duminică, 7 februarie 2010

Insigh(ts)

Incet, dar sigur, realizez ca azi e/a fost Duminica. Greu, dar cu rapiditate, descopar ca nimic nu se compara cu o dimineata de 'Iarna' in dragul nostru oras Mangalia. Ehm, cred ca blufez, ce am scris pana acum imi aminteste de compunerea pentru profu' de romana. Ok, gata cu aiurelile, sa trecem la subiect. Vag, imi amintesc niste intamplari lipsite de noima de acum cativa ani. Reusesc sa 'redescopar' acele nopti in care visam intamplari care vor fi avut loc intr-un viitor apropiat. Vise, premonitii, sau ce-or fi fost, uneori ma intreb de ce le-am avut. Ma gandesc daca cumva, prin anumite fapte pe care le-am savarsit, nu s-ar mai fi indeplinit acele 'vise' si nu as mai fi avut senzatia ca imi cunosc viitorul. Desi nu mi-l cunosc.


Imi amintesc, parca ar fi fost chiar ieri, anul 2009, luna Septembrie, ziua 15... sau 14... (ma rog), imi imaginam cat de repede o sa treaca anul respectiv si cat de repede o sa ajung in al doilea semestru. Iar acum, uite-ma aici. A trecut. S-a dus. De ce? Nu vreau sa nu treaca dar nu vreau nici sa stea. Nu, nu vreau. Sau poate ca vreau. De ce vreau? Nu stiu de ce vreau. Vreau sa imi pot da seama odata de ce nu pot ceva ce pot in cel mai ciudat mod cu putinta si totusi nu pot pentru ca ma simt neputincios. Da, blufez din nou. Imi amintesc acei ani in care imi imaginam ce o sa fiu in anii ce vor fi urmat. Imi imaginam ca nu mi-as fi putut imagina niciodata ca voi fi pregatit sa infrunt o noua provocare. Credeam ca nimic altceva nu se compara cu timpul pierdut in fata blocului, cu nenumaratele injuraturi pe care le auzeam de la indivizi fara minte si lipsiti de respect; Regret ca nu pot regreta nimic din ceea ce am facut. Am facut ceea ce voi fi regretat mereu si nimic n-ar putea fi intampinat altfel decat intr-un mod ciudat, intr-un mod in care nici eu nu imi pot da seama de cele intamplate. Destul cu tampeniile astea.

Dupa toate cele scrise mai sus nu pot ajunge decat la o concluzie care ma lasa fara cuvinte si care nu ma poate afecta mai mult decat anii ce vor fi fost si ce vor urma. Timpul pierdut m-a adus la varsta actuala, injuraturile indivizilor inculti m-au trezit la realitate iar anii de copil adolescentin s-au terminat de ceva vreme. Nu ma simt mai altfel decat ma simteam acum cativa ani. Poate ca tot ce s-a intamplat mi-a oferit o oportunitate de a ma gandi si la ce va urma, de a ma dumeri si cu tot ce se intampla in acest moment.
Pana si mie imi lipsea un articol scris cu un inceput (fara sens) si cu un sfarsit (care te baga intr-o ceata cuprinzatoare) care nu te face sa te gandesti decat la un singur lucru: acel 'ceva' ce nu e nimic altceva decat un ceva infiorator de stupid.
Cam asta este tot pentru azi.

I love my rock angel. I don't care what others say as long as she's by my side. We'll gonna rock together, sweetie!

Reacții:

1 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro