţi înţelepţi vor spune că sufletul, alţi intelectuali vor spune că inima, mulţi nepăsători vor spune că gândirea, însă puţini oameni de rând vor afirma că "RAŢIUNEA" este cea care îl defineşte pe om ca fiind om. Aceasta este cea care ne definitivează şi delimitează de celelalte specii, de celelalte forme de viaţă. Raţiunea este cea care ne dă motivul pentru a fi oameni, pentru a trăi.

Om. Suflet. Raţiune.

vineri, 18 februarie 2011

Adevăr local: 11 ani pentru 10 minute.

"Observ faptul că situaţia este gravă, suntem într-o ipostază mai gravă decât aş fi crezut." (prof. religie de la liceul "Callatis")

Nu este niciodată prea târziu să faci un lucru care puteai/TREBUIA să îl faci cu mult timp în urmă. Cum nu este niciodată prea târziu să acţionezi în consecinţă la un lucru care poate să ia amploare şi într-un final să se sfârşeze într-un mod tragic.

Trecând peste "aburelile" de mai sus, pot spune că astăzi a fost o zi specială. Nu a fost atât de specială pentru mine cât a fost pentru liceul meu. În afara faptului că elevilor (dragilor mei colegi de la clasele celelalte) nu le-a fost absolut deloc uşor să aştepte cu nerăbdare momentul în care vor avea şansa să participe, în timp real, la un exerciţiu de simulare a unui incendiu în incinta şcolară. Îi auzeam pe mulţi dintre ei sperând că simularea va avea loc în timpul orei de mate, istorie, ...informatică?! Da, şi totuşi, ca un regret (sau nu) pentru mulţi dintre noi exerciţiul nu a fost chiar ce ne aşteptam noi să fie.

Am aşteptat 11 ani de zile pentru...?!

vineri, 4 februarie 2011

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Julia Hasdeu - o poveste impresionantă despre viaţă şi moarte...

Ei bine, zilele trecute am făcut o mică escapadă la munte...La întoarcere, în timp ce ne apropiam de oraşul Câmpina,mi-am amintit că tatăl meu îmi tot povestea despre "Castelul Julia Hasdeu" din localitate, pe care a avut ocazia să-l viziteze acum ceva ani. Era foarte marcat de personalitatea Juliei şi de legendele ce spun că ea încă există acolo.

Am insistat mult la tatăl meu să vizităm castelul şi iată-mă intrând cu emoţie pe poartă. Fără nicio exagerare, simţeam că ceva mă atrăgea, mă făcea să îmi doresc aşa mult să vizitez acest loc...

Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost, ghiciţi  ce?

Piramida cu ochi(Ochiul lumii) fix în mijlocul turnului înalt. Imaginaţi-vă şocul meu la vederea acestuia ţinând cont că în primul meu articol am vorbit mult de acest simbol.

Ce coincidenţă ciudată! Chiar nu mă gândeam că voi găsi aşa ceva aici...

Şi încă un lucru interesant... fix în acea zi intrarea era gratuită!

De cum am intrat am simţit o prezenţă ciudată...Era Julia,spiritul ei defapt... cel puţin mie aşa îmi place să cred. 

Aveam să aflu cât de specială a fost Julia...

vineri, 21 ianuarie 2011

Adevăr crud: Illuminati şi forţele demonice din societatea zilelor noastre

Illuminati - adevăr crud; puterea demonică din umbră
Un articol scris de: Bianca (în exclusivitate)

   Sunt nouă pe aici…dar am simţit nevoia să scriu acest articol pentru a vă împărtăşi şi vouă acest subiect care mă captivează de ceva timp încoace…Navigând pe internet am descoperit întâmplător filmuleţe care demascau această faţă nevăzută a lumii… 

    Prima dată am fost sceptică, gândindu-mă că sunt simple coincidenţe, dar pe măsură ce am vizionat mai multe, a început să mi se pară interesant şi după un timp chiar am descoperit singură unele mesaje, simboluri ascunse ale Iluminati.
    Rămâne ca voi să citiţi următoarele rânduri şi…la sfârşit să vă creaţi propria părere despre acest subiect.

Să începem…
Cine sunt Illuminati?  
   Illuminati sunt un grup ultrasecret care practică ştiinţele oculte care s-a structurat cu mii de ani în urmă. Astăzi termenul Illuminati este folosit adesea pentru a numi un grup malefic ce deţine puterea lumii. Această organizaţie are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani. 
   Ei sunt cei care iau deciziile, trag sforile şi stabilesc regulile pe care trebuie să le urmeze toate guvernele, preşedinţii, corporaţiile şi organizaţiile internaţionale.
                                                                                                                  
Caracteristicile lor:             
- sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”;
- intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor;
-majoritatea sunt bărbaţi;
-nu apar niciodată în văzul tuturor;
-pe internet circulă dovezi (pe care le voi prezenta mai jos,) cum că Illuminati venerează diavolul;
 
   Despre identităţile şi naţionalităţile Illuminaţilor nu se cunosc decât foarte puţine lucruri, după cum este uşor de bănuit. În schimb planurile lor devin vizibile pe măsură ce ochii celui care vrea să afle Adevărul se deschid…Puterea lor este cu adevărat mare şi 
temută de oricine ajunge să afle câte ceva despre ei.
                         
Ce vor ei? 
   Ei bine… “PUTEREA” acestei lumi nu este aceea pentru care se bat în prezent marile state, acestea fiind doar mânuite din umbră de adevăraţii stăpâni ai planetei…Illuminati. 

marți, 18 ianuarie 2011

Adevărul despre Cambridge ESOL (Certificatele FCE/CAE/CPE)


1. Premisă
Întotdeauna au existat zvonuri cum că durata de valabilitate a unui certificat eliberat de universitatea Cambridge din cadrul proiectului ESOL nu este decât de doi ani, spre nemulţumirea acestora şi în ciuda tuturor "spuselor", acest lucru nu a fost niciodata demonstrat pentru că certificatele chiar sunt pe viaţă. Nu durează doar doi ani, precum susţin unii speculanţi.

Acum poate spuneţi că mă contrazic încă din ipoteză şi care ar mai fi rostul acestui articol, nu? Ei bine, nu-i chiar aşa.

Certificatele Cambridge au o valabilitate (materială) de o viaţă -- aici se produce o ambiguitate despre care o să discutăm acum.

Aşadar, aici nu speculăm, aici ne raportăm la fapte şi documente clare, şi anume: există o mare probabilitate (în proporţie de 90%) cum că certificatele CAMBRIDGE nu sunt valabile chiar pe viaţă... cum vine asta? Iar mă contrazic, aşa-i?

2. Argumente
2.1 Fapte
Niciun reprezentant oficial al vreunui third-party care se ocupă în mod direct de promovarea acestor examene nu a recunoscut că valabilitatea acestor certificate este minimală de doi ani de zile în ciuda faptului că se presupune că acesta este valabil o viaţă.
Nu există niciun rând scris pe website-ul lor oficial care să spună adevărul despre aceste certificate. Păi da, frate, mi se pare normal, de ce ţi-ai face publicitate negativă?
Toate persoanele care au de câştigat de pe urma acestui "Cambridge" (aşa i se spune în limbaj şi mediu colocvial) susţin cu vârf şi îndesat că sunt doar speculaţii şi că nimeni nu trebuie să-şi facă griji, "Cambridge-ul" este pe VIAŢĂ!!!


2.2 General

Dar haideţi să îl cunoaştem pe Gigel.

Gigel este un adolescent de 17 ani, băiat deştept, bine crescut, însă cu resurse financiare minimale. Gigel se hotărăşte să dea acel "Cambridge" despre care vorbeşte toată lumea... I se pare şi lui tare, şi na, dacă nu poate să meargă la facultate... măcar să se angajeze şi el undeva, la o companie, şi certificatul respectiv să-l ajute la angajare.

Totul e ok, Gigel dă examenul CAE, îl ia cu calificativul "B", destul de bunicel tipu' şi, foarte încântat şi mulţumit de investiţia pe care a facut-o. Investiţie care, crede el, în viitor se va materializa şi va scoate un profit destul de bunicel.

Trec anii, Gigel termină liceul, renunţă la ideea de facultate şi aplică pentru un job. Foloseşte certificatul ca anexă la CV-ul său. Vine ziua interviului. Totul e OK... Gigel intră liniştit în sală, un nene îl pofteşte politicos să ia un loc şi începe să-i pună câteva întrebari. Toate merg bine. La un moment dat... acel nene spune... "Totul este perfect, domnul Gigel, însă a apărut o mică problema. Luând în considerare seriozitatea cu care firma noastră îi tratează pe clienţii săi, şi necesitatea de personal capabil şi bine pregătit, în urma unei analize stricte asupra dosarului dumneata, am găsit o mare problemă: certificatul Cambridge a pierdut recunoaşterea deoarece au trecut mai mult de 2 ani de când tu l-ai scos. Ai vreo dovadă cum că ai folosit limba Engleză între timp?"

Gigel se gândeşte... procesează... niciun rezultat. Au trecut aproate 4 ani de când Gigel nu a mai folosit limba Engleză în activităţile sale...

Astfel, Gigel este respins din cauza acestui fapt. Cum vine asta? Desigur, există cazuri excepţionale în care candidaţii au dreptul la un test de limba Engleză dat de firma respectivă. Dar totuşi, de ce să pretind că am un certificat pe viaţă când eu trebuie să am o dovadă din doi în doi ani că am utilizat limba Engleză?


3. Dovezi. Demonstraţie.
Simplu şi la obiect. Considerând faptul că nu îi credem pe dragii noştrii colegi de la facultate cărora le-a fost respinse certificatele Cambridge care atestau cunoştinţele lor cu mai mult de 2 ani înainte, am făcut o mică documentare şi, printre altele, am dat peste următorul aspect:
1. Cum am specificat mai sus (2.1), pe website-ul oficial nu există nimic care să spună acest lucru. Însă putem lua în cinsiderare faptul că acest aspect produce o ambiguitate.
2. De ce TOEFL, IELTS, ş.a.m.d. ? De ce toate astea în loc de Cambridge ? De ce doi ani la toate ? -- pentru că aceşti DOI ANI reprezintă perioada de valabilitate a *CUNOŞTINŢELOR* de la examenul dat.
3. Există un document pe unul din site-urile oficiale ale unui centru AUTORIZAT Cambridge din BERN, document pe care îl puteţi găsi AICI (în limba Engleză, format PDF).

3.1 Să analizăm ce scrie în acest document:

En: "The question will sometimes arise for users as to whether a candidate who was awarded a certificate more than two years previously needs to provide up-to-date evidence of his/her language ability."
Ro: "Un semn de întrebare va fi pus în anumite momente în legătură cu un candidat (o persoană) caruia i-a fost dat un certificat cu mai mult de doi ani înainte şi acesta trebuie să aducă dovezi actualizate care certifică abilităţile sale de limbă Engleză."

Pe scurt, ideile din documentul respectiv:

En:
• Cambridge ESOL certificates have no expiry date.
• A certificate provides a reasonable estimate of a candidate’s language ability for two years after the date of the examination.
• Beyond two years since the date of the examination, a certificate may need to be supplemented by further information about the candidate’s uses of English or further study of the language in the intervening period.

Ro:

- Certificatele Cambridge ESOL nu au dată de expirare.
- Un certificat acordă o estimare considerabilă a abilităţilor lingvistice ale candidatului pentru doi ani după examinare.
- După doi ani de la examinare, un certificat s-ar putea să necesite informaţii suplimentare despre utilizarea limbii în parcursul acestei perioade.

Precum Gigel sunt mulţi dintre elevii din zilele noastre - de ce se întâmplă toate acestea? Din cauza dezinformării totale.

Şi totuşi, dacă aveţi certificate cambridge, ECDL, ş.a. şi vreţi să aflaţi despre echivalare şi altele, consultaţi urmatoarele site-uri:
http://www.bacalaureatul.ro/examenele-internationale-vor-fi-echivalate-la-bacalaureat-373.htm
http://www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId=12076

miercuri, 12 ianuarie 2011

Adevăr sublim

joi, 6 ianuarie 2011

Adevărul despre "adevăr" - rezultate sondaj

"Un simplu adevăr nu este chiar aşa de simplu pe cât credem noi că este. O minciună simplă poate fi cel mai crud adevăr despre personalitatea şi caracterul unei anumite persoane. O viaţă dedicată adevărului este o viaţă fără experienţă.", propoziţii simple fără un anumit sens mandatoriu. Adevăruri căre pot sa fie puse la îndoială, dar oare ar mai fi acela un adevăr care să fie găsit ca fiind neadevăr? Ciudată exprimare. Ciudată gândire. Ciudat adevăr.

Adevăr general
Stau şi privesc în jurul meu şi de cele mai multe ori mă întreb dacă chiar este adevărat tot ceea ce se întâmplă. Pornind de la ultimele ştiri despre omucideri, sinucideri şi alte infracţionalităţi grave, până la afişarea lui Vadim Tudor ca fiind "victima" unui joc destul de murdar. Va-ţi gândit vreodată de ce de fiecare dată când privim ştirile (nu contează ce post) uităm într-o oarecare măsură de problemele noastre? Sau, altfel spus, persoanele care sunt implicate în toate aceste infracţiuni, acţiuni, ciudăţenii ş.a.m.d. să apară în mod intenţionat la acest "televizor" pentru a de demonstra ceva? Numărul sporit de sinucideri şi de crime, fiind "PROMOVAT" (deoarece altfel nu-i pot spune) -- nu ajunge într-un final să INFLUENŢEZE gândirea tinerilor din ziua de azi? Stăm şi privim acea cutie plină de culori, ascultăm opiniile şi criticile tuturor mai-marilor "experţi" şi "meşteri buni la toate" şi unde ne trezim că ajungem? Unde avem impresia că suntem? Trăim în România.

Eu nu critic, îmi exprim opinia.
După cum spun majoritatea persoanelor culte, care sunt "citite", cât de cât, OPINIA (personală) nu este decât un mod de a-ţi exprima anumite idei şi gânduri (personale) în legătură cu o anumită temă/un anumit subiect.
Ei bine, tinerii din ziua de azi (o mare parte, şi nu numai) au ajuns să înceteze să asculte diversele "opinii" deoarece ei le consideră că sunt critici aduse la adresa lor şi/sau faptelor acestora. Adevărul crunt este că aceste persoane sunt niste oameni care se cred puternici, însă nu este aşa, deoarece refuză să accepte opinia celorlalţi şi o tratează ca fiind o altă "critică asupra lor" sau alte exemple subiective şi nu ajung să rezolve absolut nimic în acest mod.

Adevăr particularizat
Adevărul capătă un alt sens, poate mai elevat decât orice alt sens pe care l-ar putea avea.
De ce? Simplu. Un adevăr particularizat este acela că Vadim Tudor are oarece dreptate în legătură cu situaţia lui. De ce? Răspunsul este mai mult decât simplu. Considerând că ştiţi deja ce s-a întâmplat, cunoaşteţi hotărârile care s-au luat şi sunteţi în tema (în caz contrar citiţi aici).

1. Mi se pare total absurd ca un motiv pentru evacuarea sediului PRM să fie faptul că "domnul" Andrew George Caranfil (presupusul proprietar al imobilului), care are 80 de ani şi are o casuţă destul de frumoasă în S.U.A., *doreşte* să revină în România şi *NU ARE* unde să locuiasca. Cred ca nenea ăsta doreşte să ne demonstreze că dânsul este un tânăr macho care se va întoarce la Bucureşti şi îşi va întemeia un cămin "superextracool"! Ciudaţi oameni. Ciudaţi total.
Nu am fost niciodata pro PRM sau pro Vadim Tudor, dimpotriva, însă situaţia de faţă mi se pare de-a dreptul jenantă.
2. Penibil. De-a dreptul inutil şi jenant din partea unor oameni care se respectă şi care chiar sunt "etichetaţi" ca atare.
3. Mi se pare puerilă atitudinea domnului Vadim Tudor. De fapt aşa a fost întotdeauna, aşa că nu voi mai comenta.

Adevăr individual
Avertisment: în următoarele rânduri vor fi exprimate stări, gânduri şi idei personale.

Ciudat spus, am început anul 2011 într-un mod neaşteptat. Tot ceea ce credeam până în momentul de faţă s-a transformat într-o minciună totală. Adevărul în care am crezut până acum s-a dovedit a fi dăunător şi obsesiv (ciudată chestie). Divergenţele de stări prin care se pare că toţi cei din jurul meu trec m-au adus în pragul unei demonstraţii respectiv concluzionării unei idei pe care o am de ceva vreme, şi anume:

Pe măsură ce fiecare an va trece fiecare om se va schimba. Pe măsură ce lunile trec personalităţile noastre vor prinde amploare, culoare şi avânt către dezvoltarea individuală elaborioasă.
Ne schimbăm pe zi ce trece. La începutul articolului eram altfel, acum, spre final, mă simt schimbat.

Ei bine, este strict-legat de mentalitatea fiecăruia. Exista diverse modalităţi de a demonstra faptul că atunci când o persoană afirmă "eu nu mă voi schimba niciodată, voi rămâne aşa" acea persoană crede în ceea ce spune, însă nu şi în ceea ce se va întampla (ceea ce va demonstra contrariul spuselor sale).

Adevăr unic
Aşadar, să trecem la tema principală a acestui articol, tratarea sondajului încheiat pe data de 5 Ian 2011 (care a durat aproximativ două luni)


Rezultate:
Pentru mine, adevărul reprezintă:

Un ideal. - 11 (52%)
O minciună. - 4 (19%)
Un lucru dispensabil. - 1 (4%)
Nimic. - 5 (23%)

În proporţie de 52% din persoanele care au votat au ales că adevărul reprezintă pentru respectivii un ideal. Ei bine, adevărul ar trebui considerat de către toată lumea un concept idealistic deoarece orice gândire ar trebui educată să "idolatrizeze" adevărul astfel încât să fie pe deplin "sănătos" (concept propriu).

Se pare că 5 persoane că au ales să considere adevărul un nimic. Păi bine măi băieţi, dacă adevărul ar fi un nimic atunci ar însemna că avem în jurul nostru doar nimicuri? Înţeleg, poate anumite mentalităţi nu percep ideea de adevăr ca fiind un lucru perfect, având în vedere minciunile care ne sunt băgate în cap încă de la vârste fragede. Este dureros să spui acest lucru şi este de-a dreptul ciudat să crezi un asemenea fapt.

Adevărul... este o minciună :) interesantă opinie, nu-i o gândire incorectă, dimpotrivă, dovedeşte unicitatea gândurilor şi faptelor la care tind anumite persoane, ar fi un lucru total aparte să descoperim că un adevăr este o minciună şi invers, însă este practic imposibil, teoretic ... sau cine ştie?

Adevărul, un lucru dispensabil? Pentru unii, poate că da. Ar da acest "adevăr" pentru orice altă satisfacţie materială posibilă. Exista indivizi care ar renunţa la conceptul de "adevăr" într-un mod foarte uşor. Este trist.

Ei bine, să prezentăm finalul:

Adevărul este reprezentat ca fiind un ideal (care tinde) către nimicurile minciunilor zilelor noastre care duc la gânduri şi idei care se transformă în simple lucruri dispensabile.

Un mic supliment la acest articol:


Iurie Sadovnic - Evadare

luni, 3 ianuarie 2011

Adevăr romantic.

Recunosc, este adevărat că lipsa de apreciere din zilele noastre a crescut destul de apreciabil. Eu nu reuşesc să mă opresc să îi apreciez pe cei din jurul meu, îmi vine destul de greu să *nu* fac lucrul acesta. Lipsa de încredere precum şi lucrurile redundante pe care le spunem ne facem să fim oameni de nerecunoscut.

Lipsa de sinceritate este un subiect destul de sensibil pe care aş dori să-l abordez astăzi. Observ că în ultima perioadă mulţi oameni preferă să se ascundă în spatele unor ziduri imense construite "datorită" neîncrederii, stupidităţii, laşităţii şi chiar din cauza lipsei de valori. Din ce în ce mai mulţi oameni refuză să fie "oameni" din diverse motive care sunt greu de speculat -- şi chiar imposibil de argumentat.
Sinceritate: un moment în care mulţi oameni îşi arată adevăratul caracter prin cuvinte care se dovedesc a fi reale şi care, pentru un moment, îşi dezvăluie vulnerabilităţile în faţa altora.
Ar fi simplu să credem că daca suntem sinceri -- suntem vulnerabili -- şi orice om care ştie să gestioneze sentimentele altora ar fi în stare să ne exploateze. Ciudat. Însă nu chiar foarte adevărat, recunosc.

Îmi este greu sa nu fiu subiectiv când există foarte puţină obiectivitate în jurul meu. În următoarele rânduri voi fi subiectiv.

Aşadar, suntem tineri, suntem în continuă dezvoltare. Suntem predispuşi greşelilor. Suntem oameni într-o societate acceptabilă, să zicem. Trăim într-o ţară globalizată. Deci suntem OK. Însă. Noi suntem chiar cum vrem să fim? (mesaj către tinerii din zilele noastre)
Încercăm să fim ca alţii. Luăm drept modele oameni de speţă înaltă însă cu gândire joasă. Îi considerăm idoli pe cei mai stupizi oameni din lumea aceasta. Ne hlizim la prostie. Râdem de cei care sunt mai prejos ca noi. Dar îi considerăm prieteni. Vrem să fim amuzanţi -- apelăm la stupiditate. Este incorect spus că mulţi tineri tratează prostia ca atare. Nu, mulţi tineri încearcă să mascheze prostia în cel mai ciudat mod.

Ok. Revenind la problema anterioară - romantismul din zilele noastre este greu de recunoscut. Să tratăm într-un mod diferit: câţi dintre tinerii din ziua de azi au idee cum e să fi "romantic" ? Ciudată întrebare. Mai bine aş fi întrebat "Câţi tineri din zilele noastre au idee cum e să fi cocalar, pitzi şi/sau plagiator?"

Romantismul.
Nu mă consider un romantic. Poate nu am fost niciodată. Alţii poate se consideră romantici. Un exemplu foarte personal ar fi o persoană care are impresia că dacă face o melodie care dă a manea şi îşi exprimă regretul faţă de faptul că cel/cea cu care a petrecut anumite momente intime l-a părăsit -- fără o anumită ordine şi/sau logică lexicografică -- este romantic şi orice persoană care ascultă melodia aceea va rămâne "atins" de profunzimea cu care persoana respectivă face playback, atunci e grav. Ăsta nu e romantism. Asta este vrăjeală nesimţită. Inutilă. Şi de-a dreptul stupidă.
Dar, luând în considerare părerile "tipelor" atinse de profunzimea mesajului respectiv -- orice ratat poate fi un romantic.
Recunosc. Şi eu compun. Şi eu cânt. Poate sunt un antitalent. C'est la vie :) dar măcar eu le ţin pentru mine. Măcar nu le cânt pe o scenă de faţă cu nişte persoane care, poate, într-un fel, ar avea o cultură muzicală minimală astfel încât să îşi de-a seama că versurile acelea nu sunt atât de "profunde" pe cât aş crede eu că sunt.

Nu sunt un romantic. Încercările mele de a fi romantic au eşuat întotdeauna. Poate, cine ştie, într-un viitor voi reuşi şi eu să fiu un romantic ca cel care "cântă" pe scenă în gând şi face un lipsync îngrozitor de stupid. Ia să încerc şi eu să compun o melodie "romantică" care dă a manea... hmm... să vedem ce a ieşit:

"de ce m-ai părăsit... au, au, inima mea. întoarce-te la mine că nu te-am minţit... au, au, prostia mea."

Ce spuneţi? Sunt un romantic absolut, aşa-i?

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro