sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Adevăr compus românesc

Notă: Următorul articol conţine păreri atât obiective cât şi subiective, se recomandă tratarea cu indiferenţă a divergenţelor ce ar putea apărea.


Trăim într-o lume (= referindu-ne la ţara în care trăm; în momentul de faţă) în care informaţia (nivelul de cunoaştere) face diferenţa între un om normal şi un om care duce lipsă de umanitate. Astfel, există un număr restrâns de atitudini pe care le putem aborda în momentul în care ajungem să colaborăm cu astfel de oameni. Spunem că suntem informaţi atunci cand suntem siguri că ştim ceva ce (poate) ceilalţi nu ştiu, sau poate că ştiu însă nu mai există nicio diferenţă de mentalitate între noi şi restul oamenilor. Există un model în viaţa fiecăruia dintre noi, unii alegem modele perfecţioniste, alţii tindem spre idealuri de neatins, iar unii aleg să se ghideze după nişte idei preconcepute (şi parţial proaste) pentru a-şi face un drum relativ "OK" în viaţa lor şi pentru a "ocoli" şi/sau "întămpina" în moduri diverse (nerecomandabile/imorale/lipsite de judecată) care duc la concluzii şi consecinţe neaşteptate de niciuna din părţile implicate.

Există vreun leac pentru astfel de oameni, oare? Asta mă tot întreb de câţiva ani încoace. Chiar din primul moment în care am întâmpinat astfel de oameni mi-am pus un mare semn de întrebare, şi anume, oare chiar suntem făcuţi în felul acesta? Dintotdeauna ni s-a ascuns adevărul, de când mă ştiu cei care ne conduc au folosit toate mijloacele posibile ca să manipuleze masele în diverse moduri, în scopuri neorthodoxe. Revenind la problema anterioară, ne sunt prezentate, într-un mod enigmatic, nenumărate ipostaze care ne afectează atat viitorul, cât şi prezentul, poate chiar şi trecutul în cele mai multe cazuri -- dar ceea ce nu ştiu acei oameni care fac acest lucru este că mereu va exista cineva care să ridice un semn de întrebare având în vedere acele ambiguităţi pe care ni le prezintă.
imagine preluata de pe www.adevarul.ro
Televiziunea (mass-media) este pionul cel mai important al acestei manipulări. Prin intermediul televiziunii oricine are posibilitatea de a-şi forma un întreg alai de oameni pe care să îi conducă la orice oră şi în orice secundă. Toate astea pentru ce? Mai aflăm că şi şcoala din zilele noastre scoate adevăraţi zombii (în întregul sens al cuvântului) -- parafrazez spusele unui om respectabil: "Şcoala din zilele noastre scoate elevi ascultători, la locul lor, şi nerăbdători să asculte de cei din jurul lor. Elevii zilelor noastre (luând un exemplu care pare a fi mai rău decat cum era în vremea comunismului) sunt minţiţi şi manipulaţi în aşa fel încât să devină sclavii societăţii. Elevilor li se îndepărtează orice fel de bariere pentru a putea înainta în a ajuta societatea în orice mod posibil." - ok, sunt de acord, ajut societatea, este normal, doar sunt romând, aşa-i? Dar ceea ce vreau sa evidenţiez este că prin "ajutatul societăţii" nu fac decât să fiu sclavul acesteia şi să mă las manipulat de toţi "mai-marii" acesteia. Astfel de oameni ajung într-un anumit prag al vieţii lor când se întreabă: "Oare ce am realizat eu după atâta timp şi după atâta sudoare?", simplu, am realizat că muncim în folosul societăţii; realizăm că societatea îşi bate joc de noi şi realizăm că suntem minţiţi din absolut orice zonă pe care, să zicem, că odata am considerat-o total inofensivă.

Toate acestea duc la momentul în care elevii noştrii sunt obligaţi să muncească într-un asemenea mod încât nu reuşesc să se ajute pe ei, sau pe familia lor, ci primul beneficiar al produsului muncii lor va fi societatea în care trăim astăzi. Putem spune că vremea comunismului s-a dus, de mult, dar oare putem spune că toate acelea au fost doar în mintea noastră? Nu, nu putem, pentru că atunci scopul a fost unic şi de-a dreptul perfecţionist. Dar putem spune că astăzi avem un scop predefinit? Nu. Nu vom afla niciodată adevăratul scop al muncii noastre pentru societatea actuală. Dovezi clare sunt în jurul nostru, vedem pe zi ce trece cu ochii noştrii ce se alege de munca noastră. Puţini sunt cei care reuşesc să evite astfel de pierderi, iar aceştia sunt oameni absolut inteligenţi şi care ştiu ce vor de la viaţă. Cum spuneam, elevul zilelor noastre este învăţat încă de mic să fie "fan" al şefului său, să-l slăvească în orice mod cu putinţă - nu spun ca este incorect, însă este de-a dreptul inuman să fim acaparaţi cu o mulţime de idei preconcepute şi idealuri care se dovedesc a fi contravalori.

Reacții:

0 comentarii:

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro