sâmbătă, 3 noiembrie 2007

Can Die No More

Seamana cu o melodie veche, una pe care am mai auzit-o la RADIO acum vreo 5 ani de zile, chiar mai mult, e o amintire vaga. Lake of Tears ma linisteste in momente de implinire sufleteasca, in care nu stiu ce sa zic, ce sa fac, ce sa (pre)intampin. Ceea ce mi se pare ciudat este ca anul acesta va fi, si este unul greu, in ciuda faptului ca m-ai toata lumea incearca sa ma ia ca de al lui, eu ii resping, de ce ? Motivul este sigur, altul nu exista, si nu va exista, eu doresc sa incep sa imi creez un drum, sa imi fac totul sa fie usor si sa ma pot apleca in jurul unor lucruri simplificate.
Ce nu ma incanta este ca timpul nu este de partea mea, si niciodata nu va fi, pentru ca nu ii pot da spaga, nu pot da mita, si nu pot ameninta pe nimeni din cauza asta. Timpul face ce vrea din noi, dar mai ales ca ne insoteste oriunde si oricand. Stau si ma gandesc, timpul a trecut atat de repede, eu tot acelasi motiv am, eu tot pentru acelasi lucru traiesc si tot pentru acelasi lucru incerc sa ma lupt, viata este intoarsa in toate partile si ma face sa cred ca numai sunt in viata. Locurile pline de oameni care sunt grabiti, care nu stiu cum sa faca sa ajunga mai repede la asa-numita destinatie, nu ma face decat sa imi dau seama ca nu e loc in lumea asta, stiu ca suna ciudat, mai ales din partea mea, pentru ca eu acum nu ma gandesc, adica ma gandesc, dar intr-un mod ciudat, ca eu tastez cu mintea, nu cu mainile/degetele.
Iubirea reprezinta un ritual ciudat de a ne dezvaluii faptele de care suntem in stare, lucrurile pe care le putem face fara sa fim impinsi de cineva, locurile pe care le putem vizita fara a ne cheltuii asa zisele 'bunuri', si drumurile pe care le putem parcurge fara oprire, fara oboseala si mai ales fara orgolii.
Mai aveam putin si adormeam, fac o paranteza la ceea ce ziceam, am dat minimize la fereastra de la Postare Articol si am dat drumul la Type O Negative - Can't lose you, m-am pus relaxat cu mainile pe birou, si am inchis ochii, dar o vaga idee m-a dus sa dau maximize din nou la fereastra, si iata-ma.
Ochii ma ustura, capul ma doare, locul e singur, plictiseala isi ia amploare. Tot ce mi-as dorii in clipe ca astea este o persoana, de preferinta de gen feminin, cu care sa imi petrec timpul, OHH, iar m-a gandesc la tampenii d'astea, damn... this fuck'd life :)

Work(less) (re)Attached Weirdow(s).

Reacții:

0 comentarii:

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Brought to you by WildMedia.ro